(continuare)
În mesajele anterioare am adus în atenție faptul că în această vreme se poate auzi un puternic semnal de alarmă spirituală (https://www.misiune.ro/resurse-crestine/predici/un-mare-semnal-de-alarma-spirituala.html) care ne atenționează de un pericol iminent, reprezentat de condamnarea vinovăției (https://www.misiune.ro/resurse-crestine/predici/un-pericol-iminent-reprezentat-de-condamnarea-vinovatiei.html), circumstanțele vieții (https://www.misiune.ro/resurse-crestine/predici/un-pericol-iminent-reprezentat-de-circumstantele-vietii.html) și de conspirațiile vrăjmașului: https://www.misiune.ro/resurse-crestine/predici/un-pericol-iminent-reprezentat-de-conspiratiile-vrajmasului.html) .
Acest semnal de alarmă spirituală este transmis printr-o poruncă insistentă rostită din partea unei autorități supreme (https://www.misiune.ro/resurse-crestine/predici/o-porunca-insistenta.html) dovedit prin faptul că Dumnezeu a anunțat cu anticipare pe cei din vremea lui Noe, și cea a lui Lot, despre pericolele imediate care urmau să se întâmple, îndemnându-i să-și scape viața.
Păstrând în atenție această paralelă dintre timpul de atunci și vremea noastră, așa cum însuși Domnul Isus a anunțat, înțelegem că lumea în care trăim se află în fața acelorași pericole, care înseamnă pedeapsa celor păcătoși din vremea mâniei lui Dumnezeu și judecata și pedeapsa veșnică a celor care nu se pocăiesc.
Fiindcă Dumnezeu nu dorește moartea păcătosului, de aceea înainte ca să vină judecata și pedeapsa anunțată, El îi cheamă pe toți oamenii păcătoși la pocăință.
Este surprinzător însă faptul că în urma tuturor atenționărilor și a mărturiilor aduse de Dumnezeu, în timpul lui Noe, și-au găsit salvarea doar opt suflete, iar în timpul lui Lot, doar trei suflete.
În urma acestor realități de odinioară, este potrivit să ne întrebăm: de ce așa de puțini oameni au avut parte de salvare, cu toate că au fost înștiințați anticipat de pericolele care aveau să se întâmple?
Însuși Domnul Isus a dat un răspuns la acestă întrebare referitor la cei din vremea lui Noe, spunând:
” Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului. În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, şi n-au știut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toți, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului.” (Mat.24:37-39)
Deși unii încearcă să găsească o scuză pentru cei care au fost pedepsiți prin apele potopului, spunând că aceștia au pierit fiindcă n-au știut nimic, luând însă împreună toate relatările Scripturii, înțelegem mai degrabă că aceștia n-au vrut să știe, și nici nu s-au angajat pentru a împlini ceea ce ar fi trebuit să facă.
Erau așa de preocupați de ei înșiși și atât de angajați pentru împlinirea poftelor și plăcerilor de care erau stăpâniți, încât n-au vrut să ia aminte la înștiințările primite, și nici să se oprească din modul lor păcătos de viață.
Aceeași indiferență descoperim și în cazul celor din familia lui Lot. Atunci când Lot a mers să discute cu ginerii lui despre pericolul care bătea la ușă, aceștia n-au luat seama la pericolul anunțat, ba mai mult, au crezut că tatăl lor glumește. Această atitudine arată că Lot și-a pierdut autoritatea în familie, fapt pentru care cuvântul lui Dumnezeu nu mai era luat în serios. Numai că această ignoranță și obrăznicie avea să-i coste viața. La numai câteva ore după aceea, ginerii lui Lot, aveau să descopere că Dumnezeu nu glumește, ci, împlinește întocmai tot ceea ce El spune.
Este interesat însă de subliniat faptul că și Lot, care știa ce urmează să se întâmple, n-a dovedit entuziasm și angajare deplină, părăsind imediat cetatea, angajându-se să fugă la munte, ci, a încercat să tragă de timp. Fiindcă zăbovea, îngerii au trebuit să-l ia de mână și să-l silească să plece spre munte.
De aceea putem să spunem că cei din familia lui Lot, au fost salvați fiindcă mai întâi îngerii trimiși de Dumnezeu i-au înștiințat, apoi i-au silit, i-au luat de mână și le-a scurtat drumul, ascultându-le rugăciunea ca să rămână în cetatea Țoar.
Însă, la numărul celor care au pierit fiindcă au fost afară din corabie, sau au rămas în cetățile pedepsite de Dumnezeu, trebuie s-o adăugăm și pe soția lui Lot, care a murit pe drum pe când mergea spre munte, fiindcă s-a uitat înapoi!.
Acest act de neascultare față de porunca primită, arată că legăturile ei cu ceea ce lăsase în cetate, erau așa de mari, încât și atunci când picioarele îi pășeau înainte, inima și gândul i-au rămas la ceea ce era înapoi.
Dacă au fost foarte puțini cei care au fost salvați în vremea lui Noe, cât și în vremea lui Lot, oare câți vor fi cei salvați din zilele noastre? Nu cumva cei mai mulți oameni de astăzi, se aseamănă cu cei din vremea de atunci?
Știind că salvarea este oferită în dar și poate fi dobândită numai prin credința în actul jertfei Domnului Isus, ne-am aștepta ca oamenii să dea năvală și să beneficieze de această ofertă. Numai că și astăzi acest semnal de deșteptare este la fel de ignorat. Și tot mai mulți oameni dovedesc aceeași atitudine de indiferență și nepăsare.
Când Domnul Isus spus ”aidoma” asemănând vremea dinaintea venirii Fiului Omului, cu cea din zilele lui Noe și a lui Lot, nu s-a referit numai la modul păcătos de viață pe care oamenii din aceste vremuri îl vor avea, ci și la atitudinea acestora față de Cuvântul lui Dumnezeu, și la numărul celor care vor fi salvați.
Dacă oamenii din trecut au ignorat înștiințările lui Dumnezeu și n-au luat seama la pedeapsa anunțată, și cei necredincioși care vor trăi înaintea venirii Domnului Isus, vor avea aceeași atitudine. Acest fapt este confirmat de anunțul făcut de apostolul Petru, care a anunțat că:
” Înainte de toate, să știți că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor şi vor zice: “Unde este făgăduința venirii Lui? Căci, de când au adormit părinții noștri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!”
Căci înadins se fac că nu știu că odinioară erau ceruri şi un pământ scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei şi că lumea de atunci a pierit tot prin ele, înecată de apă. Iar cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin același cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiți.
Dar, preaiubiților, să nu uitați un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi. Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinței Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi dorește ca niciunul să nu piară, ci toți să vină la pocăință.
Ziua Domnului însă va veni ca un hoț. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cerești se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiți voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, așteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cerești se vor topi de căldura focului? (2 Pet.3:3-12)
În fața judecății și a pedepsei care urmează, apostolul Petru a întrebat: Ce fel de oameni ar trebui să fim? Eu cred că în vremea de acum ar trebui să actualizăm și să particularizăm această întrebare, precum: ce fel de oameni suntem? Sau: ce fel de om sunt?
Pentru a ne defini identitatea răspunzând acestor întrebări, trebuie să știm că din punct de vedere spiritual, în fața judecății și a pedepsei viitoare, nu sunt decât două categorii de oameni: ignoranți, sau interesați, nelegiuiți sau neprihăniți, necredincioși sau credincioși. Din care categorie faci parte?
Ușa salvării prin credința în Hristos, este încă deschisă. Vei da năvală ca să poți intra?
Pentru a sublinia această urgență a salvării, Domnul Isus a menționat că :
”Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăția cerurilor se ia cu năvală, şi cei ce dau năvală pun mâna pe ea.” (Mat.11:12)
Numai că în zilele noastre nu prea vedem această silință spre salvare și viață, ci, mai degrabă îi vedem pe oameni fugind de Dumnezeu și alergând spre ceea ce nu trebuie.
Fiind implicat în multe misiuni de evanghelizare atât în țară cât și în străinătate, am avut ocazia să vorbesc cu mulți oameni pe care i-am întâlnit pe stradă, îi-am vizitat în casele lor, sau am discutat cu ei la timpul de consiliere spirituală. În timpul acestor discuții, am observat că aceștia erau foarte atenți și foarte comunicativi, atunci când vorbeam despre vreme, sport, bani și afaceri și mai ales despre politică.
Dar atunci când începeam să le vorbesc despre Dumnezeu, despre păcat și pocăință, aceștia își pierdeau entuziasmul, erau tot mai dezinteresați și aproape pregătiți să-mi spună, că asupra acestor subiecte o să vorbim altădată! O făceau însă in mod politicos, spunând: eu am religia mea, nu mai am timp să continuăm discuția și în loc de cercetare personală începeau cu acuzații asupra celor credincioși.
Acest fapt dovedește că și astăzi interesul oamenilor este tot mai mare pentru lucrurile care le încântă privirea, le delectează auzul, le împlinesc plăcerile și le bine dispun viața.
De ceea este potrivită întrebarea: te numeri printre cei ascultători sau printre cei ignoranți?
Fiindcă tot mai mulți oameni se tulbură atunci când li se prezintă adevărul, își astupă urechile și își împietresc inima, când trebuie să răspundă imperativului de ași salva viața, trebuie să luăm în mod serios această înștiinșate, și să credem și să ne pocăim înainte de a fi prea târziu. Apoi, să ne rugăm și pentru salvarea celor nemântuiți, smulgându-i ca din foc!
Doamne ajută!
Pastor Dan Boingeanu
(va continua)
