Mergând spre mormânt dis de dimineață în ziua învierii, femeile au întâlnit îngerii care le-au anunțat că Hristos a înviat, au văzut piatra răsturnată și că mormântul era gol. Apoi L-au întâlnit pe Domnul care le-a îndemnat să se bucure, alungându-le teama.
După ce au povestit ucenicilor cele constatate, doi dintre ei: Petru și Ioan, au alergat spre mormânt și au găsit piatra răsturnată, fâșiile de pânză cu care a fost înfășurat trupul Domnului rămase jos, iar ștergarul care a fost pus pe capul Domnului Isus, făcut sul, și așezat alături (Ioan 20:1-10).
În urma acestor dovezi, aceștia au crezut, iar pentru ei ziua învierii nu a mai fost la fel!
Deși era spre seară, trecuseră deja mai multe ore de la învierea Domnului Isus, doi dintre ucenici mergeau spre Emaus. Această localitate era un sat aflat la 60 de stadii depărtare de Ierusalim (aproximativ 11-14 km).
Deși nu se poate stabili cu exactitate spre care Emaus au plecat, fiindcă în jurul Ierusalimului erau mai multe localități cu acest nume, care înseamnă ”ape calde”, sau ”ape termale”! Cel mai probabil acești ucenici s-au îndreptat Emausul din N-V Ierusalimului (El-Qubeibeh de astăzi), care într-adevăr, este situat la 60 de stadii față de Ierusalim.
Pentru ei acest drum a însemnat o:
DESTINAȚIE GREȘITĂ.
Domnul le spusese să rămână în Ierusalim, sau să meargă în Galileea, numai că ei au pornit spre Emaus. Apoi pe acest drum ei au trăit o DURERE nelimitată.
Acest fapt este confirmat nu numai de acuratețea cu care au povestit cele întâmplate în Ierusalim, ci și de mărturisirea:
”Noi trăgeam nădejde că El este Acela, care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri” (Luca 24:21).
O dovadă a durerii care le stăpânea inima, este reprezentată de:
DISCUȚIILE NEPOTRIVITE.
Fiindcă trăiau în trecut și nu știau cele ce se întâmplau în prezent, și urmau să se întâmple în viitor, discuțiile lor nu-și mai aveau rostul. De aceea atitudinea lor a fost de:
DEZAPROBARE INSISTENTĂ
Când străinul care mergea împreună cu ei pe drum, le-a adresat întrebarea: ”Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbați între voi pe drum?”, cei doi ucenici au fost surprinși de faptul că cineva încă nu știe ce s-a întâmplat la acel paște la Ierusalim.
De aceea, reacția lor a fost una de dezaprobare, exprimată prin mărturisirea: ” Tu ești singurul străin aici în Ierusalim, de nu știi ce s-a întâmplat în el în zilele acestea?” (Luca 24:18).
Nu-i așa că acesta este și drumul pe care au început să meargă și mulți creștini din zilele noastre? Aceștia au ales să înainteze spre o destinație greșită, experimentând o durere nelimitată, cauzată de necredință și singurătate, fiind angajați în discuții nepotrivite, și în dezacord cu toți ceilalți credincioși, sunt angajați într-o dezaprobare continuă și insistentă?
Pentru ucenicii care coborau spre Emaus, înaintarea pe drumul durerii și al necredinței nu a mai continuat, fiindcă pe acest drum, au fost întâlniți de Domnul Isus, care:
LE-A DESCUIAT MINTEA
De mai multe ori înainte de a merge la cruce, Domnul Isus i-a învățat pe ucenicii Săi, spunându-le:
„ …că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoții cei mai de seamă și de cărturari, să fie omorât, și după trei zile are să învie” (Marcu 8:31).
Deși le-a spus despre toate acestea deslușit, repetându-le deseori, și cu multe detalii, mintea lor a rămas încuiată, fiindcă le puteau pricepe.
Pe drumul spre Emaus însă, Domnul Isus le mai vorbit încă odată, argumentând ceea ce I se întâmplase, prin anunțurile făcute de Moise și toți proorocii. De această dată însă, atunci când le-au fost tâlcuite Scripturile, mintea lor s-a luminat și ei au înțeles planul lui Dumnezeu. Iar acesta a fost primul pas spre iluminare și transformare.
Nu cumva nici tu nu înțelegi planul lui Dumnezeu și rostul suferințelor Domnului Isus? Cercetează Scripturile, și vei înțelege adevărul găsind adevărata lumină!
Apoi, după ce li s-a descuiat mintea, experiențele care au urmat la întâlnirea cu Domnul Isus Cel înviat:
LE-A DESCHIS OCHII
Ce situație de neînțeles! Domnul mergea împreună cu ei, le tâlcuia Scripturile, și ei îl considerau a fi un străin. Da; așa este Domnul Isus pentru cei ai căror ochi sunt orbiți de păcat și de lucrurile lumii!
Numai că în timp de seară, când au intrat într-o casă din satul spre care mergeau, ” în timpul cinei , Domnul Isus a luat pâinea și după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o și le-a dat-o” împărțind-o între ei (Luca 24:30).
În acele momente, în viața lor s-a întâmplat a doua minune, confirmată de mărturisirea:
”Atunci li s-au deschis ochii, și L-au cunoscut!” (Luca 24:31).
Nu cumva și ochii tăi sunt orbiți și nu-L poți vedea pe Domnul? Cheamă-l în casa ta, petrece timp împreună cu El, și ochii tăi se vor deschide văzând-ul pe El prin lucrările Lui.
Numai că minunile pe care le-au trăit la întâlnirea cu Domnul Isus după înviere, au continuat pentru ei, prin faptul că, Domnul:
LE-A DEZLEGAT LIMBA
Până la întâlnirea cu Domnul, limba lor era legată pentru a vesti învierea. Ba mai mult; unii dintre ucenici s-au încuiat în casă și nu spuneau nimic, de frica iudeilor. Și astăzi sunt mulți oameni care au limba legată, atunci când trebuie să proclame adevărul; nu-i așa?
Deși spun ”Hristos a înviat” și răspund ”Cu adevărat a înviat”, o fac într-un mod mecanic, fără să fie conștienți, crezând cu adevărat ceea ce spun. Despre aceștia putem spune că gura le vorbește fără ei!
Când ucenicii care mergeau pe drumul spre Emaus, au cunoscut că străinul care i-a însoțit în călătorie, este Domnul, au început să vorbească între ei. Și îmi place așa de mult subiectul discuției lor, arată că au uitat de cele vechi, și au început o vorbire nouă, mărturisind:
”nu ne ardea inima în noi , când ne vorbea pe drum și ne deschidea Scripturile?” (Mat.24:32).
Apoi, ajungând la ceilalți ucenici, au istorisit ce li se întâmplase pe drum și cum L-au cunoscut la frângerea pâinii? (Luca 24:35)
Dacă Domnul te-ar întreba: ”ce vorbe sunt acestea pe care le schimbați între voi în casă în mașină sau în momentele când ești departe de alți martori?” Ce I-ai răspunde? Eu mă rog ca Dumnezeu să te ajute să fii un vestitor al învierii și să împlinești această misiune având o vorbire nouă; cu har și dreasă cu sare!
Numai că întâlnirea cu Domnul Isus, Cel înviat, și experiențele trăite împreună cu El:
LE-A DISPUS PICIOARELE
Imaginați-vă cât de obosiți erau acești doi ucenici. După o săptămână plină, o călătorie istovitoare și o experiență surprinzătoare, au pornit din nou la drum.
Când trei dintre ucenicii Domnului au fost chemați de Domnul să se roage împreună cu El în noaptea arestării, doborâți de oboseală, aceștia au fost găsiți dormind, deși au fost treziți de trei ori! Așa ne-am aștepta să se fi întâmplat la fel, și cu ucenicii care au călătorit spre Emaus.
Numai că aceștia au dovedit contrariul: S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim, și au găsit pe cei unsprezece și pe cei ce erau cu ei, adunați la un loc” (Luca 24:33).
Pentru ei n- a mai contat oboseala, nici faptul că era noapte și au trebuit să meargă pe jos 11 km până la Ierusalim. S-au sculat chiar în ceasul acela și au pornit cu entuziasm spre cetate!
Mergi cu aceiași râvnă spre Ierusalimul ceresc? Dacă vei îndepărta orice piedică și păcatul care te înfășoară așa de lesne, vei călători în același fel, și vei alerga cu stăruință.
Ei au dovedit acest entuziasm nu numai pentru o împrejurare trecătoare, ci, au continuat în același fel, fiindcă experiențele trăite la întâlnirea cu Domnul Cel înviat:
LE-A DEDICAT VIAȚA
Transformarea pe care au trăit-o la întâlnirea cu Domnul, i-a motivat să fie credincioși și dedicați lui Dumnezeu, nu numai pentru moment, ci, până la sfârșitul vieții. Mă întristez atât de mult astăzi, când văd că unii credincioși sunt dedicați pentru Domnul numai la sărbători, iar alții sunt dedicați pentru lucruri care nu merită! Domnul Isus a fost dedicat lui Dumnezeu fiind ascultător până la moarte și încă moarte de cruce! (Fil.2:8)
După ce am prezentat starea celor care încă nu au avut parte de întâlnirea cu Domnul după înviere care merg pe un drum nepotrivit, și schimbarea din viața celor ce au avut parte de întâlnirea cu Domnul, lasă-mă să te întreb: Cu cine te asemeni?
Cercetează Scripturile, fii atent la modul în care Domnul ți se descoperă și acționează imediat. Acceptă-L pe Domnul Isus prin credință ca Domn și mântuitor personal, și viața ta nu va mai fi la fel.
Călătorie binecuvântată spre Ierusalimul ceresc, împreună cu Domnul!
Pastor Dan Boingeanu
