Prima binecuvântare promisă de Domnul Isus în Predica de pe Munte, este oferită celor săraci în duh. Acest fapt este confirmat de declarația pe care Domnul a făcut-o chiar la începutul acestei predici, când a spus: ”Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția cerurilor!” (Mat. 5:3).
Pentru enunțarea acestei binecuvântări a fost folosit termenul grecesc ”makarios”, care este întâlnit de 50 de ori în Noul Testament. În limba engleză, acest termen este tradus de 44 de ori prin ”binecuvântat” de 5 ori prin ”ferice” și o singură dată prin ”bucuroși”. În traducerea din limba română, a lui Dumitru Cornilescu, este folosit însă de fiecare dată termenul ”ferice”, dar, având sensul de a fi binecuvântat.
De fapt cei doi termeni sunt interschimbabili și interdependenți, fiindcă nu poate fi fericit, decât omul binecuvântat și numai omul binecuvântat este cu adevărat fericit!
Datorită acestui fapt, în prezentarea fericirilor rostite de Domnul Isus prin Predica de pe Munte, voi folosi cei doi termeni în mod alternativ, având în atenție însă același înțeles.
De aceea, pentru a descoperi binecuvântarea oferită de Dumnezeu celor săraci în duh, trebuie să luăm în considerare faptul că această binecuvântare:
1. Este anunțată
Primul cuvânt pe care L-a rostit Domnul Isus în Predica de pe Munte a fost ”fericiți” sau ”binecuvântați” (Mat. 5:3). Aceasta nu este prima dată când Dumnezeu a rostită o binecuvântare. În grădina Edenului Dumnezeu Tatăl i-a binecuvântat pe Adam și pe Eva, spunându-le:
“Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.” (Gen. 1:28).
Numai că din pricina păcatului, omul a pierdut această binecuvântare și a ajuns sub blestem. După ce Cain la ucis pe fratele său Abel, Dumnezeu care rostise deja blestemul asupra șarpelui și asupra pământului, a rostit blestemul și asupra ființei umane, spunând:
”Acum blestemat eşti tu, izgonit din ogorul acesta, care şi-a deschis gura ca să primească din mâna ta sângele fratelui tău! Când vei lucra pământul, să nu-ţi mai dea bogăţia lui. Pribeag şi fugar să fii pe pământ.” (Gen.4:11-12)
După multă vreme însă, Dumnezeu a mai rostit odată binecuvântarea prin predica pe care Moise, a spus-o celor din neamul lui Israel, anunțând:
”Dacă vei asculta de glasul Domnului Dumnezeului tău păzind şi împlinind toate poruncile Lui pe care ţi le dau astăzi, Domnul Dumnezeul tău îţi va da întâietate asupra tuturor neamurilor de pe pământ. Iată toate binecuvântările care vor veni peste tine şi de care vei avea parte, dacă vei asculta de glasul Domnului Dumnezeului tău:
Vei fi binecuvântat în cetate şi vei fi binecuvântat la câmp. Rodul pântecelui tău, rodul pământului tău, rodul turmelor tale, fătul vacilor şi oilor tale, toate acestea vor fi
binecuvântate. Coşniţa şi postava ta vor fi binecuvântate. Vei fi binecuvântat la venirea ta şi vei fi binecuvântat la plecarea ta.” (Deut. 28:1-6)
Deși Dumnezeu le-a promis o binecuvântare abundentă care să cuprindă toate domeniile existenței, cei din neamul lui Israel nu s-au învrednicit să o primească. În loc să asculte glasul Domnului, să păzească și să împlinească poruncile Lui, n-au luat aminte și n-au împlinit ceea ce Dumnezeu le poruncise. De aceea, în locul binecuvântărilor promise, ei au avut parte de blestem. (Deut. 28:15-68).
În dragostea Lui, Dumnezeu vorbește însă și a treia oară, iar de această dată, sunt anunțate binecuvântările pe care le putem primi prin meritele Domnului Isus, ca cetățeni ai Împărăției lui Dumnezeu.
Cât de fericiți ar trebui să fim știind că această ofertă a lui Dumnezeu este valabilă și astăzi, iar cei interesați, o pot primi. Numai că această binecuvântare,
2. Este adresată
Deși este oferită tuturor, prima binecuvântare anunțată de Domnul Isus, este condiționată, și, o pot primi doar cei săraci în duh. Acest fapt este descoperit de declarația Domnului Isus, care a menționat: ”Ferice de cei săraci în duh” (Mat.5:3).
Afirmația ”săraci în duh” a stârnit dea lungul timpului multe controverse și a ridicat multe întrebări. Unii i-au identificat prin această afirmație pe cei săraci din punct de vedere material și au îndemnat la ascetism. Alții, i-au identificat pe cei săraci din punct de vedere intelectual, și au descurajat educația și echiparea. Numai că Domnul Isus nu S-a referit la niciuna dintre aceste interpretări, ci, i-a avut în vedere pe cei smeriți și dependenți total de Dumnezeu.
Înțelegem acest adevăr, înlocuind un singur cuvânt din declarația făcută de Domnul. În locul afirmației ”săraci în duh”, trebuie să spunem ”smeriți în duh!”.
Mulți oameni au pierdut binecuvântarea, fiindcă s-au mândrit și sau înălțat pe ei înșiși până când eul lor a luat locul lui Dumnezeu. Numai că mândria nu conduce la binecuvântare, ci, merge înaintea căderii.
Această experiență a fot trăită de Nebucadnețar, împăratul marelui imperiu Babilonian, care văzând măreția lucrurilor pe care le-a realizat, a spus:
”Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care mi l-am zidit eu ca loc de şedere împărătească, prin puterea bogăţiei mele şi spre slava măreţiei mele?” (Dan.4:30).
Numai că mândria lui, l-a dus la cădere, pentru că: ”Nu se sfârşise încă vorba aceasta a împăratului, şi un glas s-a coborât din cer şi a zis: “Află, împărate Nebucadneţar, că ţi s-a luat împărăţia!
Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, şi vei locui la un loc cu fiarele câmpului, îţi vor da să mănânci iarbă ca la boi, şi vor trece peste tine şapte vremuri, până vei recunoaşte că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi că o dă cui vrea!” (Dan. 4:31-32).
În aceeași situație au ajuns și credincioșii din biserica Laodicea, care spuneau despre ei înșiși:
“Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic”, neștiind că înaintea lui Dumnezeu erau de fapt: ticăloși, nenorociți, săraci, orbi şi goi. (Ap.3:17).
În această vreme, ispita mândriei încearcă pe tot mai mulți oameni. De fapt, trăim într-o societate în care oamenii L-au scos afară pe Dumnezeu, iar în locul Lui, s-au pus pe ei înșiși. Și, nu mai este mult și pe scena istoriei va apărea Anticrist, cel care nu numai că se va înălța pe sine, ci, chiar va afirma că este Dumnezeu, pretinzând închinarea. (1Tes. 2:1-4)
Și apostolul Pavel a avut o perioadă a vieții când putea să se laude cu ceea ce el este și cu ceea ce el a realizat, numai că la întâlnirea cu Domnul Isus, eul său a murit, iar locul lui a fost luat de Domnul. În acest sens el mărturisește:
”Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.” (Gal.2:20).
Pe lângă faptul că binecuvântarea rostită de către Domnul Isus, a fost anunțată și adresată în mod specific unei anumite categorii de oameni, urmărind prima declarație făcută de El în Predica de pe Munte, înțelegem și că această binecuvântare,
3. Este arătată
Domnul Isus nu numai că a vorbit despre binecuvântare și i-a identificat pe acei care o pot primi, ci, a și arătat ce înseamnă această binecuvântare spunând: ”Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția cerurilor!” (Mat. 5:3)
Potrivit acestei declarații înțelegem că celor săraci în duh, le este promisă Împărăția cerurilor! În primă fază, această Împărăție reprezintă un domeniu spiritual realizat prin domnia Domnului Isus în inimile celor credincioși, căruia i se va adăuga apoi și un domeniu fizic, atunci când Domnul Isus va domni în persoană asupra întregului pământ, în timpul celor o mie de ani.
Iar la final, această Împărăție va avea o fază slăvită, când cei credincioși care vor purta trupuri slăvite, vor domni împreună cu Hristos în cerul și pământul cel nou. Înțelegem aceste adevăruri luând în considerare Cuvântul lui Dumnezeu care ne spune că:
”Fariseii au întrebat pe Isus când va veni Împărăţia lui Dumnezeu. Drept răspuns, El le-a zis:
“Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca să izbească privirile. Nu se va zice: “Uite-o aici!” sau: “Uite-o acolo!” Căci iată că Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.” (Luca 17:20-21)
”Robul Meu David va fi împărat peste ei, şi toţi vor avea un singur păstor. Vor urma poruncile Mele, vor păzi legile Mele şi le vor împlini.
Vor locui iarăşi în ţara pe care am dat-o robului Meu Iacov şi pe care au locuit-o şi părinţii voştri. Da, vor locui în ea, ei, copiii lor şi copiii copiilor lor pe vecie, şi Robul Meu David va fi voievodul lor în veci.
Voi încheia cu ei un legământ de pace, care va fi un legământ veşnic cu ei; îi voi sădi şi-i voi în-mulţi, şi voi pune Locaşul Meu cel Sfânt în mijlocul lor pentru totdeauna. Locuinţa Mea va fi între ei; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu. Şi neamurile vor şti că Eu sunt Domnul care sfinţeşte pe Israel, când Locaşul Meu cel Sfânt va fi pentru totdeauna în mijlocul lor.” (Ezec. 24-28). Și,
”Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji. Ei vor vedea faţa Lui, şi Numele Lui va fi pe frunţile lor. Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împărăţi în vecii vecilor.” (Ap.22:3-5)
Apoi, această binecuvântare anunțată, adresată și anunțată, de către Domnul Isus,
4. Este asigurată
Știm că prima binecuvântare anunțată prin predica de pe Munte, este sigură, fiindcă este rostită de către Domnul Isus, ale cărui cuvinte sunt Da și Amin, și se împlinesc întocmai. Dar și datorită faptului că această binecuvântare ne este asigurată nu în meritele noastre și după efortul nostru, ci în meritele Domnului Isus. Acest fapt este bine evidențiat de apostolul Pavel, care spune:
” În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale, spre lauda slavei harului Său pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui.
În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său
pe care l-a răspândit din belşug peste noi, prin orice fel de înţelepciune şi de pricepere; căci a binevoit să ne descopere taina voii Sale, după planul pe care-l alcătuise în Sine însuşi, ca să-l aducă la îndeplinire la împlinirea vremurilor, spre a-și uni iarăşi într-unul, în Hristos, toate lucru-rile: cele din ceruri şi cele de pe pământ.
În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale, ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Hristos.” (Ef. 1:4-12).
Această binecuvântare devine însă o realitate, numai în viața acelora în care,
5. Este asumată
Cu toate că de două mii de ani această binecuvântare este la îndemână, astăzi, cei mai mulți oameni sunt încă în împărăția întunericului, sau, se întorc la perceptele Legii Mozaice, care au fost condiții pentru binecuvântarea celor din Israel. Pentru a nu pierde însă această binecuvântare, trebuie să o cunoaștem, să credem că ne este oferită, să ne conformăm Cuvântului lui Dumnezeu umblând în smerenie, și să ne consacrăm pentru a împlini voia lui Dumnezeu în fiecare zi.
Dacă beneficiezi de drepturile de cetățean al României, și mai nou, de cele garantate de cetățenia Europeană, eu mă rog ca Dumnezeu să te ajute să devii un cetățean al Împărăției lui Dumnezeu, pentru ca să poți primi și binecuvântările oferite de Dumnezeu în meritele Domnului Isus.
Pastor Dan Boingeanu
