Capitolul 22 – Veșnicia, domnia împreună cu Hristos în slavă și atenționări finale.

0
4

CAPITOLUL 22

EPILOG

Apocalipsa 22:1-2

(1) Și mi-a arătat un râu cu apa vieții, limpede ca cristalul, (2) care ieșea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu și al Mielului. (3) În mijlocul pieții cetății și (4) pe cele două maluri ale râului era pomul vieții, (5) rodind douăsprezece feluri de rod și (6) dând rod în fiecare lună; și (7) frunzele pomului slujesc la vindecarea neamurilor.

1. Și mi-a arătat un râu cu apa vieții = ne aduce aminte de promisiunea făcută de Isus Hristos femeii samaritence la fântână în Ioan 4. Apa vieții aduce beneficii celor ce beau din ea: le stâmpără setea.

2. Care ieșea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu și al Mielului = reprezintă izvorul apei vieții. Această apă vie are o sursă supranaturală, ceea ce asigură natura veșnică sau continuă, nu doar a cantității de apă, ci și a calității ei. Expresia „scaunul de domnie al lui Dumnezeu și al Mielului” nu ar trebui să provoace confuzie cu privire la Sfânta Treime. Tatăl și Fiul au aceeași natură. Totuși, Hristos este singurul membru al Sfintei Treimi care are o prezență fizică. Dumnezeu Tatăl nu îmbracă niciodată forma umană. El Își poate manifesta prezența fizică și o va face: noi vom simți din plin prezența Lui, dar nu pentru că El Se manifestă sub formă fizică. Acest prerogativ este specific doar lui Isus Hristos. Scaunul de domnie aparține Tatălui, dar El îl împărtășește cu Fiul. Deși acest lucru depășește priceperea umană, totuși este o realitate.

3. În mijlocul pieței cetății = la o primă privire, pare a fi în contradicție cu faptul că cetatea este un cub. Substantivul piață este la singular, ceea ce dă impresia că orașul are o singură stradă. Totuși, deși Ioan ne oferă anumite informații despre noul oraș, trebuie să înțelegem că rămân foarte multe detalii pe care El nu ni le-a comunicat. Textul nu spune „în centrul singurei piețe a cetății”. Având în vedere imensitatea orașului, cu siguranță vor fi multe străzi. Totuși, fie că este vorba de Magnificent Mile din Chicago, Rodeo Drive din Beverly Hills sau Fifth Avenue în Manhattan, toate marile orașe sunt cunoscute pentru o stradă faimoasă.

4. Pe cele două maluri ale râului era pomul vieții = arată că este vorba de mai mult decât „un singur pom al vieții”. Din moment ce moartea Domnului Isus pe cruce este singurul mijloc de salvare din păcat, înseamnă că „pomul vieții” nu oferă viață veșnică celor ce mănâncă din el.

Deoarece singurii oameni care vor intra în noul Ierusalim sunt aceia care au deja viața veșnică (Apocalipsa 21:27), „apa vieții” și „pomul vieții” nu reprezintă sursa vieții veșnice pentru cei ale căror nume sunt scrise în cartea vieții. Apa și roadele contribuie la calitatea vieții. Râul și pomul vor contribui la calitatea existenței unei persoane în orașul cel veșnic.

5. Rodind douăsprezece feluri de rod = indică o rodire miraculoasă.

6. Dând rod în fiecare lună = continuă să descrie producția miraculoasă a pomilor vieții. Ideea pare să fie că acești pomi aduc o roadă diferită în fiecare lună a anului. Din moment ce scurgerea timpului nu va mai fi marcată de către soare (Apocalipsa 22:5) în timpul Împărăției veșnice a lui Dumnezeu, poate că acești pomi vor indica luna anului prin rodul lor.

7. Frunzele pomului slujesc la vindecarea neamurilor = ne aduce aminte de încercarea lui Adam de a se acoperi cu frunze, însă fără a reuși să înlăture blestemul.

Apocalipsa 22:3-4

(1) Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. (2) Scaunul de domnie al lui Dumnezeu și al Mielului vor fi în ea. (3) Robii Lui îi vor sluji. (4) Ei vor vedea fața Lui și (5) Numele Lui va fi pe frunțile lor.

1. Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo = continuă să descrie binecuvântările noului Ierusalim. Din moment ce „neamurile” vor beneficia de tămăduirea frunzelor din „pomul vieții” înseamnă că blestemul asupra lui Adam este înlăturat pe veci. Blestemul pronunțat în Geneza 3 va fi îndepărtat și din natură și din omenire. Natura se va întoarce la productivitate deplină, iar omul va fi împlinit, atât spiritual cât și fizic.

2. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu și al Mielului vor fi în ea = semnalează o altă binecuvântare a noului Ierusalim. Observați că Ioan arată că este vorba despre o realitate viitoare. Întrebarea care se pune este dacă Mielul stă pe un alt scaun de domnie. Apocalipsa 3:21 spune: „Celui ce va birui îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum și Eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie”. Tronul Domnului are de-a face cu Împărăția de o mie de ani pe pământ, în timp ce tronul Tatălui are de-a face cu veșnicia. Din moment ce Dumnezeu Tatăl nu Se manifestă sub formă umană, Isus Hristos va reprezenta manifestarea fizică eternă a lui Dumnezeu față de om. Noi vom fi conștienți de prezența Tatălui, însă nu Îl vom putea vedea.

3. Robii Lui îi vor sluji = expresia se focalizează pe închinare. Verbul din limba greacă se referă la comportamentul religios. Nu știm ce altceva vor face cei neprihăniți de-a lungul veșniciei, însă închinarea va ocupa locul principal.

4. Ei vor vedea fața Lui = este vorba de fața Domnului Isus. Robii Lui vor vedea fața Lui. Domnul Isus spune în Matei 18:10: „Feriți-vă să nu defăimați nici măcar pe unul din acești micuți; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea fața Tatălui Meu care este în ceruri”. Deoarece Dumnezeu Tatăl este invizibil, cuvintele Domnului Isus se referă la prezența lui Dumnezeu. Îngerii sunt continuu în prezența lui Dumnezeu.

5. Numele Lui va fi pe frunțile lor = reprezintă descrierea ultimei binecuvântări de care vor beneficia cetățenii noului Ierusalim. Asemeni celor 144.000 care au pecetea lui Dumnezeu Tatăl pe frunte, robii Domnului Isus Hristos vor avea și ei un semn pe frunte.

Apocalipsa 22:5

(1) Acolo nu va mai fi noapte. (2) Și nu vor mai avea trebuință nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. (3) Și vor împărăți în vecii vecilor.

1. Acolo nu va mai fi noapte = indică o schimbare semnificativă în cursul istoriei omenirii. Eliminarea nopții, ca segment al cadrului de timp în care își desfășoară viața o ființă umană, înseamnă că și omenirea va fi altfel.

2. Nu vor mai avea trebuință nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina = explică de ce acolo nu va mai fi noapte. Noul Ierusalim nu va mai avea nevoie de curent electric: Domnul Dumnezeu va fi sursa de lumină pentru noul Ierusalim.

3. Ei vor împărăți în vecii vecilor = se referă la robi. Este cert că sfinții vor domni împreună cu Hristos în împărăția Sa temporară, pe pământ, timp de o mie de ani. Totuși, nu este la fel de clar că ei vor domni împreună cu Dumnezeu toată veșnicia. Daniel 17:18 și 27 afirmă că sfinții vor primi o împărăție veșnică. Totuși, care va fi rolul lor în acea împărăție nu este clar.

Apocalipsa 22:6-7

(1) Și îngerul mi-a zis: „Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare și adevărate. (2) Și Domnul, Dumnezeul duhurilor proorocilor (3) a trimis pe îngerul Său să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. – (4) Și iată, Eu vin curând! – (5) Ferice de cel ce păzește cuvintele proorociei din cartea aceasta!”

1. Și îngerul mi-a zis: „Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare și adevărate” = se referă la întreaga carte Apocalipsa. Odată cu această propoziție începe concluzia cărții, proces în care sunt implicați mai mulți martori.

2. Domnul Dumnezeul duhurilor proorocilor = sprijină ideea că Scriptura este vrednică de crezare, cu referire specială la cartea Apocalipsa.

3. A trimis pe îngerul Său… au să se întâmple în curând = reia afirmația îngerului de la începutul cărții Apocalipsa, că mesajul acesta provine direct din partea lui Dumnezeu.

4. Iată Eu vin curând = expresia nu poate fi înțeleasă în sens temporal, întrucât au trecut două mii de ani de când aceste cuvinte au fost rostite. Isus nu Se va întoarce în curând, ci întoarcerea Lui va fi cu iuțeală.

5. Ferice de cel ce păzește cuvintele proorociei din cartea aceasta = o chemare la credincioșie, indiferent ce se va întâmpla cu cititorul. Încă o dată, Ioan afirmă că această revelație reprezintă o proorocie, în același sens ca toate celelalte prorocii din Vechiul și din Noul Testament.

Apocalipsa 22:8-9

Eu, Ioan, am auzit și am văzut lucrurile acestea. Și după ce le-am auzit și le-am văzut, m-am aruncat la picioarele îngerului, care mi le arăta, ca să mă închin lui. Dar el mi-a zis: „Ferește-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună slujitor cu tine, și cu frații tăi, proorocii, și cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te lui Dumnezeu”.

Reafirmă faptul că Ioan este cel ce relatează vedeniile din cartea Apocalipsa. Reacția lui Ioan față de mesagerul acestei revelații este similară cu a proorocului Daniel: amândoi au tendința de a se închina mesagerului, dar sunt opriți.

Apocalipsa 22:10

Apoi mi-a zis: (1) ”Să nu pecetluiești cuvintele proorociei din cartea acesta. (2) Căci vremea este aproape.

1. Să nu pecetluiești cuvintele proorociei din cartea aceasta = reprezintă un contrast cu mesajul adresat lui Daniel (Daniel 12:4, 9). Daniel și-a pecetluit cartea, însă cartea Apocalipsa trebuie să rămână nepecetluită.

2. Căci vremea este aproape = nu poate fi o referire la timp, deoarece au trecut două mii de ani.

Apocalipsa 22:11

Cine este nedrept, să fie nedrept și mai departe; cine este întinat, să se întineze și mai departe; cine este fără prihană, să trăiască și mai departe fără prihană, și cine este sfânt, să se sfințească și mai departe.

Acest verset este greu de înțeles. Două îndemnuri sunt adresate celor răi și două celor neprihăniți. Este evident că nelegiuiții nu vor citi Biblia pentru a fi încurajați să păcătuiască, prin urmare acest pasaj este scris pentru credincioși. Totuși, una din dificultățile acestui verset o reprezintă îndemnul pentru păcătoși să continue să păcătuiască. Acest lucru vine în contradicție cu natura Scripturii și cu caracterul Domnului.

Unii comentatori încearcă să rezolve problema punând momentul acestui îndemn în contextul zilelor imediat premergătoare revenirii lui Isus Hristos, timp în care va fi prea târziu pentru ca cineva să mai facă vreo schimbare, odată ce Domnul este văzut venind pe nori. Totuși, au trecut două mii de ani de când au fost rostite aceste cuvinte. Cu siguranță păcătoșii au avut suficient timp pentru a se pocăi. Biblia nu va sfătui niciodată pe un păcătos să continue să păcătuiască. Niciodată!

De aceea, trebuie să privim cu mai mare atenție la ce se afirmă aici. Spre deosebire de Daniel 12:9-10, unde se afirmă caracteristicile necredinciosului, Apocalipsa 22:11 îl îndeamnă pe cel necredincios să-și continue modul de viață. În mod clar Apocalipsa 22:11 este un ecou al lui Daniel 12:10. Ceea ce Daniel declara că se va întâmpla este exact ceea ce Ioan îndeamnă să se întâmple. Biblia nu ne spune ce ar putea face păcătoșii, ci chiar ceea ce vor face. Și asta nu pentru că nu ar fi liberi să procedeze altfel, ci pentru că, odată ce au plecat pe drumul împietririi, nici măcar mânia lui Dumnezeu nu le va schimba inima (Apocalipsa 9:20-21; 16:9b, 11).

Apocalipsa 22:12-13

Iată, Eu vin curând; și răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui. Eu sunt Alfa și Omega, Cel dintâi, și Cel de pe urmă, Începutul și Sfârșitul”.

Unii folosesc pasaje ca acesta pentru a afirma că revenirea Domnului Isus pentru a-Și răpi Biserica la cer este iminentă (ar putea avea loc în orice clipă). Această poziție și-a pierdut orice sens după trecerea a două mii de ani din istoria omenirii. În ce sens ar putea fi o astfel de revenire a Domnului denumită „curând”? Întrucât înțelesul termenului curând nu s-a schimbat, acest termen nu se poate referi la timp. Au trecut două mii de ani de când Domnul S-a întors în slavă. Curând se poate referi la modul în care Domnul Se va întoarce: o altă traducere a cuvântului original ar fi repede, ceea ce înseamnă că revenirea Domnului va avea loc cu iuțeală. Domnul accentuează rapiditatea revenirii Sale deoarece nivelul suferinței prin care vor trece credincioșii în timpul prigoanei lui Satan/Anticirist împotriva sfinților va fi fără egal. Odată ce Domnul se va pune în mișcare pentru a-i izbăvi pe aleșii Săi, totul se va întâmpla foarte rapid – într-o clipeală din ochi!

Apocalipsa 22:14-15

(1) Ferice de cei ce își spală hainele, (2) ca să aibă drept la pomul vieții, și să intre pe porți în cetate! (3) Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigașii, închinătorii la idoli, și oricine iubește minciuna și trăiește în minciună.

1. Ferice de cei ce își spală hainele = reprezintă ultima din cele șapte binecuvântări sau fericiri care apar în cartea Apocalipsa. Răsplătirea pentru „cei ce își spală hainele” este aceeași cu a celor ce vor birui. Acest lucru dovedește categoric că „pomul vieții” nu oferă viața veșnică. În centrul atenției se află calitatea vieții. Unii sunt de părere că, din moment ce ești mântuit, asta este tot ce contează. Nu sunt de acord cu ei. În veșnicie va fi o diferență calitativă între cei care au fost credincioși și cei ce nu au fost atât de credincioși pe cât puteau să fie.

”Cei ce și-au spălat hainele” sunt cei care se străduiesc să se conformeze moral voii lui Dumnezeu. Vechiul Testament este plin de exemple a celor ce trebuie să își spele veșmintele ca să fie curățiți pentru a putea intra înaintea lui Dumnezeu. Din moment ce persoana trebuie să-și spele hainele, aceasta nu are nimic de a face cu mântuirea. Ideea centrală se axează pe ceea ce face o persoană după ce a obținut mântuirea. Noi nu lucrăm pentru a câștiga sau pentru a păstra mântuirea, ci pentru a ne bucura de ea.

2. Ca să aibă drept la pomul vieții = reprezintă primul din cele două scopuri declarate ale spălării hainelor. Textul în limba greacă spune literalmente „pentru ca să aibă autoritatea asupra pomului vieții”. Cel de-al doilea scop declarat al „spălării hainelor” este posibilitatea de-a intra pe porți în cetate.

3. Afară sunt câinii… trăiește în minciună = se referă în mod evident la cetate. Cuvântul câinii din acest pasaj se referă la homosexuali sau la bărbații care se prostituează.

Apocalipsa 22:16

Eu, Isus, am trimis pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru biserici. Eu sunt Rădăcina și Sămânța lui David, Luceafărul strălucitor de dimineață.

Apocalipsa 22:17

Și Duhul și mireasa zic: „Vino!” Și cine aude, să zică: „Vino!” Și celui ce îi este sete să vină; cine vrea, să ia apa vieții fără plată.

Apocalipsa 22:18-19

Mărturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. Și dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărții acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieții și din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta”.

Apocalipsa 20:20-21

Cel ce adeverește aceste lucruri zice: „Da, Eu vin curând”. Amin! Vino, Doamne Isuse. Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toți! Amin

Capitolul 22 – Veșnicia, domnia împreună cu Hristos în slavă și atenționări finale.
5 (100%) 1 vot/voturi

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here