Drumul spre biserica

0
130

În unul dintre filmele sale Philip Yancey, a prezentat în imagini scenele de persecutie a bisericilor si-a credinciosilor din fosta Uniune Sovietica. Aceste imagini cuprindeau scene în care turnatorii îi denuntau autoritatilor pe cei credinciosi, scene de judecata si condamnare a crestinilor si de incendiere a bisericilor. Prin aceste acte K.G.B.-ul si-a cîstigat pe drept numirea de cea mai cruda organizatie de represalii îndreptate în special împotriva religiei.

Numai în timpul lui Stalin se estimeaza ca si-au perdut viata aproximativ 42.000 de preoti si lucratori crestini. Iar 98 % dintre biserici au fost închise.

În filmul sau Philip Yancey, prezinta aceste atrocitati din perspectiva locuuitorilor unui orasel de provincie. În scena cea mai palpitanta sunt prezentate un grup de femei dintr-un sat care mergeau descult prin noroi pentru a ajunge pe malul unui rîu unde inspectau fiecare bustean care tocmai a ajuns la fabrica de cherestea din sat, purtati ca o pluta pe apa.

Ele cautau sa gaseasca eventuale mesaje încrustate în lemn de catre barbatii lor ce erau întemnitati pentru credinta si lucrau taind lemne într-o zona din amonte.

Una dintre aceste femei a descoperit initialele sotului ei sapate pe un bustean si a început sa plînga îmbratisînd busteanul . Ea arata astfel cît de mare îi este durerea inimii pentru sotul ei cu care nu avea nici o posibilitate de comunicare .

Filmul se încheie cu o scena în care o femeie întreaba care este drumul spre biserica ? Celui ce i-a raspus ca nu-i aceasta strada ce duce la biserica , aceasta i-a dat o replica provocatoare : “Ce rost mai are o strada daca nu duce la biserica “?

În acele zile de prigoana, Biserica a fost ca o stînca ce a rezistat tuturor atrocitatilor si împotrivirilor . Comunismul a venit si a plecat, dar Biserica a ramas !

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.