SCAPĂ-ȚI VIAȚA!
Sunt momente în viață când, în mijlocul pericolelor pe care nu le putem învinge, strigăm după ajutor.
Acest strigăt după ajutor a fost exprimat și de ucenicii Domnului Isus, care în timp ce încercau să ajungă pe celălalt țărm al Mării Galileei, în mijlocul furtunii dezlănțuite din senin, L-au deșteptat pe Domnul, strigând: „Doamne, scapă-ne, că pierim!”
În momente mult mai critice, atunci când nu este nimeni în preajmă ca să ne poată auzi, lansăm mesajul S.O.S. Putem înțelege semnificația acestui mesaj, amintindu-ne de momentul în care transoceanicul Titanic, a lovit un iceberg, în noaptea de 14 aprilie 1912. Acest eveniment a avut loc în Atlanticul de Nord, la aproximativ 370 de mile marine sud-est de Newfoundland.
Pentru că după coliziune, Titanicul a început să se scufunde rapid, comandantul navei, Edward John Smith, a emis semnalul S.O.S, cerând ajutor imediat.
Acest mesaj „S.O.S.” este un cod universal pentru semnale de urgență, folosit în comunicațiile maritime, din anul 1905, și nu numai că reprezintă un strigăt după ajutor, acesta este și o formă de comunicare prin care navele din apropiere sunt anunțate de catastrofele survenite.
Pentru că în cazul Titanicului strigătul S.O.S a fost lansat prea târziu, nava care s-a rupt în două, a început să se scufunde rapid, iar celelalte nave din zonă erau prea departe ca să poată interveni. De aceea, răspunsul pentru ajutor a întârziat foarte mult, iar tragedia a dus la pierderea a peste 1.500 de vieți umane, făcând din acest eveniment una dintre cele mai mari catastrofe maritime din istorie.
Un factor care a generat o intervenție întârziată a navelor din zonă a fost și necredința că marele Titanic ar putea avea probleme și apoi, siguranța că și în cazul acestora, pe vasul Titanic sunt suficiente resurse pentru ca să se auto salveze.
Dacă în cazul pericolelor, strigătul după ajutor și semnalele S.O.S vin din partea celor aflați în primejdie, mai există și o altă categorie de mesaje transmise în aceste situații, care vin din partea unei autorități, având un caracter de atenționare, prevenție și de instruire.
În acestă categorie putem cuprinde mesajele transmise de RO-ALERT, soneriile pentru alarmă la incendiu și alarmele care anunță atacuri aeriene iminente.
Cred că fiecare dintre noi a avut momente în viață când a auzit aceste semnale de atenționare și a trebuit să se conformeze întocmai, împlinind tot ceea ce i s-a cerut.
Îmi amintesc că în luna martie a anului 2022 am mers în orașul Cernăuți, Ucraina, cu un convoi umanitar. Peste noapte am fost găzduiți împreună cu șoferii microbuzelor, într-un hotel în care eram aproape singurii cazați. Pe la ora trei și jumătate dimineața, am fost treziți de un sunet asurzitor, care pe holurile goale ale hotelului s-a transformat într-un urlet cu ecou repetat.
Fiindcă nu știam ce se întâmplă, am alergat repede la recepție ca să cerem explicații. Recepționera, și ea speriată, ne-a spus că este o alarmă anti-aeriană, care anunță că un obuz, sau o rachetă lansată de armata rusă, poate să cadă în apropiere, sau chiar să lovească hotelul.
Când am întrebat și ce ar trebui să facem, ea ne-a răspuns: „Fugiți în adăposturi și salvați-vă viața!”
Ori de câte ori îmi aduc aminte de acel moment, retrăiesc nu numai spaima generată de sunetul asurzitor al alarmei antiaeriene, și de pericolul iminent pe care acest semnal îl anunța, ci și de reacția pe care am avut-o: ne-am trezit din somn, am alergat la recepție și ne-am conformat instrucțiunilor, fugind la adăpostul antirachetă, pentru ca să ne salvăm viața.
În cadrul acestei expuneri voi aduce însă în atenție un alt fel de mesaj de atenționare, care este lansat de o autoritate supremă. Acest mesaj este o alarmă spirituală, și conține imperativul „Scapă-ți viața!”, fiind adresat de Dumnezeu prin cuvântul Scripturii, sau prin mesagerii pe care El îi folosește.
Numai că a-ți salva viața, înseamnă nu numai a supraviețui în mijlocul unui pericol major, sau a trece cu bine printr-o încercare dificilă, ci și a dobândi acea viață care nu se sfârșește la mormânt, ci care continuă întreaga veșnicie. Acest adevăr este revelat chiar de către Domnul Isus, care a mărturisit:
„Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. (Ioan 11:25, 26)
Faptul că Dumnezeu ne atenționează înainte de pericolele care urmează să se întâmple, și ne dă chiar și instrucțiuni cum putem să ne salvăm viața, este o dovadă a dragostei pe care El o are față de ființa umană și o confirmare a faptului că El nu dorește moartea păcătosului.
Acest mesaj care a mai fost auzit înainte de dezlănțuirea potopului, când Dumnezeu i-a poruncit lui Noe: „Intră în corabie, tu și toată casa ta”, și înainte de nimicirea cetăților Sodoma și Gomora, când îngerii trimiși de Dumnezeu l-au atenționat pe Lot, spunându-i: „Scapă-ți viața!”, este repetat cu aceeași autoritate și pentru noi, cei care trăim în vremea sfârșitului.
Suntem conștientizași despre aceasta, amintindu-ne de faptul că însuși Domnul Isus a comparat zilele în care trăim cu vremea lui Noe și cea a lui Lot, spunând:
„Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului: mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i-a prăpădit pe toți.
Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau; dar, în ziua când a ieșit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a pierdut pe toți. Tot aşa va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul omului” (Luca 17:26-30).
Dacă cei mai mulți oameni din zilele noastre nu aud acest mesaj de atenționare, sau îl ignoră cu bună știință, continuând să trăiască asemenea oamenilor din zilele lui Noe și din vremea lui Lot, înaintând în aceleași păcate, noi trebuie să fim cu luare aminte și să ne conformăm întocmai, nu numai pentru că este rostit de o autoritate supremă, ci mai ales, datorită faptului că anunță un pericol iminent! ……
Pastor Dan Boingeanu
(Va urma)
