O SOLICITARE SURPRINZĂTOARE

0
245

O SOLICITARE SURPRINZĂTOARE

Ultimele cuvinte rostite de Domnul Isus pe când se afla pe cruce, conțin afirmații surprinzătoare, care pentru cei ce le-au auzit atunci, cât și pentru noi cei de astăzi, sunt deosebit de importante. Prin acest mesaj voi prezenta cea de-a cincea rostire făcută de Domnul Isus pe cruce, arătând care sunt elementele surprinzătoare și învățămintele pe care trebuie să ni le însușim.

În cea de-a cincea rostire pe care a făcut-o pe când se afla pe cruce, Domnul Isus a exprimat o dorință, spunând:” Mi-e sete!”

Evanghelistul Ioan prezintă contextul în care a fost rostită această solicitare, precum și urmările care au fost generate, spunând:”

După aceea Isus, care știa că acum totul s-a sfârșit, ca să împlinească Scriptura, a zis: “Mi-e sete.” Acolo era un vas plin cu oțet. Ostașii au pus într-o ramură de isop un burete plin cu oțet şi I l-au dus la gură. Când a luat Isus oțetul, a zis: “S-a isprăvit!” Apoi Şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul.” (Ioan 19:28-30)

 

Această solicitare făcută de Domnul Isus este surprinzătoare, deoarece înainte de răstignire, sau chiar în timpul când se afla deja pe cruce, Domnului Isus I S-a oferit ceva să bea, dar El a refuzat! Cunoaștem acest fapt prin relatările făcute de evanghelistul Matei, care a arătat că, atunci:

”Când au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă: “Locul căpățânii”, I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; dar, când l-a gustat, n-a vrut să bea.”(Mat.27:33-34)

Și evanghelistul Marcu prezintă același adevăr, spunând:

”au adus pe Isus la locul numit Golgota, care tălmăcit înseamnă: “Locul căpățânii”. I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El nu l-a luat.” (Marcu 15:22-23)

Această băutură compusă dintr-o amestecătură de oțet, fiere și smirnă, era un anesteziant care se oferea celor ce urmau să fie răstigniți, pentru ca să nu suporte durerile răstignirii cu aceeași intensitate. Domnul Isus, a refuzat însă această băutură, fiindcă a dorit ca paharul suferințelor să nu fie diluat, și să guste durerea pricinuită de păcat, la intensitate maximă.

Refuzul de a primi această băutură ne arată nu numai cât de mult ne-a iubit Domnul, ci și faptul că afirmațiile profetice făcute despre acest moment, s-au împlinit întocmai. În acest sens, psalmistul David, a declarat:”

”Tu știi ce ocară, ce rușine şi batjocură mi se face; toți potrivnicii mei sunt înaintea Ta. Ocara îmi rupe inima, şi sunt bolnav; aștept să-i fie cuiva milă de mine, dar degeaba; aștept mângâietori, şi nu găsesc niciunul. Ei îmi pun fiere în mâncare, şi, când mi-e sete, îmi dau să beau oțet.”(Ps. 69:19-21)

Acest mod batjocoritor de a I se oferi ceva de băut Domnului Isus, este prezentat și de evanghelistul Luca, care spune:

”Ostașii, de asemenea, își băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oțet şi-I ziceau: “Dacă ești Tu Împăratul iudeilor, mântuiește-Te pe Tine însuți!”(Luca 23:36-37)

Acum însă, după ce a refuzat băutura anesteziantă care I s-a oferit înainte de răstignire, precum și băutura oferită în mod batjocoritor de către soldați, Domnul Isus a cerut El însuși să bea, strigând: ”Mi-e sete!”

Pentru a înțelege această solicitare surprinzătoare făcută de Domnul Isus atunci când mai avea numai câteva momente înainte de moarte, trebuie să înțelegem semnificația termenului grecesc, ”dipsaho” pe care El L-a folosit în această rostire. În limba greacă afirmația ”Mi-e sete”, este un sigur cuvânt, care înseamnă atât sete fizică, cât și o dorință arzătoare pentru un lucru sau o persoană iubită.

Luând în considerare acest fapt, putem spune că după cele aproape șase ore în care a fost atârnat pe cruce și a îndurat suferințele pricinuite de răstignire, chinurile morții, și lupta lăuntrică cauzată de rușine, batjocoră și împotrivirea vrăjmașilor, Domnul Isus a însetat. Spun aceasta fiindcă El a stat pe cruce începând cu aproape de miezul zilei și până spre seară, înfruntând arșița toridă a zilelor de sfârșit de primăvară din Israel.

De aceea, strigarea Mi-e sete, poate avea o conotație fizică. Domul Isus a însetat cu adevărat.

Nu este prima dată când Domnul Isus a însetat și a cerut să bea. Descriind ceea ce s-a întâmplat la fântâna lui Iacov, evanghelistul Ioan spune:

Isus, ostenit de călătorie, ședea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al șaselea. A venit o femeie din Samaria să scoată apă. “Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus” (Ioan 4:6)

Apoi, după numai câteva cuvinte pe care le-a purtat cu femeia samariteană El a mărturisit:

Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ti zice: “Dă-Mi să beau!”, tu singură ai fi cerut să bei, şi El ți-ar fi dat apă vie.” (Ioan 4:5-10)

Solicitarea Mi-e sete, arată că Domnul Isus a fost om asemenea nouă, care a însetat la începutul slujirii Sale publice, posibil de multe ori în timpul acesteia, dar și la sfârșitul slujirii, când era răstignit pe cruce.

Însă pe lângă setea fizică exprimată prin această solicitare surprinzătoare, putem descoperi că această rostire evidențiază și o sete spirituală. Cu siguranță că din perspectivă spirituală, prin această strigare, Domnul Isus a evidențiat setea după Dumnezeu.

În afirmația anterioară acestei rostiri, El strigase: Eli, Eli, Lama Sabactani, arătând că Dumnezeu Tatăl îl părăsise. De aceea, strigătul: ”Mi-e sete” arată că El nu a putut sta nici câteva clipe despărțit de Tatăl și tânjea după părtășia cu El. Înțelegem acest fapt după experiența împăratului David, care a spus:

Dumnezeule, Tu ești Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tânjește trupul după Tine, într-un pământ sec, uscat şi fără apă. Aşa Te privesc eu în Locașul cel Sfânt, ca să-Ți văd puterea şi slava.” (Ps.63:1-2).

Numai că această sete spirituală exprimată de Domnul Isus prin cea de-a cincea rostire de pe cruce, se referă nu numai la dorința după Dumnezeu, ci, și la dorința pentru mântuirea celor păcătoși și după părtășia cu cei credincioși. Această dorință arzătoare a Domnului Isus pentru părtășia cu cei mântuiți, (Biserica Sa), este exprimată de profetul Isaia care spune:

”Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferință… Dar, după ce Își va da viața ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânță de urmași, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăși în mâinile Lui.

Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi Se va înviora. Prin cunoștința Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulți oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.” (Isaia 53:10-11)

Și scriitorul epistolei către Evrei prezintă acestă perspectivă, când ne îndeamnă:

Să ne uităm țintă la Căpetenia şi Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea, şi șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.” (Evrei 12:2)

Deci, în acest fel înțelegem că atunci când Domnul Isus a strigat ”Mi-e sete; El nu S-a referit numai la setea fizică, ci, mai ales la setea spirituală, care reprezintă părtășia cu Tatăl și cu cei mântuiți.

După ce am înțeles care a fost setea pe care Domnul Isus Și-o dorea potolită, te întreb: care este setea de care ești stăpânit? Nu cumva te gândești doar la setea fizică? Așa de mulți oameni la sărbători își îneacă necazurile în băutură, dorind ca să uite de acestea, și să petreacă fără să mai fie deranjați.

Alții însetează după lucrurile materiale și nu se opresc din goana de a strânge gunoaie nici la sărbători. Cei care procedează în acest fel, după sărbători vor avea o sete și mai accentuată, fiindcă în viața lor există o sete mult mai profundă, care nu a fost astâmpărată.

Aceasta este setea după Dumnezeu și după părtășia cu cei credincioși. Dacă îți dorești să îți potolești această sete spirituală privind relația cu Dumnezeu, strigă asemenea fiilor lui Core, spunând:

Cum dorește un cerb izvoarele de apă, aşa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule! Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel Viu; când mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?” (Ps.42:1-2)

De aceea, la aceste sărbători caută-L pe Dumnezeu cu credință și rugăciune, cercetând Cuvântul Scripturii și El ți se va descoperi. În același timp, nu sta acasă, caută părtășia cu frații tăi și mergi la locul de închinare. În acest fel nu numai că îți va fi potolită setea spirituală prin părtășia cu cerul, ci, vei avea parte și de părtășia cu cei iubiți din casa și din biserica ta.

Tot ce mă rog pentru tine, este ca la aceste sărbători să ai parte de o așa abundență de binecuvântare încât să poți să spui ca David altădată: ”paharul meu este plin de dă peste el”

Doamne ajută!

Pastor Dan Boingeanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.