În timpul iernii anului 1940 sotul Josephinei Knutz , un zugrav si lucrator cu produse textile, a ramas temporar fara lucru. Era un timp deosebit de greu pentru familie ; literalmente ei ramînînd fara nici un ban. Fica lor Rachel de numai 18 luni, era în covalescenta dupa ce avusese pneumonie.Pentru ca era foarte slabita, doctorul i-a prescris ca în fiecare zi lui Rachel sa manînce un ou fiert. Pentru aceasta familie fara nici un venit si acest lucru neînsemnat pentru unii, era imposibil .
De ce nu te rogi pentru un ou ? i-a sugerat un prieten mai tînar . Ei mergeau la Biserica cu regularitate, dar ideia de-a se ruga pentru nevoile lor actuale,era ceva ce nu luasera înca în considerare.
Josephine n-a mai pierdut timpul ; plecîndu-se pe genunchi a cerut ca Dumnezeu sa-i pregateasca un ou în fiecare zi, pentru fetita ei. Mai tîrziu în acea dimineata Josephine a auzit o cotcodaceala venind din partea din spate a gradinii casei lor. De sub niste crengi a aparut o gaina rosie. Ea nu mai vazuse aceasta gaina înainte si nici nu stia cum a ajuns acolo. Pe cînd înca privea cu uimire, gaina a plecat în lungul drumului facaînd acelasi zgomot. Cînd s-a uitat sub crengi a observat ca acolo era un ou.
Asa s-a întîmplat în fiecare zi mai mult de o saptamîna. În acest fel micuta Rachel a avut un ou proaspat în fiecare zi, asa cum mama sa se rugase !.
Dupa acest timp , vremea s-a înbunatatit si sotul Josephinei s-a reîntors la lucru. Cînd el a început sa lucreze, Josephina s-a uitat pe fereastra sa vada din nou gaina rosie. Aceasta n-a mai venit ! Tu ai vorbit Domnului Isus, despre nevoile tale ?
