Fapte 6:1-6 (Iacov 1:27)
Scopul lecției: Să descoperim ce probleme au apărut la împărțirea ajutoarelor în Biserica primară, cine au fost cei care le-au determinat și modulîn care au fost acestea rezolvate.
Contextul lecției: Primele probleme din interiorul Bisericii primare au fost cauzate de o atitudine greșită față de bani și de nemulțumirea generată de modul în care au fost împărțite ajutoarele. Atitudinea greșită față de bani este exemplificată prin cazul lui Anania și Safira, iar nemulțumirea față de modul în care au fost împărțite ajutoarele a fost manifestată de evreii care vorbeau grecește (Fapte 5:1-11; 6:1-2).
Aceste situații, care au fost o mare provocare pentruBiserica primară, ne arată că banii și lucrurile materiale sunt o ispită ce poate afecta viața bisericii în orice vreme. Acest adevăr este arătat și de apostolul Pavel, care îi spune lui Timotei :”…iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; și unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credință, și s-au străpuns singuri cu o mulțime de chinuri” (1 Timotei 6:10).
Conținutul lecției: Urmărind experiența trăită de Biserica primară privind împlinirea nevoilor materiale, descoperim:
1. Realitatea nevoilor materiale Fapte 6:1
În Biserica primară împlinirea nevoilor materiale era o necesitate deoarece: numărul ucenicilor a crescut (Fapte 6:1), între ei erau mulți săraci (Fapte 2:44-45) iar unii, veniți din diaspora după ce au primit Cuvântul lui Dumnezeu, au rămas la Ierusalim în grija bisericii. Aceștia erau iudei care nu înțelegeau aramaica și care vorbeau numai grecește (Fapte 6:1). Văduvele ce aparțineau acestui grup, care probabil aveau cele mai mari nevoi materiale, au fost însă neglijate la împărțirea ajutoarelor. Această situație ar fi putut fi determinată de neglijența slujitorilor bisericii, de lipsa de comunicare, sau chiar de dorința celor angajați în această slujire de a purta de grijă mai întâi evreilor săraci din Ierusalim.
2. Provocarea nevoilor materiale Fapte 6:1-2
Pentru biserica primară lipsurile materiale nu au fost doar o realitate, ci și o mare provocare. La început, cînd numărul credincioșilor era mai mic, acoperirea acestor nevoi s-a făcut cu bucurie și din abundență (Fapte 2:44-45; 4:34-35). Atunci însă când numărul celor credincioși a crescut, sau au trecut printr-o vreme de foamete, acoperirea acestor nevoi a devenit o mare problemă (Fapte 6:1; 11:27-30; 1 Corinteni 16:1-3).
Faptul că văduvele care vorbeau grecește au fost trecute cu vederea la împărțirea ajutoarelor a creat disensiune și nemulțumire, i-a determinat pe cei nemulțumiți să cârtească și a afectat unitatea și mărturia bisericii. În același timp, dacă apostolii s-ar fi concentrat asupra acestei probleme, ar fi fost neglijată rugăciunea și propovăduirea Evangheliei (Fapte 6:1-2).
3. Împlinirea nevoilor materiale Fapte 6:2-6
Apostolii nu au trecut cu vederea nemulțumirea evreilor ce vorbeau grecește și nici n-au lăsat ca timpul să rezolve aceaste nevoi materiale, ci au procedat cu multă înțelepciune pentru a le rezolva spre beneficiul tuturor. Modul în care au procedat ei pentru rezolvarea acestor nemulțumirieste un frumos exemplu ce ne arată felul în care ar trebui să tratăm și noi conflictele.
Apostolii sunt un model privind felul în care au tratat conflictele, deoarece: au discutat în mod public problema ivită (“au adunat mulțimea ucenicilor ” ““ Fapte 6:2/a), au anunțatpublic pericolul (“Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese” ““ Fapte 6:2/b), au prezentat soluția pentru această problemă (“alegeți dintre voi șapte bărbați…pe care îi vom pune în slujba aceasta” -Fapte 6:3), au pus în practică ceea ce a fost aceptat de toți (“Vorbirea aceasta a plăcut întregii adunări” ““ Fapte 6:5/a), au ales împreună (“…au ales pe Ștefan, bărbat plin de credință și de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena și pe Nicolae, un prozelit din Antiohia” ““ Fapte 6:5) și i-au investit în mod public pe cei aleși (“…apostolii, după ce s-au rugat și-au pus mâinile peste ei” ““ Fapte 6:6).
Urmărind modul în care au fost aleși cei ce au fost ordinați ca diaconi, descoperim că aceștiatrebuiau să aibă calități specifice : să fie fără reproș (“vorbiți de bine”), plini de Duhul Sfânt și de înțelepciune (Fapte 6:3;5). Cei ce au fost aleși în slujba diaconiei erau dintre evreii ce vorbeau grecește, fiindcă toate cele șapte nume sunt nume grecești, iar unii dintre aceștia au fost “avansați”, primind împuternicirea pentru evanghelizare sau pentru predicarea Cuvântului Scripturii (Filip și Ștefan), pe când Nicolae, unul dintre cei aleși, a căzut, întemeind una dintre cele mai puternice erezii care a afectat Biserica primară (Apocalipsa 2:6, 15).
Întrebări pentru discuții:
1. Care au fost cauzele ce au generat primele probleme în mijlocul Bisericii primare ?
2. De ce crează banii și ajutoarele umanitare probleme și în bisericile de astăzi ?
3. De ce erau nemulțumiți evreii care vorbeau grecește ?
4. Cum și-au manifestat ei această nemulțumire?
5. De ce era această nemulțumire un adevărat pericol pentru Biserica primară?
6. Cum au rezolvat apostolii acest conflict ?
7. Cum trebuie să răspundem nevoilor materiale pentru ca acestea să nu genereze o stare de criză în biserică ?
Pastor Dan Boingeanu
