“Scoală-te și umblă” (Matei 9:5)
Simpatia direcționată greșit este periculoasă deoarece:
a) Îl face pe om să se autocompătimească și totuși să nu facă nimic pentru a schimba situația;
b) Adâncește prăpastia, așa că șansele de a ieși din ea sunt mai mici;
c) Creează o “stare de neputință” care sigur îl va face să fie și mai deznădăjduit. Uneori este nevoie de dragoste tenace. Deși Domnul Isus a arătat milă față de cei bolnavi, Lui nu i-a fost pur și simplu milă. Ori de câte ori a fost posibil i-a încurajat să se ajute singuri. Înainte de a face ceva în locul lor, El le-a cerut deseori lor să facă ceva. Și uneÂori instrucțiunile Lui au părut radicale. De exemplu: “Scoală-te” “¦ ridică-ți patul, și du-te acasă” (Matei 9:6). “Fiica ta a murit; Dar”¦ a zis fruntașului sinagogii: “Nu te teme, crede numai!” (Marcu 5:35-36). “A scuipat pe pământ și a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasÂta, și i-a zis: “Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului””¦ El s-a dus, s-a spălat, și s-a întors văzând bine” (loan 9:1-7).
Cum a fost posibil ca un olog să se ridice, să-și ia patul și să umble? Cum a putut omul care tocmai a aflat că fiica lui murise să-și păstreze calmul? Cum a putut orbul să ajungă la o anumită scăldătoare? În loc să-l fie pur și simplu milă, Isus i-a împins la acțiune. I-a ajutat să-și ia gândul de la necazul lor și i-a motivat să facă ceva în sensul acesta. Uneori creÂdem că nu suntem buni dacă îi confruntăm pe cei care au probleme, când de fapt ei chiar au nevoie de “dragoste tenace”.
Share on Facebook.
