Ultima săptămână a slujirii publice a Domnului Isus a rămas în istorie cu numirea de ”Săptămâna Mare”, fiindcă în acest timp, s-au întâmplat lucruri mari în fiecare zi. Iar ziua de duminică este marcată de o biruință nespus de mare, câștigată de Domnul Isus.
Pentru a înțelege cât de mare este această biruință, trebuie să ne însușim faptul că Domnul Isus a ÎNVIAT ÎN TRUP SLĂVIT, care era un trup diferit față de cel fizic, pe care L-a purtat înainte.
Dacă în cazul celorlalte învieri înfăptuite de Domnul Isus, pentru cei morți, a fost mai mult o readucere la viață în același trup, fiind supuși acelorași condiții, și care mai devreme sau mai târziu au gustat din nou moartea, învierea Domnului Isus, a fost într-un trup care nu se mai supunea acelorași condiții, și care nu mai poate gusta moartea.
Astfel că El a înviat și a ieșit din mormânt, fără ca piatra să fie dată la o parte, sau garda care străjuia mormântul să fi știut aceasta. Marele paradox din dimineața învierii, a fost că străjerii păzeau un mormânt gol!
Îngerii care s-au arătat în acele momente, au venit nu ca să-L învie pe Domnul, ci ca să dea piatra la o parte pentru ca străjerii și apoi toți cei care au venit la mormânt, să vadă că acesta este gol. Această măsură a biruinței Domnului Isus, este confirmată de mărturisirea apostolului Pavel care a spus:
” Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom și trăi împreună cu El, întrucât știm că Hristosul înviat din morți nu mai moare; moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui. ” (Rom.6:8-9)
Și de mărturisirea făcută de evanghelistul Matei, care a descris ceea ce s-a întâmplat la mormânt în dimineața învierii, spunând:
” ….iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ, căci un înger al Domnului s-a coborât din cer, a venit și a prăvălit piatra de la ușa mormântului și a șezut pe ea. Înfățișarea lui era ca fulgerul, și îmbrăcămintea lui, albă ca zăpada.”( Mat.28:2-3)
Apoi, măreția biruinței Domnului Isus este dovedită de faptul că prin înviere, El a ÎNVINS cei mai puternici dușmani: păcatul, moartea și diavolul!
Acest fapt este confirmat prin întrebările pe care le-a ridicat apostolul Pavel, referitoare la efectele învierii, precum:
” Unde îți este biruința, moarte? Unde îți este boldul, moarte?” Boldul morții este păcatul; şi puterea păcatului este Legea. Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos! ” (1 Cor.15:55-57),
sau prin declarațiile:
” Pe voi, care erați morți în greșelile voastre şi în firea voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viață împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greșelile.
A șters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce. A dezbrăcat domniile şi stăpânirile şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieșit biruitor asupra lor prin cruce.” (Col.2:13-15).
Numai că pe lângă învierea în trup slăvit și izbânda asupra celor mai puternici dușmani, măreția biruinței Domnului Isus, este confirmată și de IMPACTUL pe care L-a avut imediat, în timp și veșnic.
Pentru toți cei care s-au întâlnit cu Domnul Isus după ce El S-a ridicat dintre cei morți, învierea a fost nu numai un eveniment, ci a devenit o experiență. Aceasta a însemnat o schimbare a vieții, a misiunii și a destinului. Pentru ei învierea Domnului Isus, a alungat, frica, necredința și nepăsarea, devenind practic oameni noi, plini de credință, entuziasm și nădejde.
Această înnoire a căpătat valențe depline prin actul nașterii din nou, care înseamnă învierea din moartea spirituală și dobândirea unei naturi divine. Despre acest fapt apostolul Petru a spus:
” Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morți, la o nădejde vie şi la o moștenire nestricăcioasă şi neîntinată, şi care nu se poate veșteji, păstrată în ceruri pentru voi”(1 Pet.1:3)
Referitor la efectul veșnic al învierii Domnului Isus, apostolul Pavel a spus:
” Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropați împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morți, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viață nouă. În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. ” (Rom.6:4-5),
sau:
” El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile.” (Fil.3:21)
Datorită acestui fapt, noi cei credincioși, sărbătorim învierea Domnului, trăim învierea împreună cu Domnul și așteptăm învierea când vom fi schimbați într-un trup asemenea Domnului.
De aceea în acestă zi de mare biruință, pe lângă urările de sărbătoare, lasă-mă să te întreb: trăiești învierea și ești pregătit pentru înviere? Ești biruitor împreună cu Domnul, sau ești un înfrânt care are numai o sărbătoare?
Pentru ca să ai bucurie deplină la sărbători, trebuie nu numai să-ți amintești de învierea Domnului, ci să experimentezi învierea și să aștepți cu credință deplină ziua marii învieri, când cei credincioși care vor fi în mormânt vor învia, iar cei ce vor fi în viață, vor fi schimbați, pentru ca împreună să ne întâlnim pe nori cu Cel Înviat, și să sărbătorim veșnic biruința împreună cu El.
Așadar, pe lângă salutul de Sărbători Fericite, alături de Domnul și de toți ai tăi, îți doresc să ai o viață nouă împreună cu Domnul aici și viață veșnică, împreună cu El în slavă!
Fii gata să proclami învierea cântând atunci când vei fi la masă în această zi de sărbătoare, împreună cu toți ai tăi:
Hristos a înviat din morți, Cu moartea pe moarte călcând. Și celor din morminte. Viață dăruindu-le!
Sărbători fericite și biruință și bucurie veșnică!
Pastor Dan Boingeanu
