(continuare)
În mesajul anterior am arătat că în această vreme este activă o alarmă spirituală care anunță un pericol iminent, generat mai întâi de: urmările păcatului.
Relatările Sfintei Scripturi, arată că pericolul care a amenințat generația din vremea lui Noe, a fost cauzat de stricăciunea oamenilor, care îndepărtându-se de Dumnezeu, au umplut pământul de silnicie, săvârșind cele mai grozave păcate.
Evaluarea acestei stări de păcat a fost făcută chiar de Dumnezeu, care nu numai că a descoperit măsura fărădelegilor pe care ei le săvârșeau, ci, le-a și anunțat pedeapsa pe care aceștia urma să o suporte, spunându-le:
„Sfârșitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea. Fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul” (Gen. 6:13).
Această constatare tristă despre oamenii din vremea lui Noe, ne arată cât de rapidă și cât de adâncă a ajuns stricăciunea ființei umane. Dacă la început, omul a fost creat într-o stare de inocență, având chipul și asemănarea lui Dumnezeu, în numai câteva generații, acesta a ajuns corupt și stăpânit total de păcat, afectând astfel și starea întregului pământ.
Această stare de adâncă decădere moral-spirituală, este dovedită de faptul că gândirea oamenilor de atunci a ajuns pervertită, fiindcă toate întocmirile gândurilor lor erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.
Apoi, inima le-a fost înrobită, prin faptul că excluzându-L pe Dumnezeu din viața lor, au ajuns să trăiască în mod egocentric, prin împlinirea poftelor firii de care erau stăpâniți. Acest fapt este confirmat de spusele Domnului Isus, care a afirmat că, aceștia:
„mâncau, beau, se tot însurau și se tot măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie și a venit potopul, care i-a prăpădit pe toți” (Luca 17:26, 27).
Numai că pe lângă o gândire pervertită și o inimă înrobită, aceștia au săvârșit și fapte nepotrivite, care au fost confirmate chiar de Dumnezeu, prin declarația : „orice făptură își stricase calea pe pământ”. (Gen.6:12)
A-și fi stricat calea, înseamnă nu numai o abatere de la voia lui Dumnezeu, ci și o trăire voită în păcat, prin săvârșirea unor fapte nelegiuite.
Ca urmare a acestui fapt, pământul care ar fi trebuit să fie plin de slava lui Dumnezeu a ajuns să fie plin de silnicie, iar această stare de necredință și nelegiuire, a atras mânia lui Dumnezeu, care a hotărât nimicirea lor, împreună cu întreg pământul!
Ce decizie aspră; nu-i așa? Numai că, pedeapsa pregătită pentru cei din vremea lui Noe, confirmă adevărul că nu este de glumit cu păcatul și nici cu Dumnezeu, datorită faptului că plata păcatului este moartea, iar în dreptatea Sa, Dumnezeu aduce judecata și pedeapsa, asupra oricărei nelegiuiri.
Înțeleptul Solomon a anunțat acest fapt, spunând:
„Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, și judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău” (Ecl. 12:13, 14).
Asemenea celor din timpul lui Noe, și pentru locuitorii din cetățile Sodoma și Gomora, din vremea lui Lot, a fost un pericol iminent, cauzat tot de păcatele pe care le înfăptuiau.
Aceștia nu numai că nu au învățat nimic de la strămoșii lor, care din pricina păcatelor pe care le-au înfăptuit au fost nimiciți prin apele potopului, ci, la numai câteva generații după aceea, le-au copiat întocmai modul lor păcătos de viață, adăugând însă la șirul păcatelor pe care le-au săvârșit înaintașii lor și „sodomia”, cel mai grozav păcat, care întinează nu numai sufletul ci și trupul.
Când solii trimiși de Dumnezeu ca să cerceteze starea Sodomei, au intrat în casa lui Lot, oamenii din cetate, tineri și bătrâni, au înconjurat casa, și tot norodul a alergat din toate părțile spre casa lui Lot, întrebându-l:
„Unde sunt oamenii care au intrat la tine în noaptea acesta? Scoate-i afară la noi, ca să ne împreunăm cu ei” (Gen.19:4, 5).
Această manifestare confirmă faptul că pentru locuitorii Sodomei, păcatul care poartă numele cetății în care trăiau, era unul public, o practică comună, un mod de viață, și o stare pe care nu o mai puteau controla!
Știm aceasta, fiindcă după ce îngerii Domnului au închis ușa casei lui Lot și i-au lovit cu orbire pe cei de afară, stăpâniți de pofta pentru păcat, aceștia nu s-au oprit, ci, au continuat să caute ușa, ca să-i scoată afară pe oamenii pe care și-i doreau ca să-și împlinească plăcerile care deveniseră o dorință arzătoare!
Numai că ei trăiau în acestă aprindere a poftei și în stăruința în cel mai grozav păcat, fără să știe că înainte de revărsatul zorilor, după ce Lot, soția sa, și fiicele sale, aveau să părăsească cetatea, peste Sodoma și Gomora, urma să se dezlănțuie mânia lui Dumnezeu care avea să-i nimicească pe toți locuitorii acestor cetăți, prin foc și pucioasă.
De această pedeapsă nu a scăpat nici chiar soția lui Lot, care în loc să privească înainte și să alerge spre munte, s-a uitat înapoi, ne-ascultând astfel de porunca pe care o primise de la Domnul.
Măsura acestei pedepse este descoperită prin relatarea lui Moise, care a menționat că:
„Atunci Domnul a făcut să plouă peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc de la Domnul din cer. A nimicit cu desăvârșire cetățile acelea, toată câmpia şi pe toți locuitorii cetăților şi tot ce creștea pe pământ. Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut într-un stâlp de sare” (Gen. 19:24-26).
Dacă au fost pericole iminente cauzate de starea de păcat, pentru oamenii din vremea lui Noe și pentru cei din timpul lui Lot, ce să mai spunem despre aceleași pericole care îi pândesc și pe oamenii din zilele noastre, care trăiesc în același fel?
Pentru a înțelege iminența acestor pericole trebuie să luăm în considerare faptul că însuși Domnul Isus a făcut o paralelă între vremea de atunci și timpul de dinaintea venirii Fiului Omului, arătând că ceea ce s-a întâmplat în vechime, se va repeta și în vremea sfârșitului, menționând:
”Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului: mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i-a prăpădit pe toți. Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau; dar, în ziua când a ieșit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a pierdut pe toți. Tot aşa va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul omului.” (Luca 17:26-30)
Nu-i așa că asemănarea cu modul de viață pe care l-a avut oamenii din timpul lui Noe și cel a lui Lot, este tot mai evidentă în zilele de astăzi? Și în vremea noastră nu mai există frică de Dumnezeu și nici rușine de oameni? Iar păcatele care altădată erau înfăptuite în ascuns, acum au ajuns să fie manifestări publice și pricină de laudă?
Se împlinește în acest fel, atenționarea făcută de apostolul Pavel, care a prezentat o listă a păcatelor pe care le împlinesc cei care trăiesc după îndemnurile firii, menționând că:
” … fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulțumit; ci s-au dedat la gândiri deșarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înțelepți, şi au înnebunit;
şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăției, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că își necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.
Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuințarea firească a lor în una care este împotriva firii; tot astfel, şi bărbații au părăsit întrebuințarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alții, au săvârșit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înșiși plata cuvenită pentru rătăcirea lor.
Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoștința lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minții lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înșelăciune, de porniri răutăcioase; sunt șoptitori, bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufași, lăudăroși, născocitori de rele, neascultători de părinți, fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecați, fără milă.
Şi, măcar că știu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuși, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.”(Rom.1:21-32).
Nu-i așa că te cutremuri atunci când citești această înșiruire de păcate care parcă nu se mai termină? Aceste păcate îngrozitoare, exprimă însă modul de viață a oamenilor necredincioși din vremea în care trăim. Mai dureros este însă faptul că cei care le săvârșesc, le comit în mod conștient, nu țin cont de hotărârea lui Dumnezeu care le pedepsește; și mai ales, îi apreciază și îi promovează pe cei care le înfăptuiesc!
De aceea, aceste păcate și multe altele care mai pot fi adăugate, sunt înfăptuite astăzi, pe scară tot mai largă, și de la vârste tot mai fragede, îndreptățesc mânia lui Dumnezeu, și atrag o pedeapsă tot mai severă.
Dacă Dumnezeu i-a pedepsit pe cei din vremea lui Noe și cea a lui Lot, nu poate să treacă cu vederea pe cei care trăiesc în același fel din zilele noastre, care săvârșesc păcatul în mod public, fără ca să țină cont de urmările acestuia.
După cum pedeapsa hotărâtă de Dumnezeu a fost iminentă ți severă atunci, aceeași pedeapsă bate la ușă și este iminentă și astăzi. Acest fapt este confirmat de adevărul Scripturii, care ne anunță acest fapt, prin avertizarea:
” cât despre fricoși, necredincioși, scârboși, ucigași, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toți mincinoșii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.”(Ap.21:8)
Numai că așa cum Dumnezeu a oferit o șansă de salvare pentru familia lui Noe și pentru cei din casa lui Lot, tot așa El a pregătit salvarea și pentru toți cei care se pocăiesc de păcatele pe care le-au săvârșit, cred în actul jertfei Domnului Isus și sunt gata să asculte de Dumnezeu, umblând în lumină și adevăr.
În acest sens, Apostolul Pavel ne atenționează spunând:
”…Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință? Dar, cu împietri-rea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îți aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.
Şi anume, va da viața veșnică celor ce, prin stăruința în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea; şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire.” (Rom. 2:4-8)
Dacă numele tău încă mai este scris pe lista celor care trăiesc în păcat, și încă mai înfăptuiești păcate precum cele enumerate anterior, sau altele asemenea acestora, semnalul de alarmă spirituală, sună și pentru tine!
De aceea este potrivit ca înainte de a fi prea târziu, să te pocăiești de păcatele pe care le săvârșești și să crezi în Domnul Isus, pentru ca numele tău să fie șters de pe lista celor păcătoși și să fie scris în cartea vieții.
Iar în urma pocăinței și a înnoirii pe care Dumnezeu o va face în viața ta, să nu mai suporți pedeapsa pentru păcat, ci să fii izbăvit de mânia lui Dumnezeu, și să ai parte de salvare și de glorie veșnică!
Doamne ajută!
Pastor Dan Boingeanu
(va urma)
