Capitolul 5 – Viziune cerească – Misiunea cereasca a Domnului Isus

0
4

CAPITOLUL 5 – CARTEA (sulul) MARE

Apocalipsa 5:1

Apoi (1) am văzut în mâna dreaptă a Celui ce ședea pe scaunul de domnie (2) o carte, scrisă pe dinăuntru și pe dinafară, pecetluită cu șapte peceți.

1. Am văzut = aceasta este cea dintâi dintre cele 39 de apariții ale expresiei „am văzut” din această carte. Ea îi amintește cititorului că Ioan descrie exact ceea ce vede cu proprii săi ochi. El a văzut cartea și a văzut pecețile – toate cele 7. Pentru aceasta trebuie ca toate pecețile să fie în exteriorul cărții (a sulului). Asta înseamnă că toate cele 7 peceți trebuie să fie rupte înainte ca Ioan să vadă ce conține sulul acela.

2. O carte scrisă pe dinăuntru și pe dinafară = s-au pus foarte multe întrebări cu privire la înțelesul acestei expresii. Toate aceste întrebări, însă, pot fi grupate în 3 categorii: (a) funcție, (b) conținut și (c) formă. Din cele 3 categorii, întrebările legate de funcție au răspunsul cel mai ușor.

a. Funcție. În primul rând este stabilită natura secvențială. Prin cele 7 peceți, autorul arată că acestea sunt rupte una după alta. Același format va fi repetat în relație cu judecățile trâmbițelor și ale potirelor care vor veni. Întreaga carte este construită în jurul acestor 3 înșiruiri. În al doilea rând, Hristos, singurul în stare să rupă cele 7 peceți, este prezentat în mod clar ca suveran în împlinirea voii Celui așezat pe tron – Dumnezeu Tatăl. Tatăl a vrut ca Fiul să supravegheze împlinirea voii Lui. Ioan 5:22, 27 și Fapte 10:42 ne spun că Isus este Judecătorul tuturor. Acesta este scopul central al cărții Apocalipsa: să ne descopere împlinirea judecății Tatălui de către Fiul asupra celor vii și a celor morți. Aceasta ne aduce aduce în mod natural la întrebarea legată de conținut.

b. Conținut. Odată ce acceptăm că cele 7 peceți nu fac parte din conținutul sulului, ci reprezintă condiții pentru deschiderea lui, cititorul va înțelege două lucruri. Mai întâi, Ioan nu descrie explicit ce este scris în acel sul. Totuși, odată cu ruperea celei de-a șaptea și ultima pecete, se declanșează primul atac direct împotriva pământului, sub forma unei judecăți prin trâmbiță. Vom arăta mai târziu că trâmbițele reprezintă judecăți ale lui Dumnezeu. În al doilea rând, din moment ce Apocalipsa 8-20 conține judecata lui Dumnezeu împotriva nelegiuirii, acest sul trebuie să conțină judecata escatologică a lui Dumnezeu, altfel conținutul sulului nu va fi niciodată descoperit, lucru foarte improbabil din moment ce Apocalipsa 5 îi dă atâta importanță. Ezechiel 2:9-10 vorbește despre un sul asemănător celui din Apocalipsa 5. Sulul din Ezechiel conținea „plângeri, jale și vai”. Toți acești termeni sunt asociați cu dezastrul. Toți termenii exprimă o jale adâncă din partea celor afectați.

c. Formă. Forma sulului reprezintă obiectul dezbaterii. Totuși, o interpretare normală, obișnuită, evidențiază câteva lucruri. În primul rând, formatul „cărților” în vremea lui Ioan era acela de sul. Faptul că toate cele 7 peceți sunt vizibile susțin ipoteza unui sul. Faptul că nu putem afla conținutul sulului până nu sunt rupte toate pecețile susține ideea unui sul rulat. Nu există dovezi istorice ale unui sul pecetluit, înăuntrul unui alt sul pecetluit.

3. Pecetluit cu șapte peceți = există dovezi istorice ale unor suluri pecetluite cu șapte peceți. Atât în cultura iudeilor, cât și în cea romană, apăreau adesea suluri pecetluite cu 7 peceți. În mod concret, legea romană cerea ca testamentul cuiva să fie validat de pecetea a 5 sau 7 martori. Magicienii evrei foloseau de asemenea motivul celor 7 peceți.

Apocalipsa 5:2

Și am văzut un (1) înger puternic, care striga cu glas tare: (2) „Cine este vrednic (3) să deschidă cartea și să-i rupă pecețile?”

1. Un înger puternic = acesta este primul dintre cei 3 „îngeri puternici” menționați în Apocalipsa. Apocalipsa 10:1 prezintă un al doilea înger puternic în legătură cu un al doilea sul din cartea Apocalipsa. Cel de-al treilea și ultimul „înger puternic” apare în Apocalipsa 18:21 anunțând căderea Babilonului, orașul cel mare. Acești îngeri nu sunt identificați după nume, ci după datoria pe care o îndeplinesc: ei proclamă revelația lui Dumnezeu.

Un text interesant care ne ajută în aflarea identității acestei clase speciale de ființe îngerești este Daniel 10:21. Aici întâlnim un înger, care se identifică drept unul trimis să proclame lui Daniel revelația divină și care afirmă: „Nimeni nu-mi este alături împotriva acestor împărați decât voievodul vostru Mihail”. Traducerea New American Standard subliniază că termenul stă ar trebui tradus prin expresia se arată puternic. Cuvântul evreiesc din original înseamnă a fi puternic. Totuși, verbul evreiesc poate fi intensificat, care în cazul acesta are înțelesul de a se dovedi puternic. Faptul că Mihail este clasificat alături de acest înger care i se arată lui Daniel sugerează că acești doi îngeri reprezintă o categorie specială – îngeri puternici.

2. Cine este vrednic = această întrebare retorică se focalizează pe calificarea necesară pentru împlinirea misiunii. În mod normal, proprietarul sulului poate să-i rupă pecețile. Totuși, întrebarea face aluzie la faptul că este nevoie de altcineva pentru a pune în mișcare evenimentele legate de ruperea celor 7 peceți.

Apocalipsa 5:3-4

Și nu se găsea (1) nimeni, nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea. Și (2) am plâns mult pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea și să se uite în ea.

1. Nimeni = Ioan arată că nimeni nu a răspuns întrebării îngerului. Împărțirea care se face – în cer, pe pământ și sub pământ – subliniază absența universală a unui răspuns legitim. Gândește-te la toți bărbații care au marcat istoria omenirii, care au acționat ca și cum ei ar putea răspunde acestei întrebări. Totuși, nici măcar Isus, Cel care este vrednic și poate să deschidă cartea, nu răspunde întrebării puse de înger.

2. Am plâns mult = importanța cărții și lipsa vreunei ființe care s-o deschidă sunt ambele subliniate de plânsul amar al lui Ioan. Această vedenie este relatată de Ioan în așa fel încât să accentueze importanța Mielului lui Dumnezeu.

Apocalipsa 5:5

Și (1) unul din bătrâni mi-a zis, „Nu plânge: iată că (2) Leul din seminția lui Iuda, (3) Rădăcina lui David, a (4) biruit ca să deschidă cartea și cele șapte peceți ale ei”.

1. Unul din bătrâni = dovedește că ființele ce compun acest grup pot să acționeze individual.

2. Leul din seminția lui Iuda = în Geneza 49:9, Iuda este descris ca un leu. În acel pasaj, Iacov oferă o importantă prezicere profetică referitoare la viitorul lui Iuda, care include promisiunea unui domnitor în viitor. Isus este acel domnitor.

3. Rădăcina lui David = acesta este cel de-al doilea titlu davidic acordat lui Isus. În sprijinul acestui titlu referitor la Isus vin mai multe pasaje deosebite din Vechiul Testament: Isaia 19:1; Ieremia 23:5; Zaharia 3:8 și 6:12 sunt descrieri cât se poate de clare.

Legătura cu Iuda și cu David subliniază că Isus este un descendent al casei regale a împăratului lui Israel. Această cerință este prezentată adesea în Noul Testament (Luca 1:32; Fapte 2:30-32; Romani 1:3; 2 Timotei 2:8). Totuși, nu doar genealogia Lui Îl face vrednic să deschidă cartea.

4. A biruit = verbul ne oferă motivul pentru care acest descendent al lui Iuda și al lui David este vrednic să deschidă cartea. Acest verb înseamnă a cuceri. Construcția textului în limba greacă are înțelesul de „a cuceri în mod absolut”. Ioan nu ne spune clar ce anume a cucerit descendentul lui Iuda și David, dar în versetul 6 avem o aluzie indirect

Apocalipsa 5:6

Și la mijloc, între scaunul de domnie și cele patru făpturi vii, și între bătrâni, am văzut stând în picioare un (1) miel. Părea (2) junghiat și avea (3) șapte coarne și șapte ochi care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu trimise în tot pământul.

1. Miel = aceasta este prima din cele 29 de apariții ale cuvântului miel (arnion) în cartea Apocalipsa. Cu excepția Apocalipsa 13:11, toate se referă la Isus:

a. Mielul stând în picioare (5:6)

b. Mielul primește închinare (5:8)

c. Mielul este lăudat (5:12-13)

d. Mielul (6:1, 7, 9)

e. Mânia Mielului (6:16)

f. Mielul glorificat (7:10)

g. Mielul jertfit (7:14)

h. Mielul poartă de grijă (7:17)

i. Mielul (8:1)

j. Mielul jertfit (12:11)

k. Cartea Mielului (13:8)

l. Mielul stând în picioare (14:1)

m. Mielul în frunte (14:4)

n. Mielul poartă de grijă (14:4)

o. Prezența Mielului (14:10)

p. Cântarea Mielului (15:3)

q. Războiul Mielului (17:14)

r. Nunta Mielului (19:7)

s. Ospățul nunții Mielului (19:9)

t. Soția Mielului (21:9)

u. Apostolii Mielului (21:14)

v. Mielul este templu și lumină (21:22-23)

w. Tronul Mielului (22:1, 3)

Din aceste versete înțelegem că titlul favorit a lui Ioan pentru a-L descrie pe Domnul Isus în Apocalipsa este cel de miel. În expresia binecunoscută „Mielul lui Dumnezeu” este folosit un sinonim grecesc. Astfel, termenul arnion este specific cărții Apocalipsa și Noului Testament ca un titlu care-L desemnează pe Domnul Isus. Acest Miel stă în picioare. Ținând cont de multele detalii oferite în capitolul 4 din cartea Apocalipsa, unii au argumentat că Mielul a fost absent din scena cerească până în capitolul 5 a cărții Apocalipsa. Nu avem cum să fim siguri de aceasta. Noul Testament ni-L prezintă pe Domnul în două ipostaze în cer: Ștefan declară că-L vede pe Domnul „stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu” (Fapte 7:56, 5:31). Marcu 16:19 declară că „Domnul a fost primit în cer și a șezut la dreapta lui Dumnezeu”. Astfel Domnul Isus este prezentat când în picioare, când șezând. Cel mai probabil, poziția Domnului este determinată de ceea ce face El. În situația de acum, El stă în picioare, fiindcă este gata să ia sulul din mâna lui Dumnezeu.

2. Părea junghiat = această expresie clarifică titlul mesianic. Expresia este literalmente „ca și cum ar fi junghiat”. Limba greacă nu lasă niciun dubiu asupra faptului că Mielul fusese de fapt junghiat: ideea este că deși a fost junghiat, El acum este viu.

În perspectiva iudeilor, Mielul junghiat era legat de sistemul jertfelor. În acest sistem, un miel putea fi folosit pentru diverse sacrificări: mielul de paște, ardere de tot, jertfă pentru păcat, jertfă pentru vină. Aceste jertfe au drept scop pacea sau purificarea celui ce aduce jertfa. Astfel, prin jertfirea Mielului omul căuta să obțină pacea cu Dumnezeu sau curățirea de păcate. Apocalipsa 7:14 declară că sângele Mielului (moartea Lui ca jertfă) transformă hainele (persoana) în alb (curate sau acceptabile în fața lui Dumnezeu Tatăl, aceasta indică puritate).

3. Având șapte coarne și șapte ochi = cornul este simbolul puterii (Ieremia 48:25; Daniel 7:7-8), iar șapte coarne înseamnă putere absolută. Șapte ochi sunt prezentați ca fiind „cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot pământul”. Abilitatea de a vedea „întreg pământul” în același timp denotă suveranitate absolută. Prin urmare, Mielul care a fost junghiat dar care acum este viu, are putere absolută și este suveran asupra pământului.

Apocalipsa 5:7

(1) El a venit și (2) a luat cartea din (3) mâna dreaptă a celui ce ședea pe scaunul de domnie.

1. El a venit = această expresie sugerează mișcare. Isus este descris ca stând „în mijlocul tronului” (Apocalipsa 5:6). Se pare că imaginea pare să fie că Isus stă în picioare în mijloc, în centrul scaunelor de domnie ale celor douăzeci și patru de bătrâni și în fața tonului sprijinit de cele patru făpturi vii.

2. A luat cartea = acest verb exprimă o acțiune punând accentul pe rezultat. A luat nu sugerează forță, ci acțiunea corespunzătoare în răspuns la mâna întinsă. Cu alte cuvinte, Dumnezeu ține sulul în mâna întinsă, așteptând ca Isus să vină să-l ia.

3. Mâna dreaptă = simbolizează puterea.

Apocalipsa 5:8

Când a luat cartea, (1) cele patru făpturi vii și cei douăzeci și patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte-o alăută și (2) potire de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile (3) sfinților.

1. Cele patru făpturi înaintea Mielului = aceasta este singura scenă din cartea Apocalipsa, în care întreaga sală a tronului se prosternează în fața Mielului. Cuvântul închinare nu este folosit în descrierea acțiunii ființelor din sala tronului ceresc, dar Mielul primește cinste și onoare.

2. Potire de aur… rugăciunile sfinților = Apocalipsa 8:3 va vorbi din nou despre rugăciunile sfinților. Acolo vei găsi mai multe detalii.

3. Sfinții = textul grecesc spune literalmente „cei sfinți”. Acest termen apare de 13 ori în cartea Apocalipsa (5:8; 8:3,4; 11:18; 13:7,10; 14:12; 16:6; 17:6; 18:20,24; 19:8; 20:9). În mod clar, acesta este termenul favorit folosit de Ioan pentru a-i indica pe cei ce aparțin lui Isus Hristos de-a lungul istoriei omenirii. Observați diferitele descrieri:

a. Rugăciunile lor sunt adunate și păstrate în ceruri (5:8, 8:3)

b. Ei sunt răsplătiți de Dumnezeu (11:18)

c. Ei sunt ținta prigoanei lui Satan și Anticrist (13:8)

d. Ei rămân credincioși în timpul prigoanei (13:10, 14:12)

e. Ei sunt prigoniți de lume (16:7)

f. Ei sunt ținta prigoanei, „curvei cele mari” (16:6)

g. Ei se bucură de pedepsirea curvei cele mari (18:20)

h. Ei sunt printre cei uciși de curva cea mare (18:24)

i. Faptele lor neprihănite reprezintă îmbrăcămintea soției Mielului (19:8)

j. Ei vor locui în Ierusalim în Împărăția de 1000 ani (20:9)

Acest termen este folosit cu privire la israeliți în Daniel 7:21, 22, 25, 27, 8:24. Ei sunt descriși drept ținta prigoanei lui Anticrist și a bunăvoinței lui Dumnezeu. Atunci când Daniel și-a scris cartea, termenul sfinți se referea doar la cei din poporul Israel. Pre-tribulaționiștii au folosit acest argument pentru a susține că, în cartea Apocalipsa, termenul sfânt ar trebui să se limiteze doar la poporul Israel. Pre-tribulaționiștii argumentează că biserica a fost răpită la cer înainte de evenimentele din Apocalipsa Astfel, cei prigoniți de Satan / Anticrist în timpul celei de-a șaptezecea săptămâni profetice a lui Daniel nu vor face parte din „mireasa lui Hristos” întrucât epoca bisericii se încheie la răpire, iar pre-tribulaționiștii susțin că răpirea are loc înainte de începutul celei de-a șaptezecea săptămâni profetice a lui Daniel.

Această gândire este eronată. Deși Daniel 7 și 8 pot fi interpretate corect ca referindu-se doar la evrei în momentul scrierii, exegeza și nu presupozițiile teologice trebuie să determine dacă folosirea cuvântului sfinți în cartea Apocalipsa include și sfinții Noului Testament. Termenul sfânt este folosit de-a lungul Noului Testament pentru a descrie credinciosul ca persoană, un grup mic sau întregul trup a lui Hristos (vezi Fapte 9:13,32,41; Romani 8:27; 12:13; 15:26; 16:2,15; 1 Corinteni 6:1-2, 14:33; 2 Corinteni 1:1; 13:12; Efeseni 1:15; 3:18; 4:12; 5:3; 6:18; Filipeni 4:22; Coloseni 1:4; 1 Timotei 5:10; Filimon 5,7; Evrei 6:10; 13:24; Iuda 3).

Apocalipsa 5:9-10

Și cântau o cântare nouă, și ziceau: „Vrednic ești Tu să iei cartea și să-i rupi pecețile: Căci (1) ai fost junghiat, și (2) ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, (3) oameni din (4) orice seminție, de orice limbă, din orice norod și de orice neam. Ai făcut (5) din ei o împărăție și preoți pentru Dumnezeul nostru, și (6) ei vor împărăți pe pământ!”

1. Ai fost junghiat (sfazein) = indică motivul pentru care Mielul este vrednic să rupă pecețile. Mielul este vrednic datorită a 3 lucruri pe care le-a făcut. Mai întâi, textul grecesc spune literalmente, „ai fost sacrificat”. Acest verb indică o moarte violentă și cruntă și este folosit pentru a descrie moartea Domnului în capitolul 5 și 13. Este folosit cu privire la credincioși în Apocalipsa 6:9 și 18:24. Faptul că termenul este folosit pentru a descrie atât moartea Domnului cât și a credincioșilor arată că metoda aducătoare de moarte nu este subliniată. În timp ce moartea

Domnului a rezultat în urma răstignirii, este clar că moartea celorlalți credincioși nu a survenit în urma răstignirii. Termenul este folosit pentru a descrie acțiunea lui Cain împotriva fratelui Său în 1 Ioan 3:12. Cain l-a ucis pe fratele său.

2. Ai răscumpărat (agorazein) = acesta este verbul grecesc folosit în întreg Noul Testament pentru a descrie moartea Domnului în locul păcătoșilor. Termenul înseamnă, în sens figurativ, „a elibera pe cineva plătind prețul”. În acest caz, prețul a fost însăși viața Domnului.

3. Oameni = cititorul va observa că acest cuvânt apare cu italice în NASV, ceea ce semnalează că acest cuvânt nu apare în textul grecesc original. Motivul pentru care cuvântul este adăugat este pentru a clarifica acțiunea verbului. În traducerea King James lucrurile stau altfel. Totuși, construcția textului necesită introducerea acestui cuvânt pentru a limpezi înțelesul. Este limpede că Dumnezeu a răscumpărat oameni (femei, băieți și fete) prin moartea Domnului.

4. Seminție, limbă, norod, neam = aceste 4 unități etnice luate împreună accentuează universalitatea grupului răscumpărat prin moartea Domnului. Este important să observăm că un grup de oameni a fost răscumpărat.

5. Ai făcut din ei o împărăție = aceasta este cea de-a treia și ultima acțiune care descrie lucrarea Domnului și demonstrează vrednicia Lui de-a rupe pecețile. Ai făcut din ei: acest lucru s-a întâmplat atunci când a avut loc răscumpărarea. Afirmația aceasta îi ajută pe credincioși să înțeleagă care este poziția lor în Hristos. Noi am fost răscumpărați înainte de-a ne naște și tot atunci am fost făcuți părtași împărăției. Aceasta este vestea bună pentru toți cei încercați din lumea noastră: formăm o împărăție și suntem preoți ai lui Dumnezeu.

6. Ei vor domni pe pământ = acesta este rezultatul final al morții Domnului Isus. Cuvintele „ei” și „din ei” sunt incontestabile în textul original în limba greacă și determină înțelesul versetului 9 în mod obiectiv. Aceasta mai înseamnă și că cele patru făpturi vii și cei douăzeci și patru de bătrâni nu se includ pe ei înșiși în lista celor răscumpărați prin sângele Mielului.

Observați că domeniul peste care vor domni sfinții este pământul. Această afirmație reprezintă un argument puternic împotriva interpretării amileniste a cărții Apocalipsa, care afirmă că sfinții vor domni doar în cer.

Apocalipsa 5:11

M-am uitat, și împrejurul scaunului de domnie, în jurul făpturilor vii și în jurul bătrânilor am auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era de (1) zece mii de ori zece mii și mii de mii.

1. Zece mii… mii = nu trebuie să subestimăm descrierea lui Ioan a numărului imens de ființe. Daniel sublinia vastitatea numărului de ființe îngerești care sunt împrejurul lui Dumnezeu în cer, lucru pe care îl face și Ioan.

Apocalipsa 5:12-14

Ei ziceau cu glas tare: „Vrednic este Mielul, care a fost junghiat, să primească puterea, bogăția, înțelepciunea, tăria, cinstea, slava și lauda!” Și pe toate făpturile care sunt în cer, pe pământ sub pământ, pe mare și tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: „Acelui ce șade pe scaunul de domnie și a Mielului să fie lauda, cinstea, slava și stăpânirea în vecii vecilor!” Și cele patru făpturi vii ziceau :”Amin!” Și cei douăzeci și patru de bătrâni s-au aruncat la pământ, și s-au închinat Celui ce este viu în vecii vecilor.

De dezbătut mai târziu

Capitolul 5 – Viziune cerească – Misiunea cereasca a Domnului Isus
5 (100%) 1 vot/voturi

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here