„Să căutați să trăiți liniștiți!” (1 Tesaloniceni 4:11)
Dr. Joe R. Brown din Rochester, Minnesota, relatează despre frustrarea pe care a simțit-o în timp ce încerca să afle antecedentele medicale ale unui pacient. Soția lui era cea care răspundea la toate întrebările.
În cele din urmă, Dr Brown i-a cerut acesteia să părăsească încăperea. Însă după ce aceasta a plecat, și-a dat seama că soțul ei nu poate vorbi. Chemând-o înapoi pe soție, Dr Brown și-a cerut iertare că nu și-a dat seama că omul suferă de afazie – pierderea vorbirii – și nu putea rosti nici un cuvânt.
Soția a fost și mai uimită – pentru că nici ea nu știa! Biblia spune că „tăcerea își are vremea ei, și vorbirea își are vremea ei” (Eclesiastul 3:7).
De ce? Deoarece faptul de-a comunica prea puțin poate distruge o relație, la fel cum se întâmplă și când vorbești prea mult. Uneori, vorbim pentru că ne simțim singuri și pentru că avem puține ocazii de a vorbi cu alții; alteori o facem pentru că ne place sunetul propriei noastre voci. Oricare ar fi motivul tău, vorbirea excesivă poate fi dăunătoare.
De aceea Pavel scrie: „Să căutați să trăiți liniștiți”. „A căuta” implică strădanie sau efort intens. Dacă ai „o gură motorizată”, va fi nevoie de efort intens și de disciplină pentru a scăpa de acest obicei deja înrădăcinat. General vorbind, e bine să spui mai puțin decât știi; uneori puterea ta într-o anumită situație vine din tăcere, nu din cuvinte.
Oamenii neliniștiți au tendința să vorbească mult, iar când negociezi, lucrul acesta te poate pune în dezavantaj deoarece cealaltă persoană primește indicii că ești nesigur. Când Domnul Isus a stat înaintea lui Pilat ca să fie judecat, „n-a deschis gura deloc”(Isaia 53:7). De ce? Deoarece știa că va fi în zadar să vorbească. Oricum Pilat îl condamna.
Așa că, ascultă mai mult și vorbește mai puțin!
