UN SFÂRȘIT SURPRINZĂTOR
Dacă primele șase rostiri pe care Le-a făcut Domnul Isus pe când se afla răstignit pe cruce, cuprind elemente surprinzătoare, și cea de-a șaptea rostire păstrează aceleași caracteristici. Această rostire cuprinde declarația: ”Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul.”(Luca 23:46)
Deși această rostire este menționată de toți cei patru evangheliști, unii dintre ei au prezentat detalii referitoare la modul în care a fost exprimată, cum a fost formulată, precum și la reacțiile celor care au auzit-o. Dacă luăm în considerare aceste amănunte, înțelegem că ultimele cuvinte rostite de Domnul Isus înainte de moarte, sunt surprinzătoare, deoarece ne confirmă faptul că El a refăcut legătura cu Tatăl.
Cu numai câteva momente înainte de această rostire, strigase: ”Eli, Eli, Lama Sabactani!” adică: ”Dumnezeul meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Mat.27:46). Numai că despărțirea de Tatăl nu a durat prea mult, fiindcă înainte de moarte, când urma să se despartă de starea fizică, și să treacă la starea slăvită, Domnul Isus a strigat din nou Tată!
Știm că atunci când oamenii sunt aproape să treacă din viața biologică, îi cheamă pe cei iubiți, și doresc să fie însoțiți de cei pe care îi iubesc și îi prețuiesc cel mai mult. Faptul că în ultimele afirmații, Domnul Isus a strigat Tată, arată că legătura cu Tatăl a fost refăcută, și că singurul căruia I-a acordat atenție și prioritate în acele momente, a fost Tatăl Său.
Însă, această rostire este surprinzătoare și prin conținutul său. Adresându-se Tatălui, Domnul Isus a spus: ” în mâinile Tale îmi încredințez duhul” (Luca 23:46). Această mărturisire ne arată că moartea fizică nu înseamnă sfârșitul existenței, ci, continuarea vieții într-o altă dimensiune. Iar locul cel mai sigur în care putem fi păstrați, este în mâinile Tatălui!
Atunci când Domnul Isus S-a despărțit de trupul fizic pe care L-a purtat în asemănare cu noi, duhul Său a fost încredințat lui Dumnezeu Tatăl.
Și noi suntem creați de Dumnezeu în același fel. Avem un trup fizic care la moarte se întoarce în țărână, dar suntem un suflet viu, care atunci când moare un credincios, se întoarce la Dumnezeu. Aceste adevăruri sunt confirmate de Cuvântul Scripturii care arată că:
” Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.” (Gen.2:7)
Același adevăr este descoperit însă și de provocarea adresată de Dumnezeu prin împăratul Solomon care ne îndeamnă:
”.. adu-ti aminte de Făcătorul tău în zilele tinereții tale… până nu se întoarce țărâna în pământ, cum a fost, şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.” (Ecl.12:1-7)
În același timp, ultima rostire făcută de Domnul Isus pe cruce este surprinzătoare, fiindcă a fost făcută cu voce tare. Trei dintre evangheliști au subliniat acest fapt spunând:
”Isus a strigat iarăși cu glas tare şi Şi-a dat duhul.” (Mat.27:50); ”Isus a scos un strigăt tare şi Şi-a dat duhul.” (Marcu 15:37); sau:
”Era cam pe la ceasul al șaselea. Şi s-a făcut întuneric peste toată tara, până la ceasul al nouălea. Soarele s-a întunecat, şi perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt prin mijloc.
Isus a strigat cu glas tare: “Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul!” Şi, când a zis aceste vorbe, Şi-a dat duhul.” (Luca 23:44-46)
Domnul Isus a rostit ultimele cuvinte de pe cruce, strigând cu glas tare, nu numai ca să arate importanța acestora, dar, și ca să fie auzit. Și, reacția celor ce le-au auzit, a venit imediat.
Sutașul roman care a condus răstignirea Domnului Isus, când a văzut ce se întâmplase a slăvit pe Dumnezeu, și a zis: ”Cu adevărat, omul acesta era neprihănit!” (Luca 23:46).
Făcând referire la mărturisirea făcută de sutașul roman, evanghelistul Marcu, face o precizare mult mai surprinzătoare, arătând că:
”Sutașul care stătea în fața lui Isus, când a văzut că Şi-a dat astfel duhul, a zis: “Cu adevărat, Omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!” (Marcu 15:39) .
Mărturia lăsată de Domnul Isus în momentele de durere, rostirile pe care Le-a făcut când se afla pe cruce, precum și evenimentele care s-au întâmplat la moartea Sa, (întunericul, cutremurul și ruperea perdelei din templu), l-au convins pe sutașul roman că Cel pe care Îl răstignise, este Fiul lui Dumnezeu.
Acest fapt arată că Domnul Isus este un exemplu demn de urmat, atât prin viața, cât și prin moartea Sa!
Un alt element surprinzător petrecut la moartea Domnului Isus este faptul că El și-a dat Duhul. El a fost Cel ce a hotărât când trebuie să plece din lume, când să-și dea Duhul și cui să-L încredințeze. Acest fapt confirmă mărturisirea pe care o făcuse în timpul slujirii Sale publice, când a spus:
” Tatăl Mă iubește, pentru că Îmi dau viața, ca iarăși s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăși: aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.” (Ioan 10:17-18)
Acest adevăr este confirmat de mărturia soldaților care atunci când i-au cercetat pe cei răstigniți, au fost surprinși că Domnul Isus deja murise. De aceea nu I-au mai zdrobit fluierele picioarelor, ci I-au străpuns coasta cu o suliță (Ioan 19:32-35). Acest fapt a împlinit proorociile făcute mai înainte despre Domnul, care au anuțat că nici un os nu-i va fi zdrobit (Ps.34:20).
De aceea, după ce am înțeles semnificația ultimelor cuvinte rotite de Domnul Isus pe cruce și am observat sfârșitul Lui surprinzător, lasă-mă să te întreb: dacă ar trebui să treci din viață, cui i-ai încredința sufletul?
Trăiești în așa fel încât să poți spune: ”Tată în mâinile tale îmi încredințez sufletul?” Pentru sutașul roman, moartea Domnului Isus a adus dovezi de necontestat că El este Fiul lui Dumnezeu! Poți să faci aceeași mărturisire?
Pe lângă ceea ce s-a întâmplat pe cruce, avem însă și multe alte mărturii despre divinitatea Domnului Isus precum: ceea ce s-a întâmplat la mormântul Domnului în ziua învierii, mărturisirile îngerilor, ale celor ce S-au întâlnit cu El după înviere, și chiar a dușmanilor Domnului. Aceste realități confirmă învierea și adaugă noi dovezi pentru credință. Le-ai luat în considerare?
Tot ceea ce îți doresc La aceste sărbători este ca Dumnezeu să te ajute să crezi că Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu, și crezând să ai parte de viață deplină împreună cu El. În acest fel vei fi pregătit nu numai pentru moarte, ci și pentru viață eternă, și o sărbătoare veșnică în slavă.
Sărbători fericite și viață veșnică împreună cu Domnul!
Pastor Dan Boingeanu
