Spre deosebire de cei care L-au însoțit, sau L-au întâmpinat pe Domnul în ziua intrării în Ierusalim, care au oscilat de la bucurie la întristare și de la entuziasm la resemnare, Domnul Isus a fost un mare exemplu, indiferent de împrejurările prin care a trecut!
Mai întâi, El a fost un bun exemplu prin ”APARENȚA” Sa; fapt care a pus în evidență caracterul Său. Astfel că într-o zi a bucuriei, atunci când a fost aclamat și ovaționat de mulțime, și când îi era deschisă calea pentru a urca pe tronul lui Iuda, El a venit la Ierusalim, dovedind virtuți mărețe, precum: neprihănire, blândețe și smerenie.
Prin această mărturie, El a împlinit întocmai anunțul prin care profetul Zaharia, a anticipat momentul intrării în Ierusalim, spunând:
” Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgărițe.” (Zah.9:9)
Deși era împăratul de drept a lui Israel și Domn al Domnilor, nu a ales să vină la Ierusalim călare pe un cal impunător, așa cum o făceau împărații lumii, ci, a venit călare pe un măgăruș, mânzul unei măgărițe, confirmând în acest fel că este ascultător, smerit și pașnic!
Numai că pe lângă mărturia caracterului Său, Domnul Isus a fost un mare exemplu și prin ”ATITUDINEA” Sa.
Astfel, El a acceptat manifestarea celor din mulțime care L-au întâmpinat cu ramuri de finic și își așterneau hainele pe drum înaintea Lui, confirmând în acest fel că este Împăratul lui Israel, după exemplul încoronării lui Iehu, când cei prezenți:
” şi-au luat fiecare hainele şi le-au pus sub Iehu pe treptele goale. Apoi au sunat din trâmbiță şi au zis: “Iehu este împărat!” (2 Împ.9:13).
Mai mult însă decât atât; El a apreciat și declarațiile mulțimii care în momentul intrării în Ierusalim a cântat ”Halelul”, imnul de osana adresat numai lui Mesia, strigând:
“Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile preaînalte!” (Mat.21:9; Ps.118:25-26)
Cu toate acestea, nu S-a lăsat prins de euforia momentului ca să meargă la tron, așa cum își doreau cei care îl înconjura, ci a mers la Templu. (Mat.21:12)
Aici a condamnat ceea ce era rău, apostrofându-i pe preoții cei mai de seamă, care L-au acuzat că nu oprește cântarea copiilor, prin întrebarea:
“….Oare n-ați citit niciodată cuvintele acestea: “Tu ai scos laude din gura pruncilor şi din gura celor ce sug”?” (Mat.21:16;Ps.8:2), și prin atenționarea: “Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.” (Luca 19:40)
Însă cea mai surprinzătoare atitudine dovedită de Domnul Isus în ziua intrării în Ierusalim, a reprezentat-o faptul că El a plâns pentru cetate și locuitorii ei. Acest fapt este confirmat de mărturisirea:
” Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea şi a zis: “Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ți dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.
Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu șanțuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părțile te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.” (Luca.18:41-44)
Acest fapt arată că El nu S-a bucurat de răul altuia, ci a împărtășit durerea împreună cu ei, arătând astfel că dragostea iubește oricând și este gata pentru orice jertfă!
Mai mult însă decât atât; Domnul Isus este un model și prin ”ACȚIUNILE” Sale. Astfel că intrând în Templu, și-a făcut un bici de ștreanguri și folosindu-l i-a scos afară pe cei care îl profanau.
Iar când a căutat rod într-un smochin și a găsit numai frunze, l-a blestemat ca să nu mai dea rod niciodată. Deși aceste acțiuni par radicale, ele nu exprimă însă ură și răzbunare, ci mai degrabă dreptate și râvnă pentru ceea ce este bine, potrivit cu ceea ce așteaptă Dumnezeu.
Prin aparența Sa, atitudinile și acțiunile pe care Domnul Isus le-a exprimat, sau Le-a împlinit atunci când a intrat în Ierusalim, înțelegem că El a apreciat ce este bine, a condamnat ce este rău, a arătat dragoste și milă față de cei ce urmau să primească o pedeapsă severă și a pedepsit păcatul urmărind sfințenia și rodnicia.
În acest fel, prin exemplul Său, El strălucește precum soarele asupra întunericului, fiind o bună mărturie pentru cei de atunci și pentru cei de astăzi!
Cunoscând exemplul lăsat de Domnului Isus, este potrivit să te întreb: în ce măsură te asemeni cu Domnul? Ești un bun exemplu prin caracterul tău, atitudinile pe care le exprimi și acțiunile pe care le împlinești, pentru toți cei din jurul tău?
Dacă încă nu te asemeni deplin cu Domnul, este potrivit ca în aceste momente să te rogi ca Duhul lui Dumnezeu să-ți schimbe viața, să scoată afară tot ce nu este potrivit din templul inimii tale, și să te crească în asemănare cu El!
Dacă îți dorești acest lucru, rostește aceeași rugăciune împreună cu poetul care a strigat către Domnul spunând:
Aș vrea, Isuse scump, să fiu ca Tine
În pribegia mea pe-acest pământ;
De-atâtea ori când grea ispită vine,
S-o biruiesc prin sfântul Tău Cuvânt
Aș vrea, Isuse scump, a Ta viață
Să se-oglindească pururi în a mea,
Şi să dispară vălul greu de ceață
Ce-împiedică să-Ți văd mărirea Ta.
Aș vrea, Isuse scump, a Ta comoară
De mângâieri, pe veci să-mi dăruiești;
Aș vrea ca-n mine tot ce-i vechi să moară,
Iar Tu să faci din mine ce dorești.
Doamne ajută-ne să ne asemănăm cu Tine!
Pastor Dan Boingeanu
