Capitolul 17 – Descrirerea judecății sistemului religios mondial și a proorocului Mincinos

0
3

CAPITOLUL 17

CURVA CEA MARE

După părerea noastră, Apocalipsa 17 este cel mai dificil capitol din întreaga carte și, ca urmare, cele scrise mai jos nu reprezintă o opinie definitive asupra lui. Fără îndoială, pe măsură ce vom studia mai mult și vom continua să ne rugăm pentru a înțelege acest capitol, vor mai apărea schimbări în interpretarea prezentată aici. Vom căuta să înțelegem textul în sensul lui cel mai normal, natural și obișnuit. Astfel, ne vom îndepărta de orice puncte de vedere care nu au sprijin textual direct, ignorând perspectivele care nu au sprijin biblic explicit.

Apocalipsa 17:1-2

(1) Apoi unul din cei șapte îngeri care țineau cele șapte potire a venit de a vorbit cu mine, și mi-a zis: (2) „Vino să-ți arăt judecata curvei celei mari, (3) care șade pe ape mari. (4) Cu ea au curvit împărații pământului; și (5) locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul curviei ei!”

1. Apoi unul din cei șapte îngeri care țineau cele șapte potire a venit de a vorbit cu mine = face legătura cu Apocalipsa 15-16. Această explicare interpretativă vine în urma prezentării prescurtate a celui de-al șaptelea și ultimul potir al mâniei, care a distrus orașul Ierusalim și cetățile neamurilor. Nu ni se spune care din cei șapte îngeri ce țin potirele se adresează lui Ioan, dar am putea presupune că îngerul respectiv interpretează judecata adusă de acel potir. Din moment ce îngerul care ține al șaptelea potir a declanșat distrugerea orașelor lumii, putem presupune că acesta este îngerul care îi explică lui Ioan distrugerea capitalei lui Anticrist, orașul puterii satanice.

2. Vino să-ți arăt judecata curvei celei mari = arată scopul explicației interpretative a îngerului. Aceasta este una din cele 8 ocurențe ale verbului „a arăta” în cartea Apocalipsa care implică un înger ce explică (1:1; 4:1; 17:1; 21:9,10; 22:1,6,8). Judecata este subiectul principal al capitolului 17 curva cea mare este ținta acestei judecăți. Capitolul prezintă „judecata” curvei: posibil ca ea să mai fi fost judecată în trecut, însă aceasta este judecata finală absolută. Această expresie apare și în Apocalipsa 19:2. Acolo curva cea mare este ținta mâniei lui Dumnezeu, din cauza uciderii robilor Săi.

Aceasta ne leagă de Apocalipsa 6:10, unde martirii celei de-a cincea peceți solicită explicații divine cu privire la judecățile lui Dumnezeu împotriva locuitorilor pământului, vinovați de uciderea lor. Același termen răzbunare, folosit în Apocalipsa 6:10, apare și în 19:2. Locuitorii pământului reprezintă instrumentul prin care martirii sunt uciși, însă porunca vine din partea femeii. Locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul curviei ei. Matei 23:37 afirmă, „Ierusalime, Ierusalime, care ucizi pe prooroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine”. Pronumele folosite cu privire la acest oraș sunt de genul feminin. Observați că acest oraș este răspunzător de moartea proorocilor lui Dumnezeu, dar și că este o persoană.

Ioan ne spune că aceasta este curva cea mare. Am putea spune că aceasta este „mama” tuturor curvelor. În mod firesc, ne punem întrebarea: ce entitate ar putea fi considerată în sens biblic a fi mama tuturor curvelor?

Isaia 1:21 numește Ierusalimul curvă. Isaia 23:13-18 descrie Tirul ca o curvă. Naum 3:4 declară că cetatea Ninive este o curvă. Poporul Israel este acuzat în mod repetat de către prooroci pentru curviile sale (Ieremia 3:6-10; Ezechiel 16:15-22; Osea 4:12-13). Cititorul trebuie să observe că aceste declarații se referă la orașe și națiuni. Este evident de ce Ierusalimul și Israelul sunt numite curve în sensul biblic: ambele s-au implicat în comportamente contrare legământului lor cu singurul Dumnezeu adevărat. În Ierusalim și în Israel se puteau auzi cuvintele de închinare în fața unor dumnezei care nici nu vorbesc, nici nu se mișcă, nici nu aduc binecuvântare. Putem înțelege de asemenea de ce proorocul Naum declară cetatea Ninive o curvă: cu aproximativ 100 ani înainte, Iona predicase acolo, generând pocăința locuitorilor ei. Întrebarea cheie: de ce l-a mai trimis Dumnezeu pe Iona la Ninive? Promisiunea lor de credincioșie față de Dumnezeul lui Israel I-a amânat mânia pentru o vreme. Totuși, în zilele lui Naum locuitorii din Ninive se reîntorseseră la căile lor păcătoase, lucru care reprezintă fundamentul curviei cetății și a judecății ce a urmat.

Este mai dificil să explicăm în termeni biblici de ce Isaia descrie Tirul ca o curvă. Să fi avut locuitorii Tirului vreodată o relație de credință cu Dumnezeul Bibliei? Cu alte cuvinte, în ce sens este Tirul o curvă în înțelesul biblic al încălcării legământului cu Dumnezeu? Scriptura nu afirmă nicăieri că orașul Tir s-a numărat vreodată alături de poporul lui Dumnezeu. Totuși, există dovezi că Hiram, împăratul Tirului și, prin extensie, poporul lui, Îl cunoșteau bine pe Dumnezeu (2 Cronici 2:11-16). Nu știm cu siguranță de ce împăratul Tirului reprezintă personificarea lui Satan în Isaia 14 și Ezechiel 28. Totuși, într-un anume sens împăratul Tirului a avut de-a face cu Dumnezeu, ceea ce îl face vinovat. Am putea spune că Tirul a avut responsabilitatea de a rămâne credincios Domnului. În sens biblic, o curvă trebuie să fi fost la un moment dat credincioasă Domnului.

Se pune din nou întrebarea: ce entitate se potrivește cel mai bine cu titlul: „mama tuturor curvelor?”

3. Care șade pe ape mari = definește curva avută în vedere. Expresia ape mari este definită în Apocalipsa 17:15 ca „noroade, gloate, neamuri și limbi”. Curva cea mare șade pe mulțimi de oameni. A ședea sugerează domnia: această curvă domnește peste mulțimile pământului.

4. Cu ea au curvit împărații pământului = arată că Ioan își împlinește trimiterea primită în Apocalipsa 10:11, de a prooroci împotriva împăraților. „Împărații pământului” sunt acuzați de curvie cu curva cea mare. Prin metafora imoralității sexuale, Ioan declară că împărații pământului și curva cea mare au comis acte care trădează intențiile curvei. De patru ori cartea Apocalipsa vorbește despre relațiile imorale ale curvei (17:2; 18:3,9; 19:2). De ce anume este acuzată curva cea mare? Apocalipsa 19:2 spune: „Curva cea mare, care strica pământul cu curvia ei”. A strica (phtheiro) în limba greacă în cazul acesta înseamnă „a determina ruina morală” a cuiva. În mod evident, Ioan folosește un limbaj metaforic. Relația sexuală dintre un bărbat și o femeie nu este corespondentul literal al acestui verset. Curva cea mare aduce ruina morală a împăraților pământului, chemându-i la devotament și loialitate față de fiară.

5. Și locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul curviei ei = acesta este al doilea grup influențat puternic de curva cea mare. Am văzut în mod repetat de-a lungul cărții Apocalipsa că „locuitorii pământului” este o expresie tehnică referitoare la oamenii de pe pământ care sunt ostili lui Dumnezeu și poporului Său. Exprimarea în limba greacă nu este identică aici cu celelalte ocazii, dar înțelesul este același. Curvia împăraților pământului cu curva cea mare îi intoxică pe locuitorii pământului: interacțiunea dintre curvă și împărați este atât de puternică, încât îi trage după ea și pe locuitorii pământului. Este important să observăm că împărații se alătură de bunăvoie curvei celei mari, însă oamenii sunt îmbătați de acțiunile ei, ceea ce sugerează o anumite impunere din partea curvei.

Apocalipsa 17:3

(1) Și m-a dus în Duhul într-o pustie. (2) Și am văzut o femeie șezând pe o fiară stacojie, (3) plină cu nume de hulă, și avea șapte capete și zece coarne.

1. Și m-a dus în Duhul într-o pustie = arată că Ioan continuă să primească revelație divină de la Duhul lui Dumnezeu, prin intermediul îngerilor. Nu este clar dacă pustia aceasta are vreun rol în ce privește proorocia despre Israel.

2. Am văzut o femeie șezând pe o fiară stacojie = aici începe descrierea femeii la care s-a făcut aluzie în Apocalipsa 17:1. De data aceasta ea este așezată „pe o fiară stacojie”. Am mai întâlnit o fiară asemănătoare în 13:1, care se ridica din mare: balaurul. Această fiară, asemeni balaurului și fiarei care se ridică din mare, este prezentată mai întâi ca o entitate compozită și, apoi, ca persoană.

3. Plină cu nume de hulă, și avea șapte capete și zece coarne = reprezintă primele două caracteristici ale fiarei de culoare roșie, ceea ce ne duce la concluzia că această fiară este o entitate compozită. Ea are caracteristici similare cu balaurul roșu și cu fiara care se ridică din mare. Plină de nume de hulă este o descriere preluată de la fiara care se ridică din mare din Apocalipsa 13. Avea șapte capete și zece coarne este descrierea cuvânt cu cuvânt a balaurului roșu din Apocalipsa 12:3. Faptul că femeia șade pe fiara de culoare stacojie înseamnă că ea s-a alăturat programului fiarei, aceasta constituind curvia ei.

Apocalipsa 17:4-5

(1) Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură și stacojiu; (2) era împodobită cu aur, cu pietre scumpe și cu mărgăritare. (3) Ținea în mână un potir de aur, plin de spurcăciuni și de necurățiile curviei ei.(4) Pe frunte purta scris un nume, o taină: (5) „Babilonul cel mare, mama curvelor și spurcăciunilor pământului”.

1. Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură și stacojiu = aici începe o descriere generală a curvei cele mari, menționată în Apocalipsa 17:1. Purpura are o bogată istorie în Scripturi ca simbol al demnității. Astfel de haine erau purtate adeseori de împărați (Estera 8:15; Plângeri 4:5; Daniel 5:7). Culoarea stacojie sugerează bogăție (1 Samuel 1:21; Proverbe 31:21; Ieremia 4:30). Această descriere sugerează că curva cea mare a adunat bogăție și rang, ceea ce se reflectă în relația pe care o are cu fiara compozită de culoare stacojie.

2. Era împodobită cu aur, cu pietre scumpe și cu mărgăritare = reflectă bogăția curvei celei mari.

3. Ținea în mână un potir de aur plin de spurcăciuni și de necurățiile curviei ei = continuă descrierea curvei celei mari. Potirul de aur simbolizează bogăția ei. Femeia aceasta se implică în acțiuni spurcate. Nu ni se spune în mod explicit ce anume face această femeie, însă limbajul metaforic al acestui verset descrie acțiunile ei. În contextul acesta, din moment ce atât balaurul cât și fiara care se ridică din mare solicită devotamentul personal și închinarea oamenilor, înseamnă că femeia îi îndeamnă pe împărații pământului să urmeze fiara de culoare stacojie și să i se închine. Implicarea ei în a conduce lumea să se închine și să susțină fiara compozită de culoare stacojie este ceea ce o face să fie curvă.

4. Pe frunte purta scris un nume, o taină = indică faptul că femeia (curva cea mare) s-a supus dorinței fiarei compozite de culoare stacojie. După cum Dumnezeu i-a însemnat pe cei 144.000 cu Numele Său, iar fiara care se ridică din mare i-a însemnat cu numele ei pe cei ce-i urmează, tot așa și această femeie poartă un semn. Nu ni se spune cine a pus semnul pe curva cea mare, totuși este puțin probabil ca ea însăși să-și fi aplicat semnul. Numele este jignitor și neplăcut. Femeia cu siguranță că nu se consideră o curvă. Acesta este modul în care o descrie Ioan, care probabil vede numele așezat cumva pe fruntea ei.

Faptul că numele ei este o taină susține această concluzie. Aceasta înseamnă că numele este simbolic și va avea nevoie de interpretare. Așa a fost folosit termenul și în celelalte capitole din Apocalipsa (1:20; 16:7; 17:7). Numele nu este literal.

5. Babilonul cel mare, mama curvelor și spurcăciunilor pământului = ne oferă cheia înțelegerii acestei metafore extinse. Cine sau ce este Babilonul? De-a lungul vremii au fost sugerate trei posibilități: Roma, Ierusalimul sau orașul străvechi Babilon. Această curvă este etichetată drept mama tuturor curvelor. Ideea sugerată de titlu este că aceasta este cea mai rea curvă pe care a văzut-o lumea vreodată. Această concluzie susține ideea că termenul curvă este folosit aici în sens biblic. Altfel spus, această curvă a avut cândva o relație corectă cu Dumnezeu, pe care apoi a încălcat-o. Acesta este singurul mod de a păstra superlativul afirmat aici.

Faptul că termenul Babilon face parte dintr-o expresie care include și cuvântul taină argumentează împotriva unei interpretări literale aici. Orașul străvechi Babilon nu reprezintă intenția autorului în acest moment. A spune că titlul Babilon se referă la orașul Babilon din antichitate ar însemna să ignorăm complet contextul și natura literaturii apocaliptice. Identificarea clară a acestui oraș străvechi ca ținta mâniei viitoare a lui Dumnezeu, din pricina felului în care s-a purtat cu poporul sfânt al lui Dumnezeu, ar contrazice natura literaturii apocaliptice. Acest oraș și-ar cunoaște judecata viitoare și ar încerca să pedepsească poporul lui Dumnezeu în mod prematur.

Nu există nicio dovadă biblică a faptului că străvechiul Babilon ar fi avut vreodată o relație corectă cu adevăratul Dumnezeu al cerului. Nu avem niciun temei pentru a susține că Babilonul antic ar fi „o curvă” în raport cu adevăratul Dumnezeu al cerului. Curvia morală, politică sau religioasă necesită o relație corectă în trecut cu adevăratul Dumnezeu.

Apocalipsa 17:6

(1) Și am văzut pe femeia aceasta îmbătată de (2) sângele sfinților și de sângele mucenicilor lui Isus. (3) Când am văzut-o, m-am mirat minune mare.

1. Și am văzut pe femeia aceasta îmbătată = continuă metafora. Aici nu este vorba de o beție fizică, ci de una figurativă. Tematica de a fi „îmbătat de sânge” a apărut în Ezechiel 39:18-19. Acolo Dumnezeu afirmă că „păsările vor bea sânge până se vor îmbăta de el”. Ideea transmisă pare să fie aceea că păsările vor mânca și vor bea până la refuz. Aceasta înseamnă că măcelul va fi mare.

2. De sângele sfinților și de sângele mucenicilor lui Isus = sunt prezentate țintele mâniei femeii. Nu putem spune cu claritate dacă Ioan are în vedere un grup sau două. La o primă privire ar părea că este vorba de două grupuri: sfinții și mucenicii. Indiferent de numărul grupurilor, curva cea mare se face responsabilă de uciderea celor devotați lui Isus Hristos, adică a credincioșilor Noului Testament. Femeia este îmbătată cu sângele (viața) sfinților. Lumea de asemenea este îmbătată de vinul curviilor femeii.

3. Când am văzut-o, m-am mirat minune mare = arată că vederea acestei femei l-a lăsat perplex pe Ioan. Exprimarea arată că Ioan a văzut o femeie, însă femeia nu este corespondentul literal. În acest moment Ioan nu știe ce reprezintă femeia. Acest lucru argumentează contra identificării femeii cu Babilonul.

Apocalipsa 17:7

(1) Și îngerul mi-a zis: „De ce te miri?” (2) Îți voi spune taina acestei femei și a fiarei care o poartă, și care are cele șapte capete și cele zece coarne.

1. Și îngerul mi-a zis: „De ce te miri?” = subliniază semnificația acestei vedenii. După ce a văzut deja balaurul compozit și fiara compozită care se ridică din mare, Ioan rămâne perplex când vede femeia. Acest lucru ne spune că aspectul fiarei compozite de culoare stacojie nu se deosebește semnificativ de celelalte două făpturi compozite. Totuși, este necesară o explicație cu privire la femeie.

2. Îți voi spune taina acestei femei și a fiarei care o poartă, și care are cele șapte capete și cele zece coarne = este un ecou al gândului de mai sus. Îngerul începe să explice identitatea femeii. Observați că fiara o poartă pe femeie. Relația dintre femeie și fiară este una de avantaj reciproc.

Apocalipsa 17:8

(1) Fiara pe care ai văzut-o, era, și nu mai este. Ea are să se ridice din Adânc, și are să se ducă la pierzare. (2) Și locuitorii pământului, de la întemeierea lumii în cartea vieții, (3) se vor mira când vor vedea că fiara era, nu mai este, și va veni.

1. Fiara pe care ai văzut-o, era, și nu mai este; ea are să se ridice din Adânc, și are să se ducă la pierzare = aici începe identificarea fiarei compozite de culoare stacojie. Expresia pe care ai văzut-o (la timpul trecut) arată că Ioan acum nu mai privește la femeie și la fiară. El a văzut mai întâi aceste ființe și acum primește explicații. Fiara era și nu mai este. Fiara are să se ridice din Adânc. Această descriere aduce aminte de Apocalipsa 11:7 și sugerează revenirea la viață după moarte. Fiara are să se ducă la pierzare. Destinul final al fiarei compozite de culoare stacojie este nimicirea – iazul de foc (Apocalipsa 19:20).

Întrebarea evidentă este dacă această fiară compozită de culoare stacojie reprezintă o persoană sau un grup. Din moment ce fiara stacojie moare și este readusă la viață, este foarte improbabil să fie avută în vedere o persoană. Nimeni altul decât Dumnezeu nu are puterea de a învia morții. Nu există nicio dovadă că Dumnezeu îi va da lui Satan o astfel de putere. Nu găsim nicio dovadă în Daniel 2 sau 7 că o ființă escatologică va învia din morți și va conduce omenirea în revolta împotriva lui Dumnezeu. Împărățiile / împărații reprezentați de cele zece degete din vedenia lui Daniel vor apărea din vechiul imperiu roman. Ținând cont de toate aceste informații avem un argument puternic că fiara stacojie este o împărăție și nu o persoană. Daniel a prezis că Roma va fi împărăția finală care va da naștere acelei confederații de zece împărății / împărați pe care le va nimici Fiul Omului. Vedenia lui Ioan este în armonie cu o astfel de concluzie.

2. Și locuitorii pământului = este un termen tehnic (înseamnă același lucru de fiecare dată când este folosit) care apare de 9 ori în cartea Apocalipsa și se referă la cei ce locuiesc pe fața pământului și sunt ostili față de Dumnezeu și față de poporul Său. Acești locuitori ai pământului sunt definiți drept „cei ale căror nume nu au fost scrise de la întemeierea lumii în cartea vieții”. Cartea vieții conține numele celor scriși acolo înainte de întemeierea lumii. Această descriere se referă la aleși. Observați Efeseni 1:4: „El (Dumnezeu Tatăl) ne-a ales (pe credincioși) în El (Isus Hristos ) înainte de întemeierea lumii”. Ideea transmisă este următoarea: Dumnezeu nu i-a ales pe niciunul din acești locuitori ai pământului. Avem aici un argument puternic că niciunul din cei al căror nume este scris în cartea vieții nu se va mira, nu se va închina fiarei și nu va primi semnul fiarei.

3. Se vor mira când vor vedea când că fiara era, nu mai este, și va veni = indică reacția locuitorilor pământului când fiara compozită de culoare stacojie este readusă la viață. Ei se miră de acest fapt și se închină fiarei stacojii (Apocalipsa 13:3).

Apocalipsa 17:9-10

(1) Aici este mintea plină de înțelepciune – (2) cele șapte capete sunt șapte munți pe care șade femeia. Sunt și șapte împărați: (3) cinci au căzut, unul este, celălalt nu a venit încă, și (4) când va veni, el va rămânea puțină vreme.

1. Aici este mintea plină de pricepere = semnalează necesitatea de a vedea dincolo de cuvinte (dincolo de alb și negru) cu privire la declarația făcută în Apocalipsa 17:8d. Expresia specială ce trebuie înțeleasă dincolo de sensul simplu este „era, nu mai este și va veni”. În ce sens se poate spune despre fiara stacojie că „era, nu mai este, și va veni?” Avem aici un indiciu că o restaurare fizică este un concept ieșit din comun, care necesită mai multe explicații.

2. Cele șapte capete sunt șapte munți pe care șade femeia, și sunt șapte împărați = aceasta este prima încercare a autorului de a explica modul în care fiara stacojie a fost, nu mai este și va veni”. Mai întâi, autorul prezintă înțelesul celor șapte capete. Cele șapte capete sunt șapte munți. Despre Roma avem dovezi substanțiale că era pomenită în antichitate ca orașul celor șapte coline. Este indiscutabil faptul că Daniel 2 și 7 vorbesc despre Roma ca imperiu antagonist escatologic. Aceste două detalii i-au condus pe mulți la concluzia că vedenia lui Ioan se leagă de Roma și de șapte împărați ai acestui imperiu. Totuși, nu așa stau lucrurile. Munții fac referire la putere. Pentru ca femeia să fie așezată, ea are nevoie de un loc tare. Capul unei persoane nu este de obicei asociat cu puterea.

Cu privire la vremurile escatologice, Ioan o descrie pe femeie ca fiind așezată pe o fiară compozită de culoare stacojie, compusă din șapte împărați. Ioan afirmă că cei șapte munți sunt șapte împărați. Daniel descrie împărații și împărățiile lor în termeni interschimbabili: a vorbi despre unul înseamnă a vorbi despre celălalt. Totuși, nu avem certitudinea că Ioan face același lucru aici.

Ar părea ciudat ca Ioan să explice și, totuși, să nu explice la ce se referă. Șapte capete înseamnă șapte munți care înseamnă șapte împărați. Dacă luăm Scriptura în sensul literal direct, Ioan a definit cele șapte capete. Totuși, majoritatea comentatorilor ar vrea să mai adauge un pas la descrierea lui Ioan.

Șapte capete = șapte munți = șapte împărați = șapte împărății. Motivul pentru care ei ajung la această concluzie se bazează pe faptul că Daniel se referă interschimbabil la împărați și împărății. Noi considerăm că șapte împărați înseamnă șapte împărați, așa cum spune Ioan.

3. Cinci au căzut, unul este, celălalt n-a venit încă = ne sunt descriși cei șapte împărați. Ioan afirmă că cinci împărați au căzut. „Au căzut” este o figură de stil care se referă la moartea cuiva. Exod 32:28 afirmă că „fiii lui Levi au făcut așa cum le poruncise Moise, și în acea zi au căzut aproape 3000 bărbați”. Tot așa, 1

Samuel 4:10 afirmă că „filistenii au luptat și Israel a fost înfrânt… și a fost un mare măcel, căci treizeci de mii de ostași din Israel au căzut”. 2 Samuel 1:19 și 1 Cronici 5:10 vorbesc de asemenea despre oameni care cad (mor). În fiecare din aceste situații, moartea survine prin mijloace violente. Expresia unul este arată că unul din cei șapte împărați care vor purta în spate curva escatologică este contemporan cu Ioan. Celălalt n-a venit încă este o prezicere profetică a lui Ioan cu privire la cel de-al șaptelea și ultimul împărat. Acest împărat va domni puțină vreme.

Apocalipsa 17:11

(1) Și fiara care era, și nu mai este, (2) ea însăși este al optulea împărat: este din numărul celor șapte și merge la pierzare.

1. Fiara care era și nu mai este = continuă explicația îngerului cu privire la fiara readusă la viață. O întrebare esențială în acest moment o reprezintă factorul timp. Altfel spus, oare Ioan descrie trecutul sau viitorul? Unii comentatori au interpretat expresia care era și nu mai este ca referitoare la viitor. Totuși, dacă această gândire este corectă, atunci ne-am aștepta ca Ioan să fi spus: „Fiara care va fi și nu va mai fi, apoi iarăși va veni”. Însă Ioan a scris „Fiara care a fost și nu mai este”. Aceasta înseamnă că fiara nu mai era atunci când Ioan a scris Apocalipsa. Unde era fiara în momentul scrierii acestei cărți? Ea trebuie să fi fost în Adânc!

2. Ea însăși este al optulea împărat: este din numărul celor șapte = un detaliu foarte important care explică taina cu privire la „era, nu mai este și va veni” din descrierea fiarei compozite de culoare stacojie. Această fiară stacojie este un împărat care se ridică din numărul celor șapte. Iată ce spune Ioan: vor fi șapte împărați/fiară, iar unul din ei va opera de două ori pe fața pământului.

Apocalipsa 17:12

(1) Cele zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece împărați care n-au primit încă împărăția,(2) ci vor primi putere împărătească timp de un ceas împreună cu fiara.

1. Cele zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece împărați care n-au primit încă împărăția = așa începe explicația îngerului referitoare la „coarne”. În conformitate cu Daniel 7:7-8, coarnele reprezintă împărați/împărății. Daniel afirmă că zece împărați se vor ridica din cea de-a patra împărăție-fiară, Roma. În timpul acelor zece împărați, un alt împărat se va ridica și va doborî pe trei din cei zece. Cei zece împărați domnesc în același timp. În Apocalipsa, Ioan vede zece împărați care încă nu au primit împărăția. Cei zece împărați din Apocalipsa 17 nu sunt aceiași cu cei zece împărați din Daniel 7.

2. Ci vor primi putere împărătească timp de un ceas împreună cu fiara = subliniază o diferență între cei zece împărați. Aceștia nu au împărății, însă vor primi autoritate împărătească. Acești împărați vor domni împreună cu fiara compozită timp de un ceas. Un ceas se referă la o vreme specifică stabilită de Dumnezeu (Matei 24:36; 44,50; 25:13) și nu trebuie interpretat literal ca o perioadă de 60 minute.

Apocalipsa 17:13

(1) Toți au același gând, (2) și dau fiarei puterea și stăpânirea lor.

1. Toți au același gând = indică unitate între cei zece împărați.

2. Ei dau fiarei puterea și stăpânirea lor = semnalează intenția împăraților. Tot ce sunt ei este oferit fiarei. Deși nu au împărății, cu siguranță vor avea resurse pe care fiara le poate utiliza pentru atingerea scopurilor ei.

Apocalipsa 17:14

(1) Ei se vor război cu Mielul; (2) dar Mielul îi va birui pentru că El este Domnul domnilor și Împăratul împăraților. (3) Și cei chemați, aleși și credincioși, care sunt cu El, de asemenea îi vor birui.

1. Ei se vor război cu Mielul = arată scopul celor zece împărați. Ei au o atitudine unitară față de Miel. Atacul celor zece împărați împotriva Mielului nu este descris în detaliu, însă aceștia trebuie să se adune cu popoarele lumii la Armaghedon.

2. Dar Mielul îi va birui = indică înfrângerea celor zece împărați și a fiarei. Titlul „Domnul domnilor și Împăratul împăraților” este atribuit Mielului în acest verset și călărețului de pe calul alb, în Apocalipsa 19:16.

3. Și cei chemați, aleși și credincioși, care sunt cu El = este o apariție neobișnuită în Apocalipsa. Chemați (klatos) și aleși (eklektos) apare doar aici în Apocalipsa. Ambele cuvinte apar împreună în Matei 22:14. În mod cert, Ioan se referă la sfinții din întreaga istorie. Nu ni se explică rolul pe care-l joacă acești însoțitori ai Mielului.

Apocalipsa 17:15

Apoi mi-a zis: (1) „Apele pe care le-ai văzut, pe care șade curva, sunt noroade, gloate, neamuri și limbi.

1. Apele pe care le-ai văzut, pe care șade curva = continuă interpretarea îngerului cu privire la judecata curvei celei mari. Apele reprezintă oameni, gloate, noroade și limbi. Apocalipsa 17:9 afirmă că această femeie este așezată pe șapte împărați/împărății. Prin urmare, putem spune că un segment universal al populației pământului poartă în spate pe curva cea mare.

Apocalipsa 17:16

(1) Cele zece coarne pe care le-ai văzut, și fiara, (2) vor urî pe curvă, o vor pustii și o vor lăsa goală. Carnea i-o vor mânca și o vor arde cu foc.

1. Cele zece coarne (împărați) pe care le-ai văzut și fiara = aceștia au o agendă comună.

2. Aceștia îi vor face patru lucruri curvei:

a. O vor urî = acesta este primul lucru. Apocalipsa 17:7, 9 arată că relația dintre curvă și fiară este una de avantaj reciproc. Ea vrea să fie alături de fiară, și fiara îi dorește compania. Deci Apocalipsa 17:16 trebuie înțeles ca o schimbare de atitudine: cele zece coarne și fiara „vor începe s-o urască pe curvă”. Ceva se va întâmpla pentru a schimba relația dintre curvă, fiară și confederația de națiuni devotate fiarei.

b. O vor pustii și o vor lăsa goală = semnalează atât depopularea cât și rușinea.

c. Carnea i-o vor mânca = în mod cert avem aici o figură de stil. Ca animal, fiara poate sfâșia carne. Totuși, ideea prezentată aici este că fiara și cele zece coarne o vor nimici pe curvă.

d. O vor arde cu foc = este cea de-a patra și ultima acțiune întreprinsă de fiară și de cele zece coarne împotriva curvei: ea va fi arsă cu foc.

Apocalipsa 17:17

(1) Căci Dumnezeu (2) le-a pus în inimă să-I aducă la îndeplinire planul Lui: să se învoiască pe deplin și să dea fiarei stăpânirea lor împărătească, (3) până se vor îndeplini cuvintele lui Dumnezeu.

1. Căci Dumnezeu = semnalează că urmează o explicare a motivului pentru care cei zece împărați vor acționa în acest fel.

2. Le-a pus în inimă = provine din Vechiul Testament. Expresia a pune în inimă apare adesea în Vechiul Testament. În Exod 35:34 citim că Dumnezeu a pus în inima lui Bețaleel abilitatea de a-i învăța pe alții. De două ori în cartea lui Neemia ni se spune că Dumnezeu i-a pus în inimă lui Neemia ce trebuia să facă (2:12; 7:5). Ezra 7:27 arată că Dumnezeu a făcut o lucrare specială în inima împăratului Artaxerxe. În fiecare situație, voia perfectă a lui Dumnezeu a fost îndeplinită ca rezultat al lucrării lui Dumnezeu în inima oamenilor. Trei expresii prezintă voia lui Dumnezeu dusă la îndeplinire prin cele zece coarne și prin fiară:

a. Să aducă la îndeplinire planul Lui = este o afirmație generală, care arată că Dumnezeu îngăduie acțiunile celor zece împărați și ale fiarei cu un scop. Planul suveran al lui Dumnezeu este dus la îndeplinire prin acțiunile împăraților și ale fiarei. În context, cele zece coarne și fiara execută judecata lui Dumnezeu asupra curvei celei mari.

b. Să se învoiască pe deplin = arată că motivul pentru care cei zece împărați au același scop este faptul că Dumnezeu le-a pus această dorință în inimă. Unitatea lor este de origine supranaturală. Armonia politică nu se realizează ușor, va fi nevoie de ajutorul lui Dumnezeu.

c. Să dea fiarei stăpânirea lor împărătească = arată că scopul împăraților este să-L învingă pe Miel. Modul în care ei cred că vor putea să-și atingă obiectivul este prin a-i oferi fiarei resursele lor în speranța că acestea vor fi suficiente pentru a-L învinge pe Miel.

3. Până se vor îndeplini cuvintele lui Dumnezeu = arată că nimicirea curvei este o împlinire a proorociilor.

Apocalipsa 17:18

(1) Și femeia pe care ai văzut-o este cetatea cea mare, (2)care are stăpânire peste împărații pământului.

1. Femeia pe care ai văzut-o este cetatea cea mare = începe ultimul detaliu explicativ din partea îngerului purtător de potir. Identitatea femeii este dezvăluită: ea este cetatea cea mare. Majoritatea comentatorilor, în încercarea de a forța Apocalipsa 17 să facă referire la vechea cetate a Romei, ignoră, diminuează sau generalizează detalii textuale evidente pentru a-și putea susține concluzia.

Apocalipsa 11:8 identifică în mod clar „cetatea cea mare” ca fiind Ierusalimul. Un argument puternic în acest sens îl constituie identificarea curvei celei mari cu „o cetate”. Apocalipsa 17:5 arată clar că Babilon nu se referă la orașul străvechi Babilon. Deci, nu există niciun indiciu în Apocalipsa 17 care să descalifice Ierusalimul ca opțiune principală de interpretare a acestui verset.

2. Care are stăpânire peste împărații pământului = este ultima trăsătură definitorie a femeii. Modul în care femeia domnește peste împărații pământului este prin intermediul lui Anticrist, ceea ce face din ea o curvă. Ea se prostituează cu Anticrist, când de drept ea aparține lui Dumnezeu.

Capitolul 17 – Descrirerea judecății sistemului religios mondial și a proorocului Mincinos
5 (100%) 1 vot/voturi

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here