– “Ferice de cine-si pune nădejdea în Domnul” (Psalmul 146:5) –
F.B. Meyer spune: “Educarea credinței noastre este incompletă până când nu învățăm că proviÂdența lui Dumnezeu lucrează si prin pierdere “¦ că în noi se face o lucrare prin si prin eșec și dispariția anuÂmitor lucruri. Pârâul lângă care a stat llie și a secat este o imagine a vieților noastre! “Dar după câtă-va vreme pârâul a secat” (1 împărați 17:7) este istoria trecutului nostru și proorocia pentru viitorul nostru “¦ să învățăm diferența dintre a te încrede în darul promis și a te baza pe Dătător. Darul poate dura o vreme, dar Dătătorul este veșnic. Dacă Domnul l-ar fi condus pe llie direct la văduva din Sarepta, el ar fi pierdut ceva care l-a ajutat să devină un om mai bun ““ trăind prin credință. De fiecare dată când resursele noastre au secat lucrul acesta s-a întâmplat ca să învățăm că speranța și ajutorul nosÂtru sunt în Dumnezeu”.
Un autor notează: “Uneori nu sunt suficienți bani pentru împlinirea scopurilor; ni se spune să facem planificări și noi suntem pe nicăieri. Analizăm situația și spunem: Nu se poate. Dar este timpul să te încrezi în Dumnezeu. Posibilitățile tale nu sunt limitate de împrejurările prezente sau trecute. Dacă nu ai destul pentru a-ți plăti cheltuielile curente, fă tot ce poți, apoi stai deoparte . încrede-te în Dumnezeu care se va îngriji de nevoia ta, apoi privește dincolo de portmoneu. Uită-te la resursa ta. Uită-te la sursa divină, nelimitată. Dar fă-ți partea. Zbate-te pentru responsabilitate financiară în gândire și în faptă. Cere înțelepciune și supune-te călăuzirii lui Dumnezeu. Apoi nu-ți mai fie teamă și renunță la nevoia de a controla. “încrede-te în Domnul din toată inima ta, și nu te bizui pe înțelepÂciunea ta!” (Proverbe 3:5). Cu toții știm că banii reprezintă o parte necesară a supraviețuirii ““ dar și Dumnezeu știe lucrul acesta”.
