Romani 5:12-6:23 (Romani 6:11)
Scopul lecției: Să descoperim cum putem dobândi izbăvirea de sub robia păcatului, cum trăiesc cei ce au dobândit această eliberare și care sunt binecuvântările pregătite de Dumnezeu pentru cei ce au ajuns în această stare de libertate spirituală.
Contextul lecției: După ce a arătat că împăcarea cu Dumnezeu este primul rod al neprihănirii (Rom. 5:1-11), apostolul Pavel adaugă pe lista binecuvântărilor primite prin această stare de har și izbăvirea de subrobia păcatului (Rom. 5:12-6:23). În paragraful anterior (Rom. 1:18-3:20), în care apostolul Pavel a prezentat starea de păcat a omenirii, el ne-a arătat că atât evreii cât și neamurile au ajuns sub păcat (Rom. 3:9;23).
Pentru ființa umană, această stare de păcat nu este doar un incident, sau o situație temporară, ci o adevărată robie spirituală (Rom. 6:6; 12-16; 20; 7:22-23). Pentru a ilustra această robie spirituală apostolul Pavel vorbește despre puterea păcatului (Rom. 3:20; 7:14-18), despre stăpânirea păcatului (Rom. 6:12-14) și despre urmările acestei stări de robie (Rom. 20-21;23). Păstrând în atenție aceste adevăruri, putem spune că stăpânirea păcatului a instaurat cea mai severă stare de robie spirituală, urmată de cele mai grozave consecințe (Rom. 5:21/a; 6:23/a).
Actul jertfei Domnului Isus ne-a adus însă izbăvirea din această robie (Rom. 6:18; 22;7:24-25/a; 8:2; Ioan 8:30-36).
 Conținutul lecției: În pasajul pe care îl studiemastăzi (Rom. 5:12-6:23), apostolul Pavel ne arată câțiva factori care ne garanteză posibilitatea izbăvirii din păcat (Rom. 5:12-21), care trebuie să fie atitudinea față de păcat a celor ce au dobândit acestă izbăvire (Rom. 6:1-21) și ce binecuvântări sunt pregatite de Dumnezeu pentru cei trăiesc în libertate spirituală (Rom. 6:22-23).
1. Posibilitatea izbăvirii de sub robia păcatului (Rom. 5:12-21)
Dacă în primele versete pe care le studiem apostolul Pavel ne arată cum a ajuns omul în robia păcatului și a morții (Rom. 5:12-14), în versetele următoare el ne descoperă anumiți factori care ne garantează eliberarea din acestă robie. Pentru a ilustra acest fapt, el face o comparație între Adam și Hristos, între urmările păcatului și cele ale neprihănirii și între lucrarea harului și cea a Legii. Pe lângă acest contrast el folosește și un joc de cuvinte, repetând în context diferit de 11 ori termenul”unul” sau “singur”, de 5 ori afirmația sau termenul “a domni” și “domnie” și tot de 5 ori afirmația “cu atât mai mult!”
Luând în considerare acești factori, descoperim că oferta darului lui Dumnezeu este mai mare decât stricăciunea cauzată de păcatul lui Adam (Rom. 5:15), că urmările ascultării lui Hristos sunt mai mari decât urmările neascultării lui Adam (Rom. 5:16;19) și că urmările domniei lui Hristos sunt mai mari decât efectele domniei păcatului (Rom. 5:17), precum și că binecuvântările neprihănirii sunt mai mari decât urmările păcatului (Rom. 5:18) iar lucrările Harului mai mari decât lucrările Legii (Rom. 5:20-21).
Toate acestea ne arătă că cei ce au primit darul neprihănirii prin credința în Hristos nu numai că au fost izbăviți din robia păcatului și că au scăpat de consecințele acestei stări, dar au primit binecuvântări mult mai mari față de cele pe care le-a avut Adam.
2. Atitudinea față de păcat a celor ce au dobândit eliberarea de sub robia păcatului
(Rom. 6:1-21)
Pentru a arăta ce atitudine ar trebui să aibă față de păcat cei ce au găsit deja eliberarea, apostolul Pavel ridică în acest paragraf două serii de întrebări concrete: Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulțească harul ? (Rom. 6:1) și Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntemsub Lege, ci sub har? (Rom. 6:15). Răspunsul pe care îl dă Pavel celor două întrebări este un categoric “nicidecum”, care arată că cel neprihănit nu trebuie să mai aibă nicio legătură cu păcatul.
El folosește acest “nu” hotărât pentru că cel neprihănit a murit față de păcat (Rom. 6:2-7). Pentru a exemplifica acest fapt, apostolul Pavel se folosește de simbolul botezului, arătând că cei ce au murit împreună cu Hristos (Rom. 6:3;6) și-au răstignit firea (Rom. 6:6), au fost îngropați împreună cu Hristos (Rom. 6:4) și au înviat împreună cu Hristos la o viață nouă (Rom. 6:5-7)
Apoi El folosește acest “nu” hotărât pentru că cel neprihănit trebuie să trăiască o viață nouă (Rom. 6:8-11). Cel ce a înviat împreună cu Hristos nu mai trăiește pentru păcat (Rom. 6:10), ci pentru Dumnezeu (Rom. 6:10), având același fel de viață ca al lui Hristos (Rom. 6:8-9; 2 Cor. 5:17).
Pe lîngă aceste argumente, apostolul Pavel folosește un “nu” hotărât și pentru faptul că cel izbăvit de păcat trebuie să devină rob al neprihănirii (Rom. 6:11-19). De aceea, păcatul nu trebuie să mai aibă niciun fel de autoritate asupra noastră (Rom. 6:11-12), pentru că nu mai avem nicio obligație față de păcat ca să mai ascultăm de poftele lui (Rom. 6:12), iar acum aparținem altui stăpân și ne-am dedicat pentru a umbla în neprihănire (Rom. 6:13-14) printr-o ascultare deplină (Rom.6:15-21).
3. Binecuvântările primite de cei ce trăiesc ca robi ai neprihănirii (Rom. 6:22-23)
Dacă păcatul aduce robie spirituală, necurăție, fărădelege, roade care aduc rușine și conduc spre moarte (Rom. 6:19-20; 21; 23/a), cei ce umblă în neprihănire au parte delibertate spirituală, au ca rod sfințirea și ca răsplată viața veșnică (Rom. 6:19/b; 22; 23/b)
Întrebări pentru discuții:
1. Cum a ajuns omul în robia păcatului ?
2. De ce este robia păcatului cea mai grea robie ?
3. Care sunt factorii care ne garantează posibilitatea izbăvirii din robia păcatului ?
4. De ce nu trebuie să mai păcătuiască omul izbăvit de păcat?
5. De ce nu se poate compara robia neprihănirii cu robia păcatului ?
6. De ce mai sunt încă atât de mulți oameni din zilele noastre în robia păcatului ?
7. Care sunt binecuvântările oferite celor ce sunt robi ai neprihănirii ?
Pastor Dan Boingeanu
