CAPITOLUL 8
EVENIMENTELE CELEI DE-A ȘAPTEA PECEȚI
[Judecățile trâmbițelor 1-4]
Apocalipsa 8:1-2
Când a rupt Mielul (1) pecetea a șaptea, s-a făcut în cer o (2) tăcere de aproape o jumătate de ceas. Și am văzut pe (3) cei șapte îngeri care stau înaintea lui Dumnezeu; și li s-au dat (4) șapte trâmbițe.
1. A șaptea pecete = este ultima din cele șapte peceți care țin ascuns conținutul sulului. Abia acum se poate afla mesajul scris în el. A șaptea pecete este de aceeași natură cu ultimele trei peceți, adică se focalizează pe mânia lui Dumnezeu. A cincea pecete solicită revărsarea mâniei lui Dumnezeu, a șasea anunță dezlănțuirea iminentă a mâniei lui Dumnezeu iar acum, cea de-a șaptea descrie începutul mâniei lui Dumnezeu, sub forma judecăților celor șapte trâmbițe.
2. S-a făcut în cer o tăcere = această expresie a fost mult discutată. În lipsa unei explicații textuale, au răsărit tot felul de speculații cu privire la semnificația acestei perioade de tăcere. Faptul că în cer se așterne tăcerea este foarte important. Din momentul în care oștirile îngerești au fost create, închinătorii din cer au lăudat și au adorat continuu pe mărețul Dumnezeu al slavei. Totul se oprește deodată! Un singur eveniment din întreaga istorie a omenirii poate așterne tăcerea peste întreg cerul – mânia lui Dumnezeu. Promisă încă de la păcatul lui Adam și înfrânată de la potop încoace, mânia escatologică a lui Dumnezeu este gata să se dezlănțuie. Mânia lui Dumnezeu este atât de dramatică, încât toate activitățile veșnice din cer – lauda și închinarea în fața Celui Preaînalt – se opresc!
3. Cei șapte îngeri (care stau înaintea lui Dumnezeu) = reprezintă un grup special. Articolul hotărât și articolul nehotărât sunt folosite alături de substantive pentru a furniza informații generale sau specifice cu privire la ceva. Cineva poate spune „un măr” sau „mărul”. În limba greacă, prezența articolului hotărât poate indica mai multe lucruri. În Apocalipsa 8:2 articolul are în vedere un grup cunoscut cititorilor. Unii au argumentat că acești șapte îngeri sunt arhanghelii. Totuși, Ioan îi identifică pe acești îngeri drept cei care stau înaintea lui Dumnezeu. Timpul perfect din limba greacă (folosit pentru verbul a sta) sugerează că acești îngeri sunt deosebiți. Toți îngerii stau înaintea lui Dumnezeu la un moment dat pentru a primi instrucțiuni. Însă aceștia stau acolo încontinuu. Probabil acești îngeri au o misiune specială pe care așteaptă să o ducă la îndeplinire încă de la începutul creației.
4. Li s-au dat șapte trâmbițe = aceasta este activitatea specială a celor șapte îngeri. Ei vor sufla în trâmbițe, care vor fi definite concret începând cu versetul 6 mai jos.
Apocalipsa 8:3-5
Apoi a venit un alt înger, care s-a oprit în fața altarului, cu o cădelniță de aur. I s-a dat (1) tămâie multă, (2) ca s-o aducă împreună cu rugăciunile tuturor sfinților, pe altarul de aur, care este înaintea scaunului de domnie. Fumul de tămâie s-a ridicat din mâna Îngerului înaintea lui Dumnezeu împreună cu rugăciunile sfinților. Apoi îngerul a luat cădelnița, a umplut-o din focul de pe altar, și l-a aruncat pe pământ. Și s-au stârnit (3) tunete, glasuri, fulgere și un cutremur de pământ.
1. Tămâie = această aromă plăcut mirositoare era folosită adesea în închinarea israeliților.
2. Ca s-o aducă împreună cu rugăciunile tuturor sfinților = indică scopul pentru care i-a fost dată tămâia. Scopul pentru care se aducea o jertfă de un plăcut miros era ca Dumnezeu să răspundă favorabil cu privire la solicitarea făcută de închinător. Adăugarea tămâii la rugăciunile sfinților sugerează că am ajuns la ultimul pas înainte de a primi răspunsul lui Dumnezeu.
Sfinții (ton haghion) = se referă, bineînțeles, la credincioși. Unii au sugerat că acest termen se focalizează doar asupra credincioșilor aflați în viață pe pământ în acest moment al istoriei. Totuși, Ioan afirmă că pe acest altar stau „rugăciunile tuturor sfinților”. Întrebarea evidentă este „Care rugăciuni?”. Singura rugăciune a tuturor a sfinților care a rămas fără răspuns și care se potrivește contextului în acest moment este rugăciunea pentru răzbunare. Fără răspuns de-a lungul veacului, rugăciunile care cer judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce prigonesc credincioșii se vor împlini, în sfârșit.
3. Tunete, glasuri, fulgere și un cutremur de pământ = reprezintă primele dovezi ale faptului că mânia lui Dumnezeu este gata să se dezlănțuie pe pământ. Deoarece tunetele, glasurile, fulgerele și un cutremurul de pământ au loc și în legătură cu judecata celui de-al șaptelea potir, unii susțin că trâmbițele și potirele sunt, de fapt, sinonime. Totuși, prin aceasta, ei ignoră detaliile textuale și se focalizează doar pe generalități. În acest moment precis din cronologia cărții Apocalipsa, mânia lui Dumnezeu încă nu a început. Aici avem doar semnul că ea este gata să se dezlănțuie.
Apocalipsa 8:6
Și cei șapte îngeri, care aveau (1) cele șapte trâmbițe, (2) s-au pregăti să sune din ele.
1. Cele șapte trâmbițe = avem în fața noastră o nouă serie de șapte, care apare atât de des în cartea Apocalipsa. Asemeni celor șapte peceți, și trâmbițele pot fi împărțite în două etape. La fel ca primele patru peceți, și primele patru trâmbițe se aseamănă în natura lor. Și ultimele trei trâmbițe se aseamănă cu ultimele trei peceți. După cum ultimele trei peceți s-au focalizat pe mânia lui Dumnezeu, ultimele trei trâmbițe au în vedere o intensificare a manifestării mâniei lui Dumnezeu (cele trei vai-uri).
Trâmbițele reprezintă o tradiție bogată a Scripturilor vechi-testamentare. Predominant, trâmbițele erau folosite pentru (1) strângerea laolaltă a poporului lui Dumnezeu, (2) chemarea la pocăință, (3) anunțarea judecății, (4) chemarea la mântuire, (5) strângerea poporului la încoronarea regelui și (6) anunțarea judecății escatologice. Apostolul Pavel afirmă că trâmbița lui Dumnezeu va suna odată cu parousia lui Hristos (1 Tesaloniceni 4:16; 1 Corinteni 15:52). Această învățătură se reflectă în mesajul lui Isus Hristos din discursul de pe Muntele Măslinilor (Matei 24:30-31). Cele șapte trâmbițe din Apocalipsa anunță în mod clar judecata.
2. S-au pregătit să sune din ele = nu este o expresie clar definită, adică nu știm ce a însemnat această pregătire.
Apocalipsa 8:7
Îngerul dintâi a sunat din trâmbiță. Și a venit (1) grindina și foc amestecat cu sânge, care au fost aruncate pe pământ; și (2) a treia parte a pământului (3) a fost ars și a treia parte din copaci au fost arși, și toată iarba verde a fost arsă.
1. Grindină și foc amestecat cu sânge = acestea sunt manifestările primei trâmbițe. Datorită rezultatelor venite în urma acestui anunț, focul este caracteristica primară a celei dintâi trâmbițe.
2. A treia parte a pământului = aceasta este o trăsătură clară a judecăților trâmbițelor care nu ar trebui să fie trecută cu vederea sau generalizată. Acest detaliu face o distincție clară între judecățile trâmbițelor și peceți sau potire. Numai cei ce vor să ignore detaliile textuale în favoarea accentuării unor generalități vor pune egalitate între peceți, trâmbițe și potire.
3. Arsă = partea locuibilă a suprafeței terestre este redusă cu o treime.
Apocalipsa 8:8-9
Al doilea înger a sunat din trâmbiță. Și ceva ca un munte de foc mare aprins a fost aruncat în mare; și (1) a treia parte din mare s-a făcut sânge. Și a treia parte din făpturile care erau în mare și aveau viață, au murit; și a treia parte din corăbii au pierit.
1. A treia parte din mare s-a făcut sânge = acesta este rezultatul celei de-a doua trâmbițe. Distrugerea afectează a treia parte din apele sărate ale pământului. Apa sărată devine sânge. Nu avem niciun motiv să nu luăm acest text literal. Așa cum Nilul s-a transformat în sânge pe vremea lui Moise, o treime din apele sărate vor face același lucru în viitor. În mod normal aceasta rezultă în moartea făpturilor care au nevoie de oxigen. Sângele este singurul element dintr-un trup mort care nu poate fi prelevat sau folosit.
2. A treia parte din corăbii au pierit = acesta este un dezastru natural, care rezultă din distrugerea mării.
Apocalipsa 8:10-11
Al treilea înger a sunat din trâmbiță. Și a căzut din cer o stea mare, care ardea ca o făclie; a căzut peste (1) a treia parte din râuri și peste izvoarele apelor. (2) Steaua se chema „pelin” și a treia parte din ape s-au prefăcut în pelin. Și (3) mulți oameni au murit din pricina apelor, (4) pentru că fuseseră făcute amare.
1. A treia parte din râuri și izvoarele apelor = indică o progresie de la pământ la apă (sărată, apoi dulce) la ceruri. Primele patru trâmbițe au natură similară. Suprafața terestră locuibilă se reduce dramatic, cu o treime. Deoarece o stea nu poate cădea literalmente peste o sursă de apă dulce de pe pământ, Ioan le spune cititorilor că acea stea a afectat a treia parte din râuri și din izvoarele de apă de pe pământ. Cum anume? Asta nu ni se spune.
2. Steaua se chema pelin = este o expresie unică. Nu avem dovezi istorice că ar fi existat în istoria veche o stea cu acest nume. Pelinul este o plantă medicinală din antichitate, folosită pentru a elimina paraziții intestinali. Este extrem de amară.
3. Mulți oameni au murit din pricina apelor = acesta este rezultatul transformării apelor dulci în ape amare. Pelinul este recunoscut pentru amărăciunea lui, totuși moartea nu este în mod normal asociată cu această plantă.
4. Pentru că fuseseră făcute amare = arată motivul pentru care atâția oameni au murit. Nu deshidratarea este cauza morții, ci oamenii mor pentru că beau din această apă. Astfel, scopul celei de-a treia trâmbițe este să omoare pe oameni cu aceste ape amare.
Apocalipsa 8:12
Al patrulea înger a sunat din trâmbiță. Și a fost lovită (1) a treia parte din soare, a treia parte din lună și a treia parte din stele; pentru ca (2) a treia parte din ele să fie întunecată, (3) ziua să-și piardă a treia parte din lumina ei, și noaptea asemenea.
1. A treia parte din soare… lună…. și din stele a fost lovită = este indicat din nou efectul judecății asupra surselor de lumină cerești.
2. Pentru ca a treia parte din ele să fie întunecată = spre deosebire de pecetea a șasea, în care toate sursele de lumină se întunecă temporar, aici doar o treime din luminători se întunecă.
3. Ziua (și noaptea) să-și piardă a treia parte din lumina ei = nu știm cu exactitate care este rezultatul celei de-a patra trâmbițe. Nu putem afirma cu exactitate că ziua de 24 ore se scurtează la 16 ore sau dacă cele trei segmente de câte opt ore ale zilei sunt avute în vedere. În orice caz, omenirea pierde a treia parte din lumină.
Apocalipsa 8:13
M-am uitat şi am auzit un vultur care zbura prin mijlocul cerului şi zicea cu glas tare: “Vai, vai, vai de locuitorii pământului din pricina celorlalte sunete de trâmbiţă ale celor trei îngeri care au să mai sune.”
