O ADRESARE SURPRINZĂTOARE
Ultimele cuvinte rostite de Domnul Isus pe când se afla pe cruce, conțin afirmații surprinzătoare, care pentru cei ce le-au auzit atunci, cât și pentru noi cei de astăzi, sunt deosebit de importante. Prin acest mesaj voi prezenta cea de-a treia rostire făcută de Domnul Isus pe cruce, arătând care sunt elementele surprinzătoare și învățămintele pe care trebuie să ni le însușim.
După ce S-a rugat pentru dușmani și a făcut o promisiune surprinzătoare tâlharului de la dreapta Sa, pe când se afla pe cruce, Domnul Isus, a rostit câteva cuvinte pentru mama Sa iubită, cât și pentru ucenicul Său iubit. Aceste cuvinte includ mărturisirea:
”Când a văzut Isus pe mama Sa, şi lângă ea pe ucenicul pe care-l iubea, a zis mamei Sale: “Femeie, iată fiul tău!” Apoi, a zis ucenicului: “Iată mama ta!” Şi, din ceasul acela, ucenicul a luat-o la el acasă.” (Ioan 19:26-27)
Aceste declarații sunt surprinzătoare fiindcă ne arată încă odată, că atunci când se afla pe cruce, în ultimele momente din viață, Domnul Isus nu S-a preocupat de Sine, ci, S-a concentrat cu preponderență pentru nevoile celor din jur. De această dată El le-a avut în atenție pe femeile credincioase printre care: mama Lui şi sora mamei Lui, Maria, nevasta lui Clopa și Maria Magdalena, precum și pe Ioan, ucenicul Său iubit.
Surprinzător este și faptul că pe lista cu numele celor ce au fost prezenți la cruce, nu se găsesc și cei care ar fi trebuit să fie acolo. Printre aceștia ar fi trebuit să se numere frații Domnului Isus, și mai ales Petru, cel care a făgăduit că are să-L urmeze pe Domnul până la moarte.
Cu toate acestea, Domnul Isus nu i-a mustrat pe cei prezenți, pentru faptul că cei ce ar fi trebuit să fie la cruce, nu erau prezenți, ci, le-a adresat acestora cea de-a treia rostire pe care a făcut-o pe când era pe cruce.
Este posibil ca această rostire făcută pentru cei iubiți, să fi avut loc în momentul în care sutașul roman care conducea răstignirea, le-a îngăduit acestora să se apropie mai mult de cruce, ca un semn de consolare și un act de rămas bun.
Prezența celor menționați atât de aproape de cruce, arată că dragostea merge până la capăt, este pregătită să plătească orice preț și nu rămâne neapreciată de către Domnul Isus. Dragostea și sacrificiul depus de cei ce I-au rămas credincioși până la capăt, au fost luate în considerare de Domnul, care le-a adresat un mesaj special.
Numai că este surprinzător faptul că atunci când S-a adresat mamei Sale, El a numit-o ”femeie”, iar când a prezentat-o pe mama Sa lui Ioan, a spus : ”Iată mama ta!” Datorită acestui fapt unii comentatori s-au grăbit să spună că afectat de suferință, Domnul Isus a încurcat statutul celor pe care i-a menționat și a uitat relațiile de familie. Această presupoziție nu poate fi adevărată, fiindcă aceste rostiri surprinzătoare pentru noi, conțin un mesaj profund.
Atunci când Domnul Isus I-a spus mamei Lui: ”Femeie”, această numire nu este una dezonorantă și nu transmite lipsă de respect, așa cum s-a presupus în mod greșit, ci, este o dovadă de apreciere și de recunoștință. Spun aceasta, bazat pe faptul că în cultura evreiască, apelativul ”femeie” este o adresație onorantă, iar atunci când acesta a fost rostit de Domnului Isus, arată că El a apreciat-o pe mama Sa, fiindcă El însuși este sămânța femeii.
Numai că prin acest apelativ pe care L-a rostit de două ori: mai întâi la nunta din Cana, (Ioan 2:4), și a doua oară, când era pe cruce (Ioan 19:26), El arată foarte clar, faptul că mama Sa, nu are nici un rol în opera de mântuire a omenirii, afară de faptul că L-a purtat în pântece și L-a adus în mijlocul lumii, pe Mântuitorul.
Fiind prezentată lui Ioan ca mama lui, nu devine automat și mama noastră, fiindcă această presupoziție nu are suport biblic.
Faptul că Domnul Isus S-a adresat mamei Lui în ultimele momente ale vieții, chiar dacă a folosit aceste apelative surprinzătoare, ne arată că El nu a dorit numai să o consoleze, ci, i-a pregătit și un viitor în siguranță, fiindcă a încredințat-o pentru protecție, ucenicului iubit. Cel întâi născut într-o familie evreiască, nu numai că devenea moștenitorul familiei, ci avea și responsabilitatea să îngrijească de părinți.
Fiindcă la acel moment frații Domnului erau necredincioși și nu erau prezenți la cruce, cel mai potrivit pentru a-i oferi protecție mamei Domnului Isus, a fost ucenicul Ioan. Acestuia, Domnul Isus nu i-a prezentat multe detalii referitoare la ceea ce ar trebui să facă, ci numai i-a spus: ”Iată mama ta!” și el a înțeles imediat ce are de făcut, fiindcă din ceasul acela ucenicul a luat-o la el acasă (Ioan.19:27).
Această experiență descoperă faptul că relațiile celor din împărăție, trebuie să depășească chiar și relațiile de sânge, fiindcă între ei, aceștia sunt frați și surori în Domnul, care se bucură, se sprijină, și se ajută reciproc.
În urma acestor explicații referitoare la adresările surprinzătoare folosite de Domnul Isus pentru cei iubiți pe când se afla pe cruce, lasă-mă să te întreb: Până unde ești dispus să-L urmezi pe Domnul? Ești dezinteresat și stai acasă, Îl urmezi pe Domnul de departe, sau ești gata să depui orice jertfă și să mergi cu El, până la cruce?
Fiindcă Domnul Isus a purtat de grijă de mama Sa, chiar și atunci când omenește nu mai putea să facă nimic, în ce măsură îți îngrijești părinții și le porți de grijă celor din familia ta? Cine îți sunt oamenii de încredere cărora le poți cere ajutorul?
Am citit despre o mamă în vârstă care a fost dusă de copii la un azil de bătrâni. După mulți ani de singurătate, când era în pragul plecării din această lume, ea l-a chemat pe fiul ei cel mare și i-a dat o listă lungă de cumpărături prin care să fie făcute mai multe modificări în acel azil.
Surprins de această solicitare, fiul a întrebat-o: mamă de ce mai ai nevoie de aceste modificări acum când viața îți este pe sfârșite? De ce nu m-ai chemat mai devreme? Mama s-a uitat la fiul ei și i-a zis cu ochii în lacrimi: aceste modificări nu-și mai au rostul pentru mine, dar îți vor fi benefice ție, când vei ajunge în locul acesta.
Pentru că trăim într-o lume în care înstrăinarea este tot mai evidentă, la sărbătorile care vin rostește un cuvânt de apreciere pentru părinții tăi. Arată-le un semn de dragoste și îngrijește-te ca să nu ducă lipsă de nimic și să fie în siguranță. Poartă de grijă părinților tăi așa cum Domnul Isus S-a îngrijit de mama Sa, pentru ca părtășia de familie și măsura bucuriei la sărbători să vă fie deplină!
Pastor Dan Boingeanu
