Romani 1:1-7 (2 Corinteni5:16)
Scopul lecției: Să descoperim, prin exemplul apostolului Pavel, care este perspectiva pe care o are omul matur spiritual asupra realităților vieții.
Contextul lecției: Epistola către Romani poate fi considerată cea mai de seamă dintre scrierile apostolului Pavel. Despre ea, marele reformator Luter a spus :
“Este cartea de căpătâi a Noului Testament, Evanghelia în starea cea mai pură.Niciodată nu poți spune că ai citit-o sau ai studiat-o prea mult. Cu cât te adâncești mai mult în ea, cu atât o prețuiești mai mult și gustul ei este mai bun.”
Deși această epistolă numită “un mic tratat de teologie” conține adevăruri teologice profunde, în cadrul acestui studiu vom încerca să ne concentrăm mai mult asupraaspectelor practice pe care apostolul Pavel le menționează, pentru ca, învățând din exemplul pe care el ni l-a lăsat și învățăturile transmise, să ajungem să ne cunoaștem identitatea spirituală și aplicând adevărurile descoperite, să creștem la statura spirituală pe care Dumnezeu o dorește.
Creșterea spirituală este așteptarea lui Dumnezeu pentru fiecare credincios (Mat.5:48;Ef.4:11-16; 2 Tim.3:16-17; 1 Pet.1:14-15)și o condiție esențială pentru a fi biruitori în acest timp de post modernism, cu provocări majore ale învățăturilor false, a practicilor păgâne și de împotrivire a celui rău (Mat.24:10-13; 2 Pet.3:17-18; Evrei 10:37-39).
Conținutul lecției: Fiindcă apostolul Pavel încă nu-i întâlnise în mod personal pe cei din Roma, la începutul epistolei pe care le-o adresează, se prezintă pe sine, arătând chemarea pe care a primit-o, învățătura pe care o propovăduiește și lucrarea care i s-aîncredințat. Urmărind aceste declarații, descoperim că un om matur spiritual are o nouă perspectivă asupra realității și putem spune că:
1. Omul matur spiritual își cunoaște identitatea (Rom.1:1/a)
În declarația cu care începe epistola pe care o adresează celor din Roma, apostolul Pavel face o mărturisire despre sine, spunând: “Pavel, rob a lui Isus Hristos” (Rom.1:1/a). În această declarație, apostolul Pavel nu-și folosește numele evreiesc pe care l-a purtat de la naștere (Saul-“cerut de la Dumnezeu”), ci acela pe care l-a primit după întâlnirea cu Hristos ( Pavel- “mic”). Acest nou nume nu este numai o referire la înălțimea staturii fizice pe care el o avea, ci mai degrabă o exprimare a schimbării pe care Dumnezeu a făcut-o în viața sa și a modului în care el se vedea acum pe sine însuși.
Dacă înainte de întâlnirea cu Hristos, Saul se considera a fi cineva (Fil.3:4-7), atunci când s-a măsurat cu Fiul lui Dumnezeu a căpătat o nouă perspectivă asupra identității sale, considerându-se un nimeni (Fil.3:7-9; 1Cor.15:8-10). Această convingere cu privire la sine este întărită și de mărturisirea: “rob a lui Isus Hristos”. Este surprinzător să citim pe cartea de vizită a apostolului Pavel acestă afirmație, deoarece el ar fi putut folosi multe alte declarații care i s-ar fi potrivit pentru a-și prezenta identitatea. Dacă și-ar fi evaluat identitatea după origine, el ar fi putut scrie “evreu din evrei!”, după neprihănirea pe care o dă Legea, “fără prihană”, după curentul religios de care a aparținut “Fariseu”, după educația teologică, “ucenicul lui Gamaliel”, după cetățenie “cetățean roman”, iar după perspectivele pe care le avea-” candidat pentru Sinedriu!” (Fil.3:4-6:Fapte.22:25-28)
Faptul că apostolul Pavel nu folosește niciuna dintre aceste denumiri, ne arată că el a dobândit o nouă perspectivă asupra vieții. De aceia, măsurându-se cu Hristos, el s-a numit a fi doar “rob!”. Termenul grecesc folosit de Pavel pentru a-și prezenta această poziție este “dulos”, care îi identifică pe robii înlănțuiți de la galere. Folosind acestă numire, elarată că nu mai are nici un drept (a murit față de sine) și depinde întru totul de Hristos, noul său stăpân (Gal.2:20).
2. Omul matur spiritual își cunoaște chemarea (Rom.1:1/b)
Mărturisirile făcute de apostolul Pavel la începutul acestei epistole ne arată că el își cunoșteași chemarea care i-a fost adresată. Dacă înainte de întâlnirea cu Hristos a împlinit o misiune în care a fost trimis de Marele Preot (Fapte 9:1-2), prin întâlnirea cu Hristos, el a înțeles că Dumnezeu îl cheamă pentru o misiune mult mai înaltă: să fie “apostol”, (trimis a lui Dumnezeu (Rom.1:4-5), având sarcina de a vesti Evanghelia (Rom.1:1 Fapte.9:15;13:2; Gal.1:15). Această încredințare este cea mai înaltă chemare pe care cineva o poate primi în mijlocul acestei lumi, slujire pentru care apostolul Pavel a fost gata să plătească orice preț (Ef.4:11-12; 2 Cor.5:17-20;1 Cor.9:16-18).
3. Omul matur spiritual cunoaște Evanghelia (Rom.1:3-4)
Pentru că a fost crescut și educat ca să cunoască și să interpreteze fiecare frântură din Legea Mozaică, ne-am aștepta ca apostolul Pavel să fie un propovăduitor al Legii. Atunci însă când scrie celor din Roma, el se prezintă a fi un “vestitor al Evangheliei” și un foarte bun cunoscător al acesteia. Acest faptne arată că apostolul Pavel a găsit un mesaj mult mai important decât cel al Legii. A descoperit Evanghelia, căreia i-a cunoscut obârșia (Rom.1:1/b;Gal.1:11), modul în care a fost descoperită (Rom.1:2) și conținutul (Rom.1:3).
Mărturisirea făcută de apostolul Pavel în acest pasaj este cea mai completă definiție a Evangheliei, care este “vestea bună a lui Dumnezeu”, transmisă prin nașterea, viața, moartea, învierea și domnia lui Hristos (Rom.2:3-4; 16-17).
4. Omul matur spiritual cunoaște misiunea încredințată (Rom.1:5-7)
După ce își prezintă identitatea, chemarea și mesajul pe care îl propovăduia, apostolul Pavel prezintă și lucrarea în care esteangajat, arătând că misiunea sa este să conducă la ascultarea de Dumnezeu prin credință a tuturor neamurilor, pentru ca astfel, toți să aparțină lui Hristos și să ajungă la starea de sfințenie cerută de Dumnezeu. Luând în considerare această mărturisire, descoperim că apostolul Pavel știa: cine este Cel ce i-a încredințat această misiune (Rom.1:4-5), cine sunt cei pe care urma să-i slujească (Rom.1:5) și care este starea la care aceștia trebuiau să ajungă (Rom.1:6-7).
5. Omul matur spiritual cunoaște secretul reușitei (Rom.1:7)
Salutul folosit de apostolul Pavel pentru cei din Roma arată că el știa că resursele pentru împlinirea acestei slujiri sunt la Dumnezeu, singurul care ne iubeșie și poate să ne dea prin Domnul Isus “har” și “pace”. Datorită acestui fapt, el nu-și atribuie nici un merit, ci dorește ca lucrarea pe care o împlinește să-L cinstească pe Dumnezeu, înâlțându-I Numele. (Rom.1:5)
Întrebări pentru discuții:
1. Ce mărturii arată că apostolul Pavel avea o nouă perspectivă asupra identității sale?
2. Care sunt domeniile față de care apostolul Pavel putea să-și stabilească identitatea ?
3. Sunt oameni care și astăzi încearcă să-și definească identitatea folosind aceleași domenii?
4. De ce cunoașterea chemării este un semn al maturității spirituale ?
5. Care sunt adevărurile pe care un om matur spiritual le știe despre Evanghelie ?
6. Ce aspecte din lucrarea apostolului Pavel arată că el a ajuns la o stare de maturitate ?
7. Comparându-te cu Hristos și ținând cont de exemplul apostolului Pavel, ce poți spune despre statura ta spirituală?
Pastor Dan Boingeanu
