CAPITOLUL 21
CERURI NOI SI UN PĂMÂNT NOU
NOUL IERUSALIM
Apocalipsa 21:1
(1) Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou; (2) pentru că cerul dintâi și pământul dintâi pieriseră; (3) și marea nu mai era.
1. Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou = această formulă introductivă, tipică pentru Apocalipsa, semnalează o nouă vedenie, care are de-a face cu cerul cel nou și pământul cel nou, care ne așteptăm să vină după judecata finală a nelegiuiților. Acest eveniment se află în ordinea logică a structurii pasajului din Apocalipsa 19-21, ceea ce întărește concluzia că descrierea lui Ioan despre pământul și cerul care au fugit, în Apocalipsa 20:11, este corectă. Nou (kainos) se referă la ceva ce este în existență de foarte puțin timp.
2. Pentru că cerul dintâi și pământul dintâi pieriseră = explică de ce Ioan vede acum un cer nou și un pământ nou. Cerul dintâi și pământul dintâi au pierit. Cercetătorii textului arată că sensul verbului este acela de „a-și înceta existența”. Aceasta este o referire clară la distrugerea finală a pământului prezent. Se observă absența oricărei referințe la distrugerea cu foc a pământului. Există multe pasaje biblice care atestă că Dumnezeu îi va distruge pe cei nelegiuiți prin foc (Țefania 1:18; 3:8; Isaia 66:15-16).
Nu există niciun temei biblic pentru a concluziona că Dumnezeu va distruge acest pământ prin foc. Versetul care ar fi cel mai aproape de a oferi suport acestei concluzii ar putea fi 2 Petru 3:5-7, 10. Totuși, în acest pasaj este evident că Petru pune în contrast nimicirea păcătoșilor în zilele lui Noe și nimicirea lor în timpul Zilei Domnului. Astfel, distrugerea pământului din aceste text nu are de-a face cu pământul ca planetă, ci cu locuitorii lui. Tot așa, Ziua Domnului va curăți pământul de cei răi și va face ravagii serioase pe pământul fizic. Însă existența pământului nu va înceta odată cu Ziua Domnului.
Cel mai clar verset care poate susține o distrugere a pământului prin foc este 2 Petru 3:10, unde citim că „Ziua Domnului însă va veni ca un hoț. În ziua aceea cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cerești se vor topi de mare căldură și pământul cu tot ce este pe el va arde”. Acest verset i-a determinat pe unii să susțină că Ziua Domnului se va întinde până la sfârșitul domniei de o mie de ani a lui Hristos. Totuși, această concluzie nu are temei.
Traducerea versetului 2 Petru 3:10 poate îmbrăca și alte variante. Observați ce spune English Standard Version, „Căci Ziua Domnului va veni ca un hoț, și atunci cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cerești se vor topi și vor fi incinerate, iar pământul și faptele care se fac pe el vor fi date la iveală”. Observați că în loc de „va arde”, o variantă mai bună de traducere este că „vor fi scoase la iveală”. Calitatea lucrării cuiva este dovedită prin foc, dar pământul fizic nu va fi incinerat. Nu există fundament biblic pentru ideea că pământul va fi ars în foc.
3. Și marea nu mai era = reprezintă un argument puternic că perioada descrisă în Apocalipsa 21:1 trebuie să urmeze Împărăției de o mie de ani. Absența mării, dar prezența unui cer nou și a unui pământ nou indică o diferență între această perioadă și perioada împărăției. În timpul Împărăției de o mie de ani, marea încă mai există.
Apocalipsa 21:2
(1) Și eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, noul Ierusalim, (2) gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.
1. Și eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, noul Ierusalim = această expresie se va repeta cu o mică variațiune în Apocalipsa 21:10, lucru care i-a făcut pe unii comentatori să sugereze că noul Ierusalim va coborî de două ori pe pământ. Nu putem trage o concluzie categorică în această privință.
2. Gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei = descrie noul Ierusalim. Noul Ierusalim este într-un contrast evident cu „femeia” din Apocalipsa 17. Noul Ierusalim coboară din cer ca o mireasă pe un pământ nou.
Apocalipsa 21:3-4
(1) Și am auzit un glas tare, care ieșea din scaunul de domnie și zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii. (2) El va locui cu ei, și ei vor fi poporul Lui, (3) și Dumnezeu Însuși va fi cu ei. El va fi Dumnezeu lor. (4) El va șterge orice lacrimă din ochii lor. (5) Și moartea nu va mai fi. (6) Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, (7) pentru că lucrurile dintâi au trecut.
1. Și am auzit un glas tare, care ieșea din scaunul de domnie și zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii = vocea neidentificată care vine din scaunul de domnie face această afirmație. De data aceasta glasul anunță că „cortul (reședința) lui Dumnezeu este printre oameni”. Acest lucru promis cu mult timp în urmă ajunge în final să se împlinească: Dumnezeu locuiește în mijlocul poporului Său (Ezechiel 37:27).
2. El va locui cu ei și ei vor fi poporul Lui = se referă la Dumnezeu prin intermediul persoanei a treia. Cineva descrie noua situație ce va caracteriza pământul cel nou. Într-un mod fără precedent în istorie Dumnezeu va locui în mijlocul poporului Său.
3. Dumnezeu Însuși va fi cu ei = adaugă o notă de accent. Dumnezeu Tatăl va locui în mijlocul poporului Său. Despărțit de Dumnezeu în grădina Edenului, omul și-a pierdut abilitatea de a fi în părtășie cu Dumnezeu. Totuși, Dumnezeu Se va întoarce în final pentru a locui cu omul pe pământ.
4. El va șterge orice lacrimă din ochii lor = reprezintă primul beneficiu al acestei noi relații pe pământ cu Dumnezeul cerului. Încetarea plânsului și a jalei reprezintă o promisiune escatologică (Isaia 35:10; 65:19), împlinită în sfârșit.
5. Moartea nu va mai fi = o a doua binecuvântare pe care întreaga creație o va experimenta atunci când Dumnezeu Își va relua domnia veșnică asupra pământului. Expresia este absolută: moartea nu va mai fi. Pe pământul cel nou, în cerul cel nou și în noul Ierusalim nu va mai fi moarte.
6. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere = indică absența acelor stări umane care produc plânsul, tânguirea și durerea.
7. Pentru că lucrurile dintâi au trecut = reafirmă motivul pentru care starea omenirii s-a îmbunătățit. Această expresie ne duce cu gândul la Apocalipsa 21:1, unde suntem informați că Dumnezeu a instituit cerul cel nou și pământul cel nou. Acele elemente ale creației care au adus durere și suferință asupra omenirii au fost eliminate. Nu avem de-a face cu o restaurare, ci cu o nouă creație.
Apocalipsa 21:5
(1) Cel ce ședea pe scaunul de domnie a zis: (2) „Iată, Eu fac toate lucrurile noi”. (3) Și a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut și adevărate”.
1. Cel ce ședea pe scaunul de domnie a zis = reprezintă o referire directă la Dumnezeu Tatăl. Acesta este unul din puținele cazuri în care se face referire directă la Dumnezeu Tatăl în cartea Apocalipsa. Dumnezeu Tatăl vorbește.
2. Iată, Eu fac toate lucrurile noi = pare puțin ciudat la o privire superficială. Având în vedere contextul acestei propoziții, ne-am aștepta să spună: „Eu am făcut toate lucrurile noi”. Totuși, așa cum apar aceste cuvinte, înseamnă că Dumnezeu este încă în proces de înnoire a tuturor lucrurilor.
3. Și a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut și adevărate” = porunca se aplică la întreaga carte Apocalipsa, nu doar la această secțiune.
Apocalipsa 21:6
(1) Apoi mi-a zis: „S-a isprăvit! (2) Eu sunt Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul. (3) Celui ce îi este sete, îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieții.
1. Apoi mi-a zis: „S-a isprăvit” = arată sfârșitul unui lucru. Din nefericire, nu știm clar ce anume s-a isprăvit. Ținând cont de context, am putea presupune că Dumnezeu Și-a isprăvit noua creație, dar ar fi doar o presupunere.
2. Eu sunt Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul = același lucru este exprimat în două moduri diferite. Expresia se focalizează asupra puterii absolute și a suveranității lui Dumnezeu.
3. Celui ce îi este sete îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieții = este un limbaj metaforic care se referă la viața veșnică. Ceea ce a fost promis cu mii de ani în urmă se împlinește acum. Sfințirea progresivă se încheie cu glorificarea absolută.
Apocalipsa 21:7
(1) Cel ce va birui va moșteni aceste lucruri. (2) Eu voi fi Dumnezeul lui, și el va fi fiul Meu.
1. Cel ce va birui va moșteni aceste lucruri = reafirmă promisiunea: biruitorul va primi „toate aceste lucruri”. Promisiunea se referă la lucrurile prezentate în versetul 4.
2. Eu voi fi Dumnezeul lui, și el va fi fiul Meu = deși expresia este la singular, negreșit că ea se aplică tuturor biruitorilor. Avem aici o promisiune măreață: biruitorii vor deveni „fii” ai lui Dumnezeu. Toate drepturile și privilegiile unui fiu sunt legate de această promisiune. Mintea umană nu poate pricepe pe de-a-ntregul ceea ce promite Dumnezeu aici. Esența acestei revelații o reprezintă schimbarea de statut a omului, din obiectul batjocurii și ridiculizării, în acela de fii ai lui Dumnezeu.
Apocalipsa 21:8
Dar, cât despre fricoși, necredincioși, scârboși, ucigași, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli, și toți mincinoșii, partea lor este în iazul care arde cu foc și cu pucioasă, adică moartea a doua.
Odată cu acest verset se încheie prezentarea cronologică din Apocalipsa. De aici înainte, cartea se ocupă cu lucruri referitoare la sfârșitul istoriei omenirii așa cum o cunoaștem noi. Odată intrați în veșnicie, Dumnezeu Își reafirmă promisiunile față de cei neprihăniți și intenția de a-i pedepsi pe păcătoși. Cei neprihăniți devin membri ai familiei Lui, dar cei răi vor primi o pedeapsă eternă, care are de-a face în mod suprem cu absența prezenței lui Dumnezeu.
Apocalipsa 21:9
Apoi unul din cei șapte îngeri care țineau cele șapte potire, pline cu cele din urmă șapte urgii, a venit și a vorbit cu mine, și m-a zis: (2) Vino să-ți arăt mireasa, nevasta Mielului”.
(1)
1. Apoi unul din cei șapte îngeri… mi-a zis = arată că acum urmează să fie adăugate detaliile finale ale cărții Apocalipsa. Ceea ce urmează nu reprezintă continuarea cronologiei, pentru că aceasta s-a încheiat în Apocalipsa 21:8.
2. Vino să-ți arăt mireasa, nevasta Mielului = în mod clar avem aici parte de un limbaj metaforic. Nu putem spune cu siguranță care este corespondentul literal. În Apocalipsa 19, mireasa Mielului este alcătuită din credincioși. În Apocalipsa 21, soția Mielului este noul Ierusalim.
Apocalipsa 21:10-11
(1) Și m-a dus în Duhul pe un munte mare și înalt. (2) Și mi-a arătat cetatea sfântă, Ierusalimul, care se pogora din cer de la Dumnezeu, având slava lui Dumnezeu. (3) Lumina ei era ca o piatră preasfântă, ca o piatră de iaspis, străvezie ca cristalul.
1. Și m-a dus în Duhul pe un munte mare și înalt = expresia este interesantă, deoarece în Apocalipsa 16:20 toți munții de pe pământ se prăbușesc. Relatarea de acum ne face să înțelegem că Ioan vede noul Ierusalim înaintea evenimentului în sine. Ioan a văzut noul Ierusalim coborând din cer acum două mii de ani, cu mult înainte ca evenimentul să aibă loc.
2. Și mi-a arătat cetatea sfântă, Ierusalimul, care se pogora din cer de la Dumnezeu, având slava lui Dumnezeu = un contrast evident cu cetatea din Apocalipsa 17, care avea în ea slava oamenilor.
3. Lumina ei era ca o piatră preasfântă, ca o piatră de iaspis, străvezie ca cristalul = este o imagine a s
Apocalipsa 21:12-14
Era înconjurată cu un zid mare și înalt. Avea douăsprezece porți, și la porți doisprezece îngeri. Și pe ele erau scrise niște nume: (1) numele celor douăsprezece seminții ale fiilor lui Israel. Spre răsărit erau trei porți; spre miazănoapte trei porți; spre miazăzi trei porți; și spre apus trei porți. Zidul cetății avea douăsprezece temelii, și pe ele erau (2) cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului.
1. Numele celor douăsprezece seminții ale fiilor lui Israel = fiecare seminție reprezintă o poartă. Astfel, fiecare seminție are acces în oraș. Israel va fi restaurat conform promisiunilor lui Dumnezeu.
2. Numele celor doisprezece apostoli ai Mielului = îl vor include și pe apostolul Pavel. Domnul Isus le-a promis ucenicilor că ei vor domni peste cele douăsprezece seminții ale lui Israel împreună cu El în Împărăția Lui temporară (Matei 19:27-30). Împăratul David va domni peste Israel și peste cei doisprezece apostoli (Ezechiel 34:23-24; 37:24-25).
Apocalipsa 21:15-18
Îngerul care vorbea cu mine avea ca măsurătoare o trestie de aur, ca să măsoare cetatea, porțile și zidul ei. Cetatea era în patru colțuri, și lungimea ei era cât lărgimea. A măsurat cetatea cu trestia și a găsit aproape (1) douăsprezece mii de prăjini. Lungimea, lărgimea și înălțimea erau deopotrivă. I-a măsurat și zidul, și a găsit o sută patruzeci și patru de coți, după măsura oamenilor, căci cu măsura asta măsura îngerul. Zidul era zidit de iaspis, și cetatea era de aur curat, ca sticla curată.
1. Douăsprezece mii de prăjini = o mie cinci sute de mile sau două mii patru sute de kilometri reprezintă latura acestui cub. Două mii patru sute de kilometri reprezintă distanța dintre New York City și Dallas. Acest oraș reprezintă un cub perfect. Dacă ar fi să facem o cutie care are orașul Minneapolis în colțul de nord est, Seattle în colțul de nord-vest, San Diego în colțul de sud-vest și Little Rock în colțul din sud-est am reuși să ne imaginăm imensitatea acestui oraș în termeni omenești. Un cub cu lungimea, lățimea și înălțimea de 2.400 kilometri reprezintă 13 miliarde opt sute douăzeci și patru de milioane kilometri cubi. Un astfel de oraș ar putea găzdui un miliard de credincioși, fiecare având la dispoziție un apartament de o mie trei sute de metri pătrați și încă tot ar mai rămânea spațiu.
Apocalipsa 21:19-21
Temeliile zidului cetății erau împodobite cu pietre scumpe de tot felul: cea dintâi temelie era de iaspis; a doua de safir; a treia de halchedon; a patra de smarald; a cincea de sardonix; a șasea de sardiu; a șaptea de hrisolit; a opta de beril; a noua de topaz; a zecea de hrisopraz; a unsprezecea de iacint; a douăsprezecea de ametist. Cele douăsprezece porți erau douăsprezece mărgăritare. Fiecare poartă era dintr-un singur mărgăritar. Ulița cetății era de aur curat, ca sticla străvezie.
Apocalipsa 21:22-27
(1) În cetate n-am văzut niciun templu; (2) pentru că Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca și Mielul sunt Templul ei.(3) Cetatea n-are trebuință nici de soare, nici de lună ca s-o lumineze; (4) căci o luminează slava lui Dumnezeu, și (5) făclia ei este Mielul. (6) Neamurile vor umbla în lumina ei, și împărații pământului își vor aduce slava și cinstea lor în ea. (7) Porțile ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi noapte. (8) În ea vor aduce slava și cinstea neamurilor. (9) Nimic întinat nu va intra în ea; nimic care trăiește în spurcăciune și în minciună, ci numai cei scriși în cartea vieții Mielului.
1. În cetate n-am văzut niciun templu = expresia pare puțin ciudată. După ce templul a făcut parte atâta vreme din însăși viața statului evreu, absența lui în cerul cel nou și pământul cel nou este uluitoare. Avem aici încă o dovadă a faptului că într-adevăr Dumnezeu „a făcut toate lucrurile noi”. Viața pe pământ va fi cu totul nouă și diferită.
2. Pentru că Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca și Mielul sunt templul ei = arată de ce în noul Ierusalim nu este templu. Umbrele au fost înlocuite cu realități. În loc ca Dumnezeu să sălășluiască într-o clădire, clădirea sălășluiește acum în Dumnezeu.
3. Cetatea n-are trebuință nici de soare nici de lună ca s-o lumineze = denotă un alt element absent în noul Ierusalim. Soarele și luna reprezintă surse de lumină. Noul Ierusalim nu va avea nevoie de luminători naturali. Aceasta poate însemna fie că soarele și luna nu mai există, fie că acest oraș nu va mai avea ferestre.
4. Căci o luminează slava lui Dumnezeu = arată de ce nu va mai fi nevoie de soare și de lună în noul Ierusalim: slava lui Dumnezeu îl va lumina.
5. Făclia ei este Mielul = continuă să explice motivul pentru care orașul nu va avea nevoie de lumină naturală.
6. Neamurile vor umbla în lumina ei, și împărații pământului își vor aduce slava și cinstea în ea = unii văd această expresie ca o contradicție. Neamurile au fost distruse, împreună cu împărații lor. Prin urmare, de unde vin acești împărați? Acesta este unul dintre motivele pentru care unii comentatori consideră că noul Ierusalim va coborî pe pământ la începutul Împărăției de o mie de ani. Ideea prezentată aici este că, odată ce va începe veșnicia, diferențele etnice vor dispărea.
7. Porțile ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi noapte = indică o stare de siguranță desăvârșită. Porțile deschise reprezintă un semn al încrederii locuitorilor în siguranța personală. Absența nopții înseamnă, de asemenea, că nu va mai fi nevoie de somn. Această caracteristică aparține veșniciei viitoare.
8. În ea vor aduce slava și cinstea neamurilor = probabil se referă la împărați. Nu este evident la ce se referă „slava și cinstea” în acest context.
9. Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăiește în spurcăciune și în minciună = acesta este rezultatul firesc, având în vedere natura noului Ierusalim. Totuși, dacă noul Ierusalim se coboară pe pământ la începutul veșniciei viitoare, unde sunt cei răi? Judecata celor nelegiuiți are loc la sfârșitul mileniului. După ce Dumnezeu va crea un cer nou și un pământ nou, pe pământ nu va mai fi nelegiuire.
Acest verset i-a făcut pe unii comentatori să tragă concluzia că noul Ierusalim va coborî pe pământ la începutul Împărăției de o mie de ani. Altfel, de ce să mai fie menționată o problemă care nu există și nu poate exista?
10. Ci numai cei scriși în cartea vieții Mielului = clarifică identitatea celor ce vor putea intra în noul Ierusalim. Această exprimare susține concluzia că noul Ierusalim se va coborî pe pământ la începutul Împărăției de o mie de ani. Ar fi ciudat să menționezi cine poate intra în cetate dacă nu există și alții care nu vor putea intra în ea.
