27 Martie – Să nu mărturisești strâmb

2 Samuel 1:1-16 (Exodul 20:16)

Scopul lecției: Să înțelegem de ce a fost dată această poruncă, ce înseamnă să faci o mărturisiremincinoasă, care sunt urmările minciunii și modul în care acest păcat poate fi biruit.

Contextul lecției: Dacă prin lecțiile biblice studiate la începutul anului am descoperit că Împărăția lui Dumnezeu este evidențiată prin suveranitatea lui Dumnezeu asupra creației, prin tematica lecțiilor biblice pe care le studiem în prezent învățăm că Împărăția lui Dumnezeu este confirmată și de stăpânirea lui Dumnezeu asupra Israelului. Alegerea Israelului a fost o manifestare a dragostei lui Dumnezeu (Exodul 19:6-7; Deuteronomul 7:6-9, 14:2), care, punând deoparte această națiune, a dorit să Se reveleze pe Sine și să arate tuturor celorlalte popoare ce înseamnă a trăi sub stăpânirea Sa (Geneza 12:1-2, 18:18; Exodul 7:1-5; Deuteronomul 26:18-19; 1 Împărați 8:59-60).

Binecuvântările stăpânirii lui Dumnezeu asupra Israelului sunt evidențiate prin legământul pe care Dumnezeu l-a încheiat cu Avraam (Geneza 12:1-9; 13:14-18; 15:7; 17:1-8; 22:15-18) și cu națiunea lui Israel, prin Moise (Exodul 19:5-9; Deuteronomul 5:1-3). Deoarecefăgăduințele făcute de Dumnezeu copiilor lui Israel sunt condiționate, a fost dată “Legea”, care conține condițiile în care cei din Israel puteau primi aceste binecuvântări (Exodul 19:7-9, 20:1-1-17; Deuteronomul 5:4-22, 32-33).

Studiind poruncile pe care Dumnezeu le-a dat copiilor lui Israel descoperim că acestea pot fi împărțite în două categorii: porunci care descoperă responsabilități față de Dumnezeu (poruncile 1- 4: Exodul 20:1-11; Deuteronomul 5:6-15) și porunci care descoperă responsabilități față de semeni (poruncile 5-10: Exodul 20:12-17; Deuteronomul 5:16-22).

Responsabilitățile față de semeni implică: respect (dragoste) față de părinți (porunca a cincea, Exodul 20:12; Deuteronomul 5:16), respect pentru viață (porunca a șasea, Exodul 20:13; Deuteronomul 5:17), respect față de instituția familiei (porunca a șaptea, Exodul 20:14; Deuteronomul 5:18), respect față de proprietate (porunca a opta, Exodul 20:15; Deuteronomul 5:19), respect față de adevăr (porunca a noua, Exodul 20:16; Deuteronomul 5:20) și respect față de sine (porunca a zecea, Exodul 20:17; Deuteronomul5:21).

Conținutul lecției: Studiind porunca a noua prin care Dumnezeu a interzis mărturisirea mincinoasă, promovând respectul pentru adevăr, descoperim:

1. Realitatea minciunii

Pentru a defini ce înseamnă să mărturiseși strâmb, în Vechiul Testament sunt folosițidoi termeni: “șeqer” care înseamnă: neadevăr, ceva nedrept, înșelătorie, falsitate, a jura strâmb (Exodul 20:16; 23:7, Levitic 6:1-5; Zaharia 8:16-17; Maleahi 3:3:5-9) și “șav”, care înseamnă o acțiune ascunsă cu sens de a dărâma, a lucra cu prefăcătorie, sau a vorbi în mod ușuratic (Deuteronomul5:20; Exodul 23:1;Psalmul 12:2-4; Proverbe 26:28). Minciuna, care își are originea în ispitirea femeii de către Satan în Eden, a ajuns să fie păcatul cel mai frecvent întâlnit în Israel (Isaia 59:4; Ieremia 9:1-8) și un mod de viață al oamenilor din lumea în care trăim. Astfel, comercianții mint ca să-și vândă mărfurile, politicienii mint ca să câștige voturi, muncitorii mint ca să fie plătiți mai bine, patronii mint ca să câștige un profit tot mai mare, cei viovați mint ca să-și ascundă faptele, iar cei ce judecă mint pentru a-și menține pozițiile și a câștiga favoruri materiale. Societatea în care trăim a ajuns atât de coruptă și de departe de adevăr încât și unii credincioși au ajuns să spună că nu poți trăi dacă nu minți! (Romani 1:18-32).

2. Manifestarea minciunii

Minciuna poate fi întâlnită în manifetări diverse precum:ascunderea unei porțiuni de adevăr (Avraam, Geneza 20:1-2, 10-12), declarații neadevărate (Iacov, Geneza 27:18-24), calomnia (Iacov 4:11), prefăcătoria (Iosua 9:6; Isaia 29:13-15; Matei 15:8-9; 1 Petru 2:1), exagerarea (Numeri 13:31-33), vorbire ușuratică (bârfa, Exodul 23:1; Proverbe 10:18, 24:28-29) și mărturisiri mincinoase (Proverbe 6:16-19,  12:17-20, 14:5, 19:5-9, 25:18).

3. Gravitatea minciunii

Deși minciuna este la modă, iar pentru mulți a ajuns să fie un păcat scuzabil, înaintea lui Dumnezeu minciuna este un păcat foarte grav, deoarece: este o denaturare a adevărului (1 Ioan 2:21-22; Romani 1:18), este un atentat asupra caracterului lui Dumnezeu (Numeri 23:19; Iacov 1:13; 1 Ioan 1:7-10), afectează mărturia (Romani 2:17-24), este promovat de tatăl minciunii (Ioan 8:44) și are consecințe foarte grave (2 Samuel 1:1-16; Apocalipsa 21:8, 21:27, 22:15). În pasajul lecției de astăzi este prezentat exemplul unui amalecit care a mințit în mod deliberat, motivat de dorința de câștig. Deși a inventat un scenariu credibil și a acționat imediat, în loc să ajungă erou național, a fost pedepsit cu moartea (2 Samuel 1:1-16). Acest caz ne arată cât de ușor se poate ajunge pe calea minciunii, cât de inventivă este mintea umană atunci când se urmărește faima și câștigul și cât de grozavă este pedeapsa pentru păcat (Proverbe 12:22, 6:12-15)

4. Biruința asupra minciunii

Pentru a nu ajunge în cursa minciunii trebuie să ascultăm și să punem în practică porunca dată de Dumnezeu (Exodul 20:16; Deuteronomul 5:20), să lepădăm minciuna (Efeseni 4:25-30; Coloseni 3:9-10) și să urmăm adevărul (Ioan 8:39-47; 1 Ioan 1:6-10; Psalmul 141:3-4; 15:1-5).

Întrebări pentru discuții:

1. Din ce categorie face parte porunca a noua ?
2. Ce mărturii confirmă că minciuna este o realitate ?
3. Care sunt formele de manifestare ale minciunii ?
4. De ce este minciuna un păcat foarte grav ?
5. Ce l-a determinat pe tânărul amalecit să mintă ?
6. De ce minciuna spusă de el putea să fie credibilă ?
7. Cum putem birui minciuna ?

Pastor Dan Boingeanu