În ziua de sâmbătă, trupul Domnului Isus a stat în mormânt, confirmând în acest fel anunțul pe care L-a făcut, atunci când a spus:
” după cum Iona a stat trei zile și trei nopți în pântecele chitului, tot așa și Fiul omului va sta trei zile și trei nopți în inima pământului.” (Mat.12:40)
Dar și în acest timp, El și-a continuat misiunea, fiindcă în această perioadă cuprinsă între moartea și învierea Sa, a coborât în duhul, în adânc, unde a proclamat biruința în fața duhurilor care erau închise din pricina răzvrătirii din timpul potopului.
Domnul Isus nu a mers însă în iad (”limnen tou puros” în limba greacă), care de fapt este iazul de foc, și locul de pedeapsă veșnică, pregătit pentru demoni și pentru oamenii necredincioși, (Ap.19:20;20:10;Mat,25;41), ci, în locuința morților, (”Hades” în limba greacă), care este un loc temporar de așteptare a celor ce au trecut din viață și așteaptă ziua învierii (Mat.11:23;16:18).
Iar proclamarea Evangheliei pentru îngerii căzuți, nu a avut drept scop eliberarea sau mântuirea lor, ci mai degrabă a însemnat o declarație a biruinței Domnului Isus asupra lui Satan, și o confirmare a faptului că pentru acești îngeri căzuți nu mai există salvare.
Înțelegem acesta prin declarația apostolului Petru care a spus:
” Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel Neprihănit, pentru cei nelegiuiți, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh, în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare, care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în așteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt.” (1 Pet.3:18-20).
Precum și prin declarația lui Iuda, fratele Domnului, care a spus:
” El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puși în lanțuri veșnice, în întuneric, pe îngerii care nu şi-au păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuința.” (Iuda 1:6)
Însă, misiunea Domnului Isus din adânc, a avut drept scop nu numai proclamarea biruinței Lui, în fața duhurilor răutății, ci, în acest timp El a deschis și porțile locuinței morților, pentru transferarea celor credincioși în sânul lui Avraam, în rai, sau în paradis (”paradeisos” în limba greacă).
Înțelegem aceasta prin promisiune pe care Domnul Isus a făcut-o tălharului care s-a pocăit, căruia i-a spus: “Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.” (Luca 23:43)
Numai că după patruzeci de zile de la învierea Sa, Domul Isus S-a înălțat la cer, unde stă în prezența Tatălui, împlinind misiunea Sa cerească. Aceasta, reprezintă mijlocirea pentru cei credincioși, pregătirea locului unde cei credincioși vor fi împreună cu El, pregătirea momentului când El se va întoarce împreună cu cei credincioși în slavă, și apoi domnia Sa din timpul mileniului și domnia Sa veșnică.
Urmărind misiunea terestră a Domnului Isus, cea împlinită prin coborârea în adânc, precum și misiunea Sa cerească, înțelegem că El lucrează și își împlinește cu credincioșie misiunile încredințate, care de fapt sunt o mare binecuvântare pentru toți cei credincioși.
Având în vedere însă misiunea pământească a Domnului Isus, când a slujit în chip asemenea nouă în mijlocul acestei Lumi, putem spune că El și-a ÎNSUȘIT în mod voluntar această misiune. Deși salvarea ființei umane, a fost planul lui Dumnezeu Tatăl, Domnul Isus n-a fost silit să îl accepte, ci, S-a angajat pentru a-L împlini în mod voluntar. Acest adevăr este menționat de împăratul David, care a mărturisit din partea Domnului:
”Tu nu dorești nici jertfă, nici dar de mâncare, ci mi-ai străpuns urechile; nu ceri nici ardere de tot, nici jertfă de ispășire. Atunci am zis: “Iată-mă că vin! – în sulul cărții este scris despre mine; vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!” Şi Legea Ta este în fundul inimii mele.” (Ps.40:6-8)
Apoi, Domnul Isus și-a ÎMPLINIT misiunea până în cele mai mici detalii. Când Ioan Botezătorul a încercat să-L oprească de la botez, Domnul i-a spus: „Lasă-Mă acum, căci așa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” (Mat.3:15)
De aceea: El L-a revelat pe Tatăl, a descoperit tainele Împărăției lui Dumnezeu și prin moartea Sa, a plătit prețul pentru iertarea păcatelor și a ISPRĂVIT, tot ceea ce I S-a încredințat. El a mărturisit că și-a isprăvit misiunea terestră mai întâi în rugăciunea Sa de Mare Preot, când a mărturisit:
” Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.”(Ioan 17:4), și apoi prin declarația pe care a făcut-o pe când era pe cruce:
” Când a luat Isus oțetul, a zis: „S-a isprăvit!” Apoi și-a plecat capul și Și-a dat duhul. (Ioan 19:30).
Numai că după înviere și înainte de înălțarea la cer, Domnul Isus a ÎNCREDINȚAT apostolilor pe care i-a echipat, și prin ei tuturor celor credincioși din generație în generație, misiunea pe care El a început-o, pentru ca mesajul Evangheliei să ajungă până la marginile lumii.
În acest sens sunt demne de luat în considerare imperativele:
”Duceți-vă în toată lumea şi propovăduiți Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit.” (Marcu 16:16),
sau:
”… voi veți primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.”( Fapte.1:8)
Fiindcă aceste imperative te responsabilizează și pe tine, lasă-mă să te întreb: cum îți împlinești misiunea care ți-a fost încredințată? Ești angajat în a-i sluji lui Dumnezeu, sau împlinești planurile tale sau ale celui rău?
Acum când ne amintim că Domnul Isus a stat în mormânt, mă rog ca Dumnezeu să te ajute să alegi să-I slujești numai Lui, și să-ți împlinești această misiune cu credincioșie și până la capăt! Cei ce își împlinesc cu bine slujirea care au primit-o și rămân credincioși și dedicați până la capătul vieții, vor căpăta cununa, așa cum a mărturisit apostolul Pavel, care a spus:
” M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credința. De acum mă așteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în “ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.” (2Tim.4:7-8)
Iar dacă ai avut o vreme în care ai slujit cu dedicare și ți-ai împlinit cu multă dăruire misiunea la care ai fost chemat, iar acum ai obosit, ai dat înapoi, sau ai renunțat, este momentul potrivit să reîncepi slujirea cu o dedicare și mai hotărâtă, fiindcă:
Un plugar bun nu se va uită niciodată înapoi atunci când a pus mâinile pe coarnele plugului. Iar Domnul Isus a folosit această analogie, pentru a ne învăța că dacă vrem să fim ucenicii Lui, trebuie să rupem orice altă loialitate care ar putea să împiedice legătura noastră cu El (Luca 9:62).
Pentru a-ți împlini bine misiunea la care ești chemat, ia seama și la îndemnurile poetului care ne atenționează:
De-ai lua pe umeri crucea,
Şi-ai porni la drum cu ea …
Du-o frate cu răbdare,
Și din cruce nu tăia.
Îți doresc din toată inima ca Dumnezeu să te ajute să poți avea o ”misiune îndeplinită” și de sărbători binecuvântate, alături de Domnul și de cei din casa ta!
Pastor Dan Boingeanu
