”BUCURAȚI-VĂ!”
Acesta este primul cuvânt rostit de Domnul Isus după înviere, în dimineața zilei întâi a săptămânii, când a întâlnit femeile care se întorceau de la mormânt, cărora le-a spus : ”Bucurați-vă!” (Mat.28:9).
Dacă sunt importante și pline de semnificație cuvintele rostite de Domnul Isus de pe cruce, pe care le-am analizat în mesajele anterioare, la fel de importante și cu o mult mai mare semnificație sunt cuvintele rostite de Domnul Isus după înviere. De aceea, în mesajele următoare vom analiza aceste rostiri, ca să descoperim care este înțelesul și semnificația acestora, pentru noi cei de astăzi.
Ca să înțelegem această primă rostire făcută de Domnul Isus după înviere, trebuie să luăm în considerare semnificația termenului grecesc pe care El l-a rostit ca un îndemn pentru femeile care se întorceau de la mormânt. Acest termen este ”charie”, și înseamnă: să te bucuri, sau, să fii bucuros. Numai că măsura acestei bucurii trebuie să fie la superlativ, în faza extremă. Asta înseamnă să te bucuri nespus, cu o bucurie care să nu poată fi descrisă în cuvinte, și care să rămână permanent.
Analizând acestă rostire, putem spune: Waw! Primul cuvânt rostit de Domnul Isus după înviere, este îndemnul ”Bucurați-vă”; identificând o bucurie de nedescris!
Auzind de la îngeri că Hristos a înviat, femeile au plecat de la mormânt cu mare bucurie. Numai că acestă bucurie era amestecată cu teamă (Mat.28:8). Însă, când le-a întâmpinat Domnul, ele au fost îndemnate să se bucure la maxim, cu o bucurie care să nu fie amestecată cu nimic altceva, și care să nu se termine.
Oare nu cumva ar trebui să auzim și noi același îndemn? Au trecut sărbătorile, și pentru unii a trecut și bucuria. Iar pentru așa de mulți, bucuria nu este la maxim, fiind amestecată cu multe alte sentimente nepotrivite.
Numai că, pentru a trăi acestă bucurie, pe lângă îndemnul adresat de Domnul Isus, trebuie să luăm în considerare și motivațiile care ne ajută să o experimentăm.
Mai întâi, odată cu învierea Domnului, trebuie să ne bucurăm, fiind motivați de bucuria biruinței Domnului.
Noi ne bucurăm când reușim la examene, când echipa favorită câștigă meciurile, când armata țării noastre câștigă războiul etc… Acum însă, suntem îndemnați să ne bucurăm, fiind motivați de faptul că Domnul Isus a câștigat cea mai mare bătălie spirituală din toate timpurile. Învierea Sa din morți este o demonstrație a faptului că a învins moartea, puterea păcatului și puterea diavolului. Prezentând această biruință apostolul Pavel întreabă:
” Unde îți este biruința, moarte? Unde îți este boldul, moarte?” Boldul morții este păcatul; şi puterea păcatului este Legea. Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos!” (1Cor.15:55-57).
După cum biruința lui David asupra lui Goliat, a fost și biruința israeliților asupra filistenilor, tot așa și biruința Domnului Isus asupra Diavolului, cel mai mare Goliat, este și biruința noastră.
Numai că acestă bucurie a biruinței, trebuie să fie amplificată și de bucuria întâlnirii cu Domnul.
Cei ce au auzit despre biruința învierii Domnului Isus, au trăit o bucurie mult mai mare atunci când s-au întâlnit cu Cel Înviat. Atunci lacrimile au încetat, întrebările și-au găsit răspuns, neînțelegerile au căpătat explicații, frica a fost îndepărtată și viața le-a fost transformată. Ucenicii de după ziua învierii, nu s-au mai asemănat cu ucenicii din perioada arestării, judecății și a morții Domnului Isus. Acest fapt arată că viața lor a fost schimbată radical după ce au avut parte de întâlnirea cu Domnul Isus Cel înviat. Această schimbare este descrisă de apostolul Ioan care spune:
”În seara aceleiași zile, cea dintâi a săptămânii, pe când ușile locului unde erau adunați ucenicii erau încuiate, de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: “Pace vouă!” Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat când au văzut pe Domnul.” (Ioan 20:19-20)
Însă, la măsura bucuriei cauzată de biruința Domnului Isus și de binecuvântarea întâlnirii cu El, trebuie să adăugăm și bucuria nădejdii, cauzată de belșugul asigurat prin învierea Sa. În acest sens, apostolul Pavel spune:
” Căci, dacă nu învie morții, nici Hristos n-a înviat. Şi, dacă n-a înviat Hristos, credința voastră este zadarnică, voi sunteți încă în păcatele voastre, şi prin urmare, şi cei ce au adormit în Hristos sunt pierduți. Dacă numai pentru viața aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociți dintre toți oamenii!
Dar acum, Hristos a înviat din morți, pârga celor adormiți. Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morților.
Şi, după cum toți mor în Adam, tot aşa, toți vor învia în Hristos; dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos.
În urmă, va veni sfârșitul, când El va da Împărăția în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi orice putere.” (1Cor.15:16-24)
Prin afirmațiile făcute de Apostolul Pavel, înțelegem că dacă n-ar fi înviat Hristos, am fi fost cei mai nefericiți dinte toți oamenii, deoarece: credința ne-ar fi fost zadarnică, am fi rămas în starea de păcat, iar cei ce au trecut din viață, ar fi fost pierduți.
Acum însă, prin învierea Domnului Isus suntem cei mai fericiți dintre oameni, deoarece învierea Lui este și garanția învierii noastre. Dacă toți mor în Adam, învierea Celui de al doilea Adam, este o asigurare și a învierii noastre, dar care va avea loc la rândul cetei fiecăruia dintre noi. În același timp, învierea Domnului Isus, este și garanția faptului că Împărăția Lui este veșnică, iar moartea, orice domnie, orice stăpânire și orice putere vor fi nimicite.
Dacă unii tremură în fața viitorului și a veșniciei, noi trebuie să ne bucurăm și să nu mai putem de bucurie, fiindcă pentru cei credincioși, învierea Domnului Isus, este garanția unui viitor glorios, care este îmbelșugat de binecuvântările pe care le avem în Numele Lui aici, și de moștenirea veșnică, asigurată în slavă.
Înțelegând cât de mare este măsura bucuriei generată de învierea Domnului Isus, pe care trebuie să o aibă cei credincioși, te întreb: experimentezi această bucurie? Și bucuria care îți stăpânește inima, este negrăită și strălucită?
Dacă îți dorești această măsură de bucurie care să îți stăpânească viața aici, și să culmineze în veșnicie, crede că Hristos a înviat din morți, experimentează întâlnirea cu El și trăiește schimbarea vieții prin puterea învierii, dobândind o perspectivă reală asupra viitorului și asupra veșniciei. În acest fel, vei aștepta pregătit, învierea și viața veșnică în slavă.
Având acestă siguranța a învierii, apostolul Petru mărturisește:
” Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morți, la o nădejde vie şi la o moștenire nestricăcioasă şi neîntinată, şi care nu se poate veșteji, păstrată în ceruri pentru voi.
Voi sunteți păziți de puterea lui Dumnezeu, prin credință, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi! În ea voi vă bucurați mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteți întristați pentru putina vreme, prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinței voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere, şi care totuși este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos,
pe care voi Îl iubiți fără să-L fi văzut, credeți în El fără să-L vedeți şi vă bucurați cu o bucurie negrăită şi strălucită, pentru că veți dobândi, ca sfârșit al credinței voastre, mântuirea sufletelor voastre.” (1Pet.1:3-9)
Pentru că vă doresc o bucurie deplină și permanentă în Domnul, mă rog ca Dumnezeu să vă ajute să aveți aceeași măsură de bucurie pe care apostolul Pavel o dorea pentru credincioșii din Filipi, spunându-le:
” Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic: Bucuraţi-vă! (Fil.4:4)
Pastor Dan Boingeanu
