O PROTECȚIE INCOMENSURABILĂ

0
46

 

    (continuare)

Dacă în mesajul anterior am arătat că în dreptatea Sa, Dumnezeu pedepsește  păcatul și pe cei păcătoși care nu se pocăiesc, în același timp, în dragostea Sa, El se îndură și-i izbăvește pe cei care cred, se pocăiesc și sunt gata să umble în ascultare de poruncile Lui.

În acest sens, avem exemplul familiei lui Noe, precum și cel a lui Lot și a fiicelor lui, care sunt o dovadă a faptului că Dumnezeu poate să-i izbăvească  pe cei  credincioși din cele mai grozave pericole.

Pentru a beneficia de salvare, Dumnezeu i-a poruncit însă lui Noe, să construiască o corabie. Datorită faptului că  până atunci nu se mai construise nici o corabie, Dumnezeu i-a dat și planul corabiei adăugând și multe detalii, precum: să folosească lemn de gofer, să împartă corabia în cămăruțe, să o tencuiască cu smoală atât pe interior cât și pe exterior, și să respecte dimensiunile de trei sute de coți în lungime, cinzeci de coți în lățime și treizeci de coți în înălțime. (Gen.6:14-16)

Dacă luăm în considerare că lungimea unui cot ar fi de 51,8 cm, atunci descoperim că dimensiunile corabiei au fost de 155,5 m lungime, 25,9 m lățime și 15,2 m înălțime . Iar aceste dimensiuni sunt cele mai potrivite pentru ca o navă să plutească în condiții de siguranță, în cele mai dificile situații.

Corabia avea trei etaje și o fereastră deasupra pe acoperiș. Această fereastră  n-a fost așezată însă la întâmplare în acoperiș, deoarece în acest fel, cei din corabie nu vedeau valurile și nici pe cei care erau înecați de ape. În acest fel, ei puteau privi numai spre cer, așteptând ajutorul în dependență totală de Dumnezeu.

O corabie asemănătoare a fost construită cu aceleași dimensiuni, de o organizație creștină în Anatolia Kentucky, între anii 2010-2016,  proiect care a valorat în jur de 100 de milioane de dolari. Prin acest proiect, inițiatorii au încercat să arate nu numai dimensiunea și frumusețea corabiei lui Noe, ci, mai ales măreția ei, și spațiile generoase destinate pentru salvarea celor care ar fi trebuit să alerge la acest adăpost. Dacă în prezent mii și mii de turiști îi trec pragul, vizitând această corabie declarată muzeu, în timpul lui Noe, au intrat în corabie ca să-și scape viața numai opt suflete.

Corabia recomandată de Dumnezeu pentru salvare, s-a dovedit a fi un loc de siguranță incontestabil, fiindcă a rezistat în timpul potopului, când a  plouat continu timp de  patruzeci de zile, și apoi, a plutit deasupra apelor care au acoperit și cel mai înalt munte, timp de o sută cinzeci de zile, până ce s-a oprit pe vârful muntelui Ararat.

Și pentru Lot și cei din casa lui, Dumnezeu a pregătit un loc unde să beneficieze de protecție divină și să-și scape viața, din pedeapsa care a venit prin foc și pucioasă asupra cetăților Sodoma și Gomora. Numai că de această dată, locul de salvare nu a mai fost o corabie, ci, un munte spre care Dumnezeu i-a îndemnat să alerge.

Pentru că muntele era prea departe pentru a fi atins înainte de revărsatul zorilor, Dumnezeu și-a arătat bunătatea și îndurarea față de ei, prin faptul că le-a ascultat rugăciunea și le-a pregătit salvarea într-o cetate, numită Țoar. Numai că în acest loc de scăpare, nu au ajuns toți cei din familia lui Lot. Ginerii și fiicele lui au rămas în Sodoma și au pierit împreună cu locuitorii cetății, iar soția lui, a fost transformată într-un stâlp de sare în timpul călătoriei spre Țoar, deoarece n-a ascultat de porunca pe care o primise și s-a uitat înapoi.

Dacă Dumnezeu a pregătit un loc de protecție pentru cei credincioși din vremea lui Noe și pentru cei din vremea lui Lot, cu mult mai mult acum, El a pregătit salvarea și pentru toți cei credincioși din timpul revărsării mâniei lui Dumnezeu și mai ales pentru salvarea de judecata și  pedeapsa veșnică.

Această cale a salvării pregătită de Dumnezeu în prezent, nu mai este o corabie fizică, ci, una spirituală. Iar locul de siguranță nu mai este un munte, sau o cetate oarecare, ci, în brațele Domnului Isus, și la adăpostul protecției divine.

Această salvare este sigură, fiindcă este oferită prin lucrarea împlinită de Domnul Isus, singurul prin care putem fi mântuiți.

Acest fapt este adeverit de apostolul Pavel care spune: În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți! (Fapt.4:12).

Această, siguranța  a salvării pe care trebuie să o aibă cei credincioși, este garantată chiar de Domnul Isus care a mărturisit:

Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine. Eu le dau viața veșnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.  Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toți; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu.” (Ioan.10:27-29)

Dar, salvarea oferită de Dumnezeu prin Hristos, nu înseamnă numai protecție în mijlocul necazurilor, ci mai ales salvare din grozăvia acestora.

În acest sens avem exemplul urgiilor cu care Dumnezeu a lovit țara Egiptului, pentru a-și descoperi identitatea, și pentru a-l sili pe faraon să lase poporul Israel, să plece din robie.

Cu toate că până la cea de-a treia urgie și anume: prefacerea apei în sânge, broaștele și țânțarii, necazurile au afectat în aceiași măsură atât pe evrei cât și pe egipteni. Începând însă cu cea de-a patra urgie, respectiv: muștele, molima, buba rea, grindină, lăcustele, întunericul de trei zile și moartea întâilor născuți, i-au afectat numai pe egipteni.

Acest fapt ne arată că în mijlocul pericolelor Dumnezeu a fost în stare să-i păzească pe evrei, și să-i pedepsească pe egipteni. Oare nu se va repeta același fapt și în vremea mâniei, în care vor fi manifestate tot șapte valuri de încercare, anunțate de sunetul trâmbițelor și vărsarea potirelor?

Mai mult însă decât atât ; evreii nu numai că au fost protejați în mijlocul pericolelor, ci, au fost și salvați  din Egipt. Prin această experiență trăită de către poporul Israel, înțelegem  că Dumnezeu protejează, dar și eliberează, aducând o salvare incomensurabilă.

Și noi trebuie să avem siguranța protecției în mijlocul necazurilor și mai ales cea a eliberării din necazuri, care ne este oferită de Dumnezeu conform mărturisirii apostolului Pavel, care a mărturisit că:

”… Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi. Deci cu atât mai mult acum, când suntem socotiți neprihăniți, prin sângele Lui, vom fi mântuiți prin El de mânia lui Dumnezeu.

Căci, dacă atunci când eram vrăjmași, am fost împăcați cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcați cu El, vom fi mântuiți prin viața Lui.” (Rom.5:8-10)

Această salvare a fost promisă și de Domnul Isus, prin scrisoarea  adresată de apostolul Ioan,  Bisericii Filadelfia, căreia i-a spus:

Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă ca să încerce pe locuitorii pământului.” (Ap.3:10)

Credincioșii din Tesalonic erau ferm convinși de salvarea de care vor avea parte, fiindcă însuși apostolul Pavel a mărturisit despre ei, spunând:

……de la idoli v-ați întors la Dumnezeu, ca să slujiți Dumnezeului celui viu şi adevărat  şi să așteptați din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morti, pe Isus, care ne izbăvește de mânia viitoare.” (1 Tes.1:10)

Prin aceste mărturisiri înțelegem că salvarea oferită de Dumnezeu prin Hristos, este mult mai mare decât cea experimentată de Noe și Lot, fiindcă înseamnă mai mult decât protecție în timpul necazurilor și salvare din mijlocul acestora, ci mai ales transformarea ființei umane în asemănare cu Domnul Isus și petrecerea veșniciei în slavă.

Această înnoire este anunțată de apostolul Pavel care a mărturisit că:

El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate.(Fil.3:21) , și de apostolul Ioan, prin declarațiile:

Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaște, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El. Preaiubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar știm că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este.” (1 Ioan 3:1-2)

Dacă cei păcătoși se tem și tremură în fața pedepsei lui Dumnezeu, cei credincioși nu mai au de ce să se teamă, fiindcă în mijlocul necazurilor sunt protejați de Dumnezeu. Iar prin Hristos, le este pregătită izbăvirea, înnoirea în asemănare cu Domnul și moștenirea veșnică în slavă!

Te numeri printre aceștia?

Doamne ajută!

Pastor Dan Boingeanu

(va urma)

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.