Capitolul 4 – Viziune cerească -Sala tronului

0
4

APOCALIPSA 4 – CERUL

Apocalipsa 4:1

(1) După aceste lucruri, m-am uitat, și iată că o ușă era deschisă în cer. (2) Glasul cel dintâi, pe care îl auzisem, ca sunetul unei trâmbițe, și care vorbea cu mine, mi-a zis: (3) „Suie-te aici (4) și-ți voi arăta ce are să se întâmple (5) după aceste lucruri!”

1. După aceste lucruri m-am uitat = introduce o nouă etapă în ordinea viziunii lui Ioan. După aceste lucruri reprezintă în mod clar o delimitare textuală. Totuși, trebuie să fim foarte atenți când afirmăm la ce se referă această delimitare. Aceeași expresie este folosită în Apocalipsa 7:9; 15:5 și 18:1. Orice alt lucru ar indica această delimitare, ea nu reprezintă o schimbare temporală. Aceasta nu înseamnă că între mesaje nu ar fi putut trece o oarecare durată de timp, ci delimitarea arată că Ioan a primit viziunea pe secțiuni. Apocalipsa 1:1-3:22 reprezintă prima unitate. Apocalipsa 4:1-7:8 reprezintă cea de a doua unitate. Apocalipsa 7:9-15:4 este cea de a treia unitate. Apocalipsa 15:5-17:18 reprezintă a patra unitate. Ultima unitate de material relatată de Ioan este conținută în Apocalipsa 18:1-22.

2. Glasul cel dintâi pe care-l auzisem = conectează acest pasaj cu capitolul1. Prima voce auzită de Ioan a fost cea „unuia ca un Fiu al omului”. Acesta este nimeni altul decât Domnul Isus Însuși. După ce Și-a descris în amănunt rolul ca Judecător al bisericii, El îi prezintă lui Ioan ordinea evenimentelor ce vor urma. El este Judecătorul lumii.

3. Suie-te aici = arată că Ioan trebuie să părăsească pământul și să intre în cer. În 3 ocazii separate Ioan va fi invitat într-un loc pentru a fi martorul unei vedenii (4:1; 17:1; 21:9). Faptul că Ioan este chemat în cer nu ar trebui accentuat prea mult, deoarece această etapă începe în cer, dar se încheie pe pământ.

Din nefericire, unii pre-tribulaționiști au torturat acest verset pentru a sprijini conceptul lor al momentului în care Domnul îi va ridica pe aleși de la pământ la cer. Totuși, acest punct de vedere este îmbrățișat în general de laici, care repetă pur și simplu ce au auzit de la alții. Nu există fundament exegetic sau scriptural pentru această poziție.

4. Îți voi arăta = acest verb este folosit de 8 ori în cartea Apocalipsa (1:1; 4:1; 17:1; 29:9,10; 22:1, 6, 8). În 6 dintre cele 8 situații, un înger interpretează evenimentele văzute de Ioan (17:1; 21:9, 10; 22;1, 6, 8). Totuși, această vedenie nu are nevoie de interpretare. Ioan vede clar evenimentele și le înțelege semnificația (5:1, 2, 6, 11; 6:1, 12; 7:1).

5. După aceste lucruri = „după care lucruri?” Este o întrebare importantă. Pretribulaționiști, precum Robert Thomas, încearcă să separe „epoca bisericii” de evenimentele care constituie Apocalipsa 4-19. Iată ce afirmă el: „Prorociile (din Apocalipsa 4-19) descriu ce se va întâmpla după încheierea perioadei bisericii”. Exegeza lui Thomas denotă clar prejudecată.

Nu există un fundament textual pentru a afirma că „epoca bisericii” s-ar fi încheiat odată cu Apocalipsa 3:22. Nu sunt pasaje clare în Scriptură care să afirme așa ceva. Argumentul că Apocalipsa 4-19 nu include biserica este un argument din

tăcere. Iată cum sună el: absența oricărei aluzii la biserică între Apocalipsa 4:1 și 18:24 înseamnă că biserica nu este implicată în evenimentele ce compun această secțiune. Înseamnă că biserica trebuie să fi fost răpită la cer.

Acesta este un argument din tăcere, ceea ce nu reprezintă un argument. O astfel de logică poate funcționa și într-un alt sens. Termenul biserică lipsește și din Apocalipsa 20-21, care se ocupă de mia de ani și de veșnicia viitoare. Termenul biserică nu este folosit pentru a defini o entitate în cer. Este ca și cum biserica ar dispărea deodată din istorie după Apocalipsa 3. Totuși, este clar că nu așa stau lucrurile.

O trăsătură fundamentală a literaturii apocaliptice este evitarea folosirii unor cuvinte care ar permite celor neavizați să discearnă înțelesul mesajului principal. Iată ce spune Leon Morris: „Se pare că au fost vremuri când ar fi fost neînțelept din punct de vedere politic pentru autori să spună lucrurile pe față. Ei au avut încredere că prietenii lor din biserciă vor putea să discearnă înțelesul fundamental, în timp ce dușmanii lor nu vor fi în stare să-l înțeleagă”. (Morris, Apocalyptic, p. 38)

Ar fi fost lipsit de înțelepciune ca Ioan să lege biserica de o distrugere viitoare a împărățiilor acestei lumi într-un mod ușor de înțeles de către cei ce ar citi cartea. Apocalipsa a fost scrisă pentru a mângâia poporul lui Dumnezeu, nu pentru a furniza muniție dușmanilor săi. Am văzut ce pot face dușmanii lui Dumnezeu când dețin un crâmpei de informație care poate fi folosită în detrimentul lor (Matei 2:1-12, 16:23).

Faptul că termenul biserică nu apare în Apocalipsa 4-19 nu înseamnă că această entitate nu este deloc reprezentată în aceste capitole atât de importante. Toți comentatorii sunt de acord că termenul soția din Apocalipsa 19:7 se referă la biserică. Apocalipsa 20:4 spune: „Și am văzut niște scaune de domnie; și celor ce au șezut pe ele li s-a dat judecata”. Acest grup trebuie să conțină cel puțin o parte din biserică, cei care au primit din partea Domnului promisiunea din Apocalipsa 2:27b-37 și 3:21, și anume că biruitorii vor domni împreună cu El în timpul Împărăției de o mie de ani pe pământ (Matei 19:27-30).

În Apocalipsa 4-19 discernem cel puțin 9 referiri la biserică:

1. Oameni din orice seminție, de orice limbă, de orice norod și de orice neam (5:9c)

2. O Împărăție și preoți (5:10)

3. Martirii celei de a cincea peceți (6:9)

4. O mare mulțime (7:9; 19:5-6)

5. Robi (11:18; 19:2,5)

6. Frații noștri (12:10)

7. Rămășița seminței ei (12:17)

8. Sfinți (13:7,10; 14:12; 18:20, 24)

9. Soția (19:7)

Fiecare din aceste denumiri va fi definită atunci când o vom întâlni în context. Urmărește mai jos capitolele și versetele respective.

Apocalipsa 4:2-3

Numaidecât am fost răpit (1) în Duhul. Și iată că în cer era pus (2) un scaun de domnie, și pe scaunul acesta de domnie ședea Cineva. (3) Cel ce ședea pe el avea înfățișarea unei pietre de iaspis și de sardiu; și scaunul de domnie era înconjurat de un curcubeu, ca o piatră de smarald la vedere.

1. În Duhul = faptul că traducătorii au scris cu majusculă duhul sugerează faptul că Ioan este sub autoritatea Duhului Sfânt, lucru care este adevărat. Totuși, nu acest lucru încearcă Ioan să-l transmită aici. Toți credincioșii au oportunitatea să fie în Duhul, dar asta nu înseamnă că fiecare va primi revelație din partea lui Dumnezeu. Această expresie reprezintă o convenție verbală ce arată că experiențele lui Ioan nu au loc „în trup”, ci „în duh”, adică într-o vedenie spirituală.

2. În cer era pus un scaun de domnie = textul în limba greacă spune „Și iată că un tron a fost așezat în cer”. Dificultatea interpretării are de-a face cu momentul acțiunii verbului ekeito. Acest verb este folosit de 25 ori în Noul Testament. În cele mai multe cazuri, se referă la trecutul recent, cum ar fi în Ioan 2:6. Totuși, el se poate referi la un trecut nedefinit sau îndepărtat, cum este cazul la 1 Tesaloniceni 3:3. Ioan folosește acest verb de 9 ori. În 7 din aceste ocazii el se referă la trecutul recent (Ioan 2:6; 19:29; 20:5,6,7,12; 21:9). Într-una din situații, verbul se poate referi la trecutul recent sau la trecutul îndepărtat, depinde de interpretarea cercetătorului (Apocalipsa 21:16).

În întreaga Scriptură avem un singur loc în care ni se spune că Dumnezeu Tatăl se așează (Daniel 7:9). Daniel Îl descrie pe Cel Îmbătrânit de zile în contextul ultimei perioade din istoria omenirii, așa cum o cunoaștem noi, așezându-se chiar înainte de judecarea cornului cel mic. Tronurile descrise de Daniel sunt scaune de judecată (Daniel 7:9-10). Apocalipsa 4 descrie momentul în care Mielul lui Dumnezeu primește autoritatea de a judeca, așa cum este ea indicată de cartea (sulul) primit. Deci, scena descrisă de Ioan s-a petrecut în trecutul recent, căci numai după ce a fost

junghiat, Mielul a fost vrednic să primească acea carte și să-i rupă pecețile.

Capitolul 4 a fost descris de către unii ca Sala Tronului lui Dumnezeu, ceea ce este adevărat. Ceea ce urmează în Apocalipsa 4 se focalizează asupra tronului. Mai întâi, Ioan privește la cel așezat pe tron. În al doilea rând, el privește la ceea ce se întâmplă în jurul tronului. În al treilea rând el ne arată ce iese din tron, iar în al patrulea rând el descrie ce se află în fața tronului.

3. Cel ce ședea pe el = Dumnezeu Tatăl

Apocalipsa 4:4

Împrejurul scaunului de domnie stăteau douăzeci și patru de scaune de domnie; și pe aceste scaune de domnie stăteau (1) douăzeci și patru de bătrâni, îmbrăcați în haine albe; și pe capete aveau cununi de aur

1. Douăzeci și patru de bătrâni = în jurul tronului. Ei formează un cerc complet: 24 scaune de domnie încercuiesc tronul lui Dumnezeu. Toți sunt cu fața spre tronul lui Dumnezeu.

Identitatea acestor bătrâni reprezintă un subiect abuzat de mulți cercetători biblici. Prea puțini au fost atenți la detaliile textuale, focalizându-se pe speculații care aprind focul interpretării non-literare. Ce ne spune însă Apocalipsa despre aceste ființe? Să le luăm în ordine:

a. Formează un cerc în jurul Tronului lui Dumnezeu (4:4a)

b. Sunt numiți bătrâni (4:4b)

c. Sunt 24 de ființe așezate pe 24 scaune de domnie (4:4c)

d. Poartă veșminte albe și cununi de aur (4:4d)

e. Se aștern la pământ și se închină lui Dumnezeu (4:10)

f. Cântă imnuri lui Dumnezeu (4:11)

g. Fac anumite comentarii față de Ioan (5:5)

h. Au harfe (alăute) în mâini și potire pline cu tămâie care reprezintă rugăciunile sfinților (5:8)

i. Îi explică anumite lucruri lui Ioan (7:7-14)

Evreii au înțeles ușor termenul de bătrâni. Înțelesul și semnificația acestui termen erau cât se poate de clare pentru cititorii lui Ioan. Totuși, Ioan nu folosește

articolul hotărât cu acest substantiv, ceea ce arată că cititorii nu erau familiarizați cu acest grup de ființe.

Nu ar fi niciun dubiu că acești bătrâni sunt ființe cerești dacă nu ar fi existat o traducere nereușită a Apocalipsa 5:9-10 în versiunea King James a Bibliei.

Iată ce spune traducerea King James:

Ei cântau o cântare nouă și ziceau: „Vrednic ești Tu să iei cartea și să-i rupi pecețile: căci ai fost junghiat și ne-ai răscumpărat pentru Dumnezeu cu sângele Tău din orice seminție, de orice limbă, din orice norod și de orice neam. Și ne-ai făcut o împărăție și preoți pentru Dumnezeul nostru, și vom împărăți pe pământ.

Iată ce spune traducerea New American Standard:

Cântau o cântare nouă și ziceau: „Vrednic ești Tu să iei cartea și să-i rupi pecețile: căci ai fost junghiat, și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminție, de orice limbă, din orice norod și de orice neam. Ai făcut din ei o împărăție și preoți pentru Dumnezeul nostru, și ei vor împărăți pe pământ (la fel traduce și Cornilescu).

Diferența este ușor de observat: KJV = „Ne-noi”, iar NASB = „Oameni-ei”

Problema centrală are de-a face cu manuscrisele grecești ce stau la baza traducerii în limba engleză. În ce privește numărul de manuscrise, varianta care folosește cuvântul noi apare cel mai des. Acest fapt ar sprijini traducerea King James. Totuși, folosind același raționament am ajunge la o contradicție la ultima parte a versetului 10. Verbul „ei vor domni” este în textul original la persoana a treia plural. Cu alte cuvinte originalul spune „ei vor domni”, și nu „noi vom domni”. Pronumele personal la persoana I plural fiind adăugat.

Orice cunoscător de gramatică știe că pronumele trebuie să se acorde în gen, nr. și caz cu substantivul la care se referă. Deoarece noi nu credem că Ioan a făcut greșeli când și-a scris prorocia, și nu credem că Scriptura conține contradicții, noi susținem perspectiva armoniei textului.

Nu este îndoială că versetul l0 trebuie să spună „ei”, nu „noi”. Un principiu important în interpretarea Scripturii este acela de a interpreta pasajele dificile în lumina pasajelor clare. Mergând dinspre finalul versetului 10 spre începutul său, tragem concluzia că expresia „ne-ai făcut” trebuie spune, de fapt, „i-ai făcut”. Continuând acest proces, în versetul 9 este necesar să spună „ai răscumpărat oameni”.

Aceasta este singura formulare a v.9 și 10 care elimină posibilele contradicții,

care se regăsesc în traducerea New American Standard (și Cornilescu). Această traducere răspunde și la întrebările cu privire la identitatea bătrânilor. Măcar atât putem să spunem, că aceștia sunt ființe cerești și nu pot fi identificați în niciun fel cu biserica.

Apocalipsa 4:5a

(1) Din scaunul de domnie ieșeau fulgere, glasuri și tunete.

1. Din scaunul de domnie ieșeau = Ioan arată că aceste semne de furtună reprezintă un fenomen continuu în prezența lui Dumnezeu. Este o scenă potrivită pentru a-L reprezenta pe Dumnezeul invizibil, cu lumini și sunete care să-i înfricoșeze pe cei prezenți.

Apocalipsa 4:5b-8a

(1) Înaintea scaunului de domnie ardeau șapte lămpi de foc care sunt (2) cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu. În fața scaunului de domnie, mai este (3) un fel de mare de sticlă, asemenea cu cristalul. (4) În mijlocul scaunului de domnie și împrejurul scaunului de domnie (5) stau patru făpturi vii (a) pline cu ochi pe dinainte și pe dinapoi. (b) Cea dintâi făptură vie seamănă că un leu; (c) a doua seamănă cu un vițel; (d) a treia are fața ca a unui om; și (e) a patra seamănă cu un vultur care zboară. (f) Fiecare din aceste patru făpturi vii avea câte șase aripi, și (g) erau pline cu ochi de jur împrejur și pe dinăuntru.

1. Înaintea scaunului de domnie = descrierea lui Ioan se mută acum la scena din fața tronului lui Dumnezeu

2. Cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu = vezi comentariul la Apocalipsa 1:4d

3. Un fel de mare de cristal = aceasta este podeaua sălii tronului

4. În mijlocul și împrejurul scaunului de domnie = descrie locația celor patru făpturi vii. Expresia „în mijlocul” este problematică; este greu de înțeles cum pot fi aceste făpturi în mijlocul scaunului de domnie. Cel mai bine ar fi să înțelegem așezarea lor în cele 4 direcții cardinale: est, nord, sud și vest.

5. Patru făpturi vii = heruvimii. Aceste făpturi cerești sunt descrise într-un limbaj similar în Isaia 6:2. Ezechiel 10:20 identifică în mod clar „făpturile vii” ca heruvimi.

a. Pline cu ochi = abilitatea de-a vedea în toate direcțiile este necesară atunci când ai responsabilitatea de-a proteja sfințenia lui Dumnezeu

b. Ca un leu = de explicat mai târziu

c. Ca un vițel = de explicat mai târziu

d. Ca un om = de explicat mai târziu

e. Ca un vultur care zboară = de explicat mai târziu

f. Șase aripi = de explicat mai târziu

g. Pline cu ochi pe dinafară și pe dinăuntru = de explicat mai târziu

Apocalipsa 4:8b

Zi și noapte (1) ziceau fără încetare: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeu (2) Cel Atotputernic, (3) Care era, Care este, Care vine.

1. Ziceau fără încetare = nu numai că heruvimii privesc tot timpul, dar ei Îl și slăvesc continuu pe Dumnezeu. Aceasta este o misiune extraordinară. Răspunsul natural al omului: după o vreme devine obositor. Răspunsul îngerilor: nu obosesc nicicând în a-L slăvi pe Dumnezeu. Și noi vom gândi la fel când Îl vom vedea așa cum este.

2. Cel Atotputernic = pantocrator (atotputernic) = este prima denumire sub care se prezintă Dumnezeu în Scriptură. În Geneza 17:1 citim, „Când Avraam era în vârstă de 99 ani, Domnul i S-a arătat lui Avraam și i-a zis, „Eu sunt Dumnezeul Atotputernic…”

Teologii nu sunt siguri cu privire la înțelesul de bază al termenului evreiesc. Se poate referi la piept sau la un munte. Tăria și puterea incomparabile ale lui Dumnezeu sunt scoase în evidență. Heruvimii le aduc aminte mereu celor ce se apropie de tron cine este Cel ce stă înaintea lor.

3. Vezi Apocalipsa 1:4

Apocalipsa 4:9

(1) Când aceste făpturi vii aduceau slavă, cinste și mulțumiri (2) Celui ce ședea pe scaunul de domnie, și care este viu în vecii vecilor

1. Când aceste făpturi vii aduceau slavă, cinste și mulțumiri = cuvântul când arată că nu avem de-a face cu o acțiune repetată: această acțiune va avea loc o singură dată. După cum observă Ioan în vedenia lui, aceste lucruri încă nu s-au întâmplat. Apocalipsa 5:13-14 relatează împlinirea evenimentului. Aceasta are loc în contextul ruperii peceților de către Mielul lui Dumnezeu, care se raportează temporal la cea de-a șaptezecea săptămână profetică a lui Daniel. Acest eveniment va marca începutul ultimei serii finale de evenimente relatate în Apocalipsa 6-19.

2. Celui = Laudele și mulțumirile lor sunt îndreptate către Dumnezeu Tatăl. Repetarea afirmației că Dumnezeu este veșnic îi aduce aminte cititorului că judecățile lui Dumnezeu sunt drepte. El a fost martor la întreaga istorie a omenirii și, în consecință, cunoaște toate detaliile legate de fiecare om și situație.

Apocalipsa 4:10-11

(1) Cei douăzeci și patru de bătrâni (2) vor (a) cădea înaintea Celui ce șade pe scaunul de domnie, și (b) se vor închina Celui ce este viu în vecii vecilor, (c) își vor arunca cununile înaintea scaunului de domnie și vor zice: „Vrednic ești Doamne și Dumnezeul nostru să primești slava, cinstea și puterea, căci (3) Tu ai făcut toate lucrurile, și prin voia Ta stau în ființă și au fost făcute!”

1. Cei douăzeci și patru de bătrâni = aceasta va fi reacția celor douăzeci și patru de bătrâni la laudele, cinstea și gloria dată de cele patru făpturi vii

2. Vor = în textul original verbele sunt la timpul viitor, indicând un eveniment viitor.

a. Vor cădea înaintea Lui = acesta este începutul acțiunii de închinare

b. Se vor închina = aceasta este cea de-a doua parte a închinării: în lumea veche, închinarea însemna atât plecarea la pământ cât și rostirea cuvintelor de laudă.

c. Își vor arunca cununile în fața tronului = cei ce în mod greșit identifică biserica cu cei douăzeci și patru de bătrâni au sugerat că toți credincioșii își vor arunca coroanele în fața tronului lui Dumnezeu. Totuși, acesta este un argument slab, care nu poate fi apărat cu Scriptura.

3. Tu ai făcut toate lucrurile = din tot ce-ar fi putut spune cei douăzeci și patru de bătrâni, ei se focalizează asupra faptului că Dumnezeu singur este Creatorul a tot ce există. Această afirmație poate fi trecută cu vederea, dar nu poate fi discreditată. Creația este lucrarea lui Dumnezeu Tatăl, nu un accident întâmplător.

În mod clar, capitolul 4 este dedicat prezentării Dumnezeului înălțat care șade pe tron. Persoana în centrul atenției este nimeni altul decât Dumnezeu Tatăl. Capitolul 5 ni-L va prezenta pe Mielul lui Dumnezeu, nimeni altul decât Dumnezeu Fiul

Capitolul 4 – Viziune cerească -Sala tronului
Da o nota acestui articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here