„Cuvintele bârfitorului… alunecă până în fundul măruntaielor” (Proverbe 18:8)
Bârfa distruge reputații si prietenii. Ea îi împiedică pe oameni să se deschidă și să primească ajutorul de care au nevoie. Biblia clasează bârfa pe o treaptă egală cu uciderea (vezi Romani 1:29).
Poate nu aceasta este intenția ta, însă cuvintele tale pot frânge inimi. Nu ne mirăm când auzim bârfe la coafor, la serviciu sau ia frizerie, dar cum rămâne cu biserica? Acolo nu este chiar atât de evidentă pentru că suntem experți în a o deghiza. De exemplu, un prieten ți se confesează referitor la o problemă în căsnicia lui sau referitor la faptul că pruncul iui se droghează, iar tu ce faci? lei telefonul și suni lanțul rugăciunii. „Transmiți” mai departe problema sub masca dorinței de rugăciune, lacov scrie: „Dacă … cineva … nu-și înfrânează limba, ci își înșală inima, religiunea unui astfel de om este zadarnică” (lacov 1:26).
De ce este Dumnezeu atat de dur la adresa bârfirii? Pentru că bârfa transmite lumii că unii creștini nu sunt demni de încredere; că cel ce are o problemă se află mai în siguranță într-un grup de terapie decât în biserică. Ai remarcat vreodată că bârfa circulă mai repede când nu luăm atitudine împotriva ei? Și unii dintre cei mai mari vinovați sunt liderii creștini care încearcă să-si impresioneze colegii divulgând amănunte din luptele enoriașilor.
Dacă ăi observat această tendința si la tine, trebuie să te rogi: „primește cu bunăvoință cuvintele gurii mele, și cugetele inimii mele, Doamne” (Psalmul 19:14). Dacă trebuie să vorbești, vorbește cu Dumnezeu.
