Pentru Domnul Isus, ziua de vineri a început foarte devreme. De fapt, El nici nu a mai avut odihnă în noaptea de joi, fiindcă după ce a ajuns târziu în Grădina Ghetsimani, și după rugăciunea în timpul căreia ucenicii au adormit, deși au fost treziți de trei ori, Domnul a fost identificat prin sărutul lui Iuda și apoi arestat de cohorta trimisă de preoții cei mai de seamă.
După arestare a fost adus pentru interogatoriu, mai întâi în fața marilor preoți Ana și Caiafa, iar până în zori, era deja condamnat la moarte, prin sentința Sinedriului.
Apoi, dis de dimineață a fost dus în fața dregătorilor Irod și Pilat, iar înainte de miezul zilei, era deja condamnat la moarte, sentință care a fost împlinită prin răstignire.
De la ceasul al șaselea, (12 ziua) până la ceasul a nouălea (3 după amiază), Domnul Isus a fost atârnat pe cruce, îndurând cele mai grozave chinuri.
Apoi, după ce moartea a fost constatată de garda care a împlinit răstignirea, și unul dintre soldați I-a străpuns inima cu o suliță, a fost coborât de pe cruce și înmormântat în grabă, într-un mormânt împrumutat.
Urmărind aceste evenimente nu se poate să nu ne întrebăm de ce atâta grabă, și de ce atâta suferință? Graba a fost generată de dorința marilor preoți și a mai marilor lui Israel, care au dorit să scape de Domnul Isus, fără ca să se creeze o revoltă și apoi să nu fie profanat marele sabat, de prezența celor răstigniți care ar fi rămas pe cruce.
Ei nu știau însă, că prin graba lor au împlinit de fapt planul lui Dumnezeu, fiindcă în momentul când în cetate erau jertfiți mieii pentru paște, în același timp, pe Golgota murea Mielul lui Dumnezeu!
Surprinzătoare este însă și măsura suferințelor îndurate de Domnul Isus, care a fost arestat, judecat, condamnat la moarte și răstignit fără de vină. Iar moartea prin răstignire era considerată cea mai barbară formă de execuție și nu era niciodată aplicată niciodată romanilor, ci, numai celor care erau condamnați la moarte, din națiunile cucerite de către aceștia.
De aceea, este potrivit să ne întrebăm: cum de evreii au supus la o așa suferință pe unul din neamul lor, care de fapt le făcuse numai bine? Găsim un răspuns la această întrebare, având în atenție mărturisirea făcută de apostolului Petru care a spus:
”…..căci știți că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați din felul deșert de viețuire pe care-l moșteniserăți de la părinții voștri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.” (1Pet.1:18-19)
Domnul Isus a plătit un preț așa de mare, prin faptul că a îndurat o durere fizică, cauzată de: loviturile care i-au fost aplicate, cununa de spini care L-a însângerat, oboseala călătoriei până la Golgota cu crucea în spate, și moartea prin răstignire.
Apoi, El a îndurat și o durere sufletească, cauzată de trădarea lui Iuda, lepădarea lui Petru, împotrivirea preoților și respingerea de către cei din Israel. Însă mai grozavă decât toate acestea, a fost durerea spirituală, care a fost o durere în duhul, cauzată de părăsirea de către Tatăl și de atacurile puterii întunericului.
Poetul Costache Ioanid, a descris această luptă spirituală în poezia: ”Cele șapte bătălii de pe Golgota” arătând cum cohortele de demoni care au atacat val după val, au încercat să-L răpună pe Domnul Isus prin atacuri înverșunate.
Numai că în toate acestea, de fiecare dată, Cel ce a câștigat fiecare bătălie, a fost Domnul Isus!
Deși era nevinovat, Domnul Isus a îndurat toate aceste chinuri, datorită DECĂDERII MORALE a ființei umane. El a plătit nu pentru păcatele Lui, ci pentru păcatele noastre. Profetul Isaia a anticipat acest fapt afirmând că:
” Disprețuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obișnuit cu suferința, era aşa de disprețuit, că îți întorceai fața de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. Totuși El suferințele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.
Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiți. Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.” (Is. 53:3-6)
Pentru că omul a păcătuit, și s-a prăbușit în păcatul care s-a înmulțit din generație în generație, și pentru că nu putea să se salveze singur, a avut nevoie de ajutor. Acest ajutor a venit din partea Domnului Isus care a luat asupra lui povara păcatelor noastre și a plătit în locul nostru.
Printre membrii bisericii în care am slujit, era și o văduvă foarte săracă, care avea și doi copii pe care îi întreținea, singură. Pentru că locuia la bloc, și nu avea cu ce să-și plătească cheltuielile pentru asociație, a acumulat o datorie așa de mare încât se discuta ca să fie evacuată din locuință.
Auzind despre acest fapt, împreună cu un frate din biserică, am adunat banii și am mers la asociație fără ca s-o anunțăm pe sora noastră, și i-am plătit toată datoria.
Când, după sărbătoarea de Paște, cu puținii bani care i-au mai rămas, acea văduvă a mers la asociație ca să plătească ceva din datoria pe care o avea, casierul i-a spus: ”doamnă nu mai aveți nimic de plătit!” Surprinsă de acest răspuns, acea văduvă i-a spus casierului: nu se poate, vă rog să verificați încă odată, fiindcă datoria mea era foarte mare.
Atunci casierul i-a spus că înainte de Paște, au venit doi domni care i-au plătit toată datoria. După ce a auzit acest răspuns, deși nu știa cine sunt cei care au plătit în locul ei, printre lacrimi, ea a mărturisit: acum înțeleg mai bine ce înseamnă ca cineva să-ți plătească datoria, așa cum Domnul Isus a plătit pentru păcatele noastre!
Apoi, Domnul Isus a murit și a plătit un preț așa de mare, datorită DREPTĂȚII LUI DUMNEZEU, care, pentru păcat, a hotărât o pedeapsă severă. Apostolul Pavel a anunțat acest fapt spunând că:
” ……plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru.”(Rom.6:23)
De aceea, suferințele și moartea Domnului Isus, ne arată că Dumnezeu nu glumește cu păcatul, ci îl pedepsește chiar și atunci când acesta este asupra Fiului Său!
În același timp, însă, Domnul Isus a murit și a îndurat suferințe atât de mari, arătându-ne astfel, DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU.
Mărturia măreției dragostei lui Dumnezeu, este confirmată nu numai prin faptul că Domnul Isus a venit în lumea noastră și a îmbrăcat un trup asemenea nouă, ci mai ales prin faptul că ne-a iubit până la capăt, chiar și atunci când acest capăt a însemnat o așa mare durere și moartea Sa pe cruce.
În acest sens, apostolul Ioan a descris măreția dragostei lui Dumnezeu, anunțând că:
” ……atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică. Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.” (Ioan 3:16-17)
Iar moartea Fiului lui Dumnezeu, care a suportat chinuri așa de mari, a fost o DECIZIE PERSONALĂ. Nimeni nu L-a silit pe Domnul Isus ca să accepte să moară și nici nu a fost prins, arestat, condamnat la moarte și răstignit, fiindcă era slab și nu avea cum să se apere. El a îndurat toate aceste chinuri fiindcă a acceptat să moară. De aceea înainte de a merge la Ierusalim le-a spus ucenicilor:
” Iată că ne suim la Ierusalim, şi Fiul omului va fi dat în mâinile preoților celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte şi-L vor da în mâinile Neamurilor, ca să-L batjocorească, să-L bată şi să-L răstignească; dar a treia zi va învia.” ( Mat.20:18-19),
sau:
” Tatăl Mă iubește, pentru că Îmi dau viața, ca iarăși s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăși: aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.” (Ioan 10:17-18)
Nu-i așa că după toate aceste explicații, înțelegem mai bine de ce Domnul Isus a plătit un preț așa de mare, iar această zi este numită: ”Vinerea Mare” sau ”Vinerea neagră”?
De aceea lasă-mă să te întreb: cum răspunzi dragostei lui Dumnezeu și cum te raliezi jertfei depuse de Domnul Isus? El a îndurat toate aceste dureri și a murit și în locul tău!
Fiindcă în această zi preoții cei mai de seamă și fruntașii lui Israel L-au arestat pe Domnul, L-au judecat, condamnat la moarte și L-au răstignit, prin mâna celor fără de lege.
Prin toate aceste acțiuni, ei arată că L-au urât, și L-au respins, confirmând că nu vor să-L accepte ca Mesia.
Spre deosebire de toți aceștia, este potrivit ca în acestă zi să nu te asemeni cu cei care L-au respins, ci, să-L primești pe Isus ca Domn al vieții tale, beneficiind astfel de binecuvântările morții și a învierii Sale.
De aceea, fii gata să te rogi împreună cu poetul care și-a recunoscut păcatul spunând:
Isus Hristos în locul meu
Pe cruce a murit
Și către-un pierdut, cum sunt eu,
S-a-ntors, caci m-a iubit.
Și în locul meu,
Și în locul tău
Isus pe cruce S-a jertfit,
Veniți sa-I mulțumim.
Pământul s-a cutremurat
Și soarele-a pălit
Când Domnul vieții S-a sfârșit,
Hulit și chinuit.
Păcatul meu L-a răstignit
Pe Cel neprihănit,
Dar necuprinsa-i dragostea
De el m-a izbăvit.
De as ascunde fata mea
Și-ași plânge zi de zi,
Sa-I mulțumesc eu n-as putea,
Oricât m-aș strădui.
De aceea, pe lângă plânsul pocăinței pentru păcate, la aceste sărbători îți doresc să ai parte de multă fericire, însoțită de binecuvântare și bucurie deplină!
Pastor Dan Boingeanu
