Acest contrast a fost folosit chiar de apostolul Pavel, care anunțând evenimentele din zilele din urmă a spus:
” Când vor zice: “Pace şi liniște!”, atunci o prăpădenie neașteptată va veni peste ei, ca durerile nașteri peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare.” (1Tes. 5:3)
Într-un anume fel, acest contrast este tot mai evident în zilele noastre, când se depun eforturi susținute pentru instaurarea păcii în Orient. În acest timp, sunt multe negocieri pentru a se ajunge la pace între Israel și organizația Hamas, multe rezoluții de pace comunicate din partea Organizației Națiunilor Unite, și chiar acțiuni de impunere a păcii, prin sancțiuni, restricții și amenințări.
Dar, cu toate că se discută atât de mult despre pace, și se așteaptă pacea, care ar fi în avantajul tuturor, tratatele de pace nu numai că nu sunt acceptate și respectate, ci, la adăpostul acestor negocieri, războiul continuă cu și mai multă înverșunare și pe o scară tot mai largă.
Astfel că Israelul a anunțat că va intra terestru în Rafah, singurul oraș care încă nu este cucerit din zona de sud a Gazei, și a ordonat mobilizarea tuturor rezerviștilor și pregătirea tuturor mijloacelor de luptă, datorită amenințărilor făcute de către Iran, care a anunțat că va ataca Israelul.
Aceste amenințări au fost accentuate de moartea în data de 1 Aprilie 2024, a 11 persoane, dintre care 7 generali și comandanți militari iranieni de rang înalt, în urma unui atac israelian asupra clădirii Consulatului Iranian din Damasc. În urma acestui atac, liderul suprem al Iranului, ayatolahul Ali Khamenei, și președintele Ebrahim Raisi, au promis că vor răspunde cu fermitate acestor pierderi, atacând Israelul drept răzbunare.
Aceasta ar însemna lansarea mai multor sute de drone echipate cu explozibil, care să epuizeze sistemul antirachetă Israelian, și apoi lansarea mai multor rachete balistice, care să țintească obiective importante de pe teritoriul Israelului. În acest cor al amenințătorilor s-au unit imediat și conducătorii organizațiilor paramilitare iraniene, Hesbollah din Siria, Houthi, din Yemen și cei ai milițiilor susținute de Iran în Iordania. Iar aceste acțiuni sunt aprobate și chiar încurajate în mod tacit la acest stadiu, de către Turcia și Rusia.
De aceea putem spune că deși pe față se vorbește despre pace, în spatele ușilor închise se planifică războiul, care este amplificat de aceste acțiuni provocatoare.
Dacă aceste lucruri se întâmplă chiar acum, ca un preambul al războiului care va fi condus de către Rusia, supranumit războiul lui Gog și Magog, aceste acțiuni de învrăjbire și înarmare se vor extinde pe o scară mult mai largă, atunci când pe scena istoriei va intra Anticrist. Cu toate că la începutul acțiunilor pe care le va întreprinde, Anticrist va promova pacea, intențiile de pace se vor transforma foarte repede în acțiuni de război, împlinind în acest fel, ceea ce a anunțat profetul Daniel, că:
” După aceste șaizeci şi două de săptămâni, Unsul va fi stârpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea şi Sfântul Locaș, şi sfârșitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţine până la sfârșit, şi împreună cu el, şi pustiirile.
El va face un legământ trainic cu mulți timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare, şi pe aripa urâciunilor idolești va veni unul care pustiește, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât.” (Dan.9:26-27)
Datorită acestui fapt, trebuie să observăm că atunci când se discută despre pace, și se semnează tratate de pace, în realitate, o mare prăpădenie bate la ușă, mai ales dacă luăm în considerare armamentului nuclear, care este pregătit pentru a fi folosit de țările care posedă acest arsenal, la numărul cărora nu mai este mult și se va alătura și Iranul.
Cea mai mare prăpădenie, așa cum a tradus Dumitru Cornilescu termenul grecesc ”olethros” care mai înseamnă și: distrugere totală, dezastru, prăpăd, pustiire, sau calamități extreme, va veni însă în timpul mâniei lui Dumnezeu.
În această vreme a mâniei, pe lângă dezastrele cauzate de urmările păcatului, cele generate prin răutatea oamenilor și împotrivirea lui Anticrist, distrugerea (prăpădenia), va fi generată și prin actele judecății divine.
Aceste forme de judecată care vor fi generate de către Dumnezeu, ca un act al dreptății și al pedepsei asupra păcatului și a celor care nu se vor pocăi, vor fi anunțate prin sunetul celor șapte trâmbițe și vărsarea celor șapte potire, vor începe în mod gradual, afectând inițial o treime din domeniile asupra cărora se va răsfrânge pedeapsa lui Dumnezeu, și apoi vor crește treptat în aria de răspândire și în intensitate, ajungând până la dimensiuni globale și chiar cosmice. (Apoc.8:1-18:24).
Cei credincioși vor fi izbăviți însă de aceste judecăți și pedepse din vremea mâniei. Și, suntem îndreptățiți să spunem aceasta fiindcă apostolul Pavel a anunțat că prăpădenia va veni peste ei, nu și peste noi!
” Când vor zice: “Pace şi liniște!”, atunci o prăpădenie neașteptată va veni peste ei” (1 Tes.5:3).
Și apoi repetă acest adevăr, anunțând că cei credincioși vor fi mântuiți (salvați) de mânia lui Dumnezeu, spunând:
”Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea, prin Domnul nostru Isus Hristos, care a murit pentru noi, pentru ca, fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu El. ” (1Tes.5:10)
Numai că în contextul acestor realități care se vor manifesta asemenea durerilor nașterii, apostolul Pavel ne cheamă să fim alerți, să nu dormim și să ne îmbrăcăm cu armele neprihănirii și să trăim ca fii ai luminii.
” Dar voi, fraților, nu sunteți în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoț. Voi toți sunteți fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopții, nici ai întunericului.
De aceea să nu dormim ca ceilalți, ci să veghem şi să fim treji. Căci, cei ce dorm, dorm noaptea; şi, cei ce se îmbată, se îmbată noaptea. Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoșa credinței şi a dragostei şi să avem drept coif nădejdea mântuirii. (1 Tes.5:3-9)
Dacă ai primit adevărata pace pe care o dă Dumnezeu prin Hristos, fii liniștit chiar și în mijlocul tuturor acestor furtuni, fiindcă orice s-ar întâmpla, avem deja asigurată biruința împreună cu Domnul. În acest sens apostolul Pavel anunță că suntem în siguranță în brațele Domnului, prin câteva întrebări, precum :
” Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? După cum este scris: “Din pricina Ta suntem dați morții toată ziua; suntem socotiți ca niște oi de tăiat.
“
Totuși, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.
Căci sunt bine încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălțimea, nici adâncimea, nicio altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Rom.8:35-39)
Dacă ai acestă siguranță, împărtășește-o și cu cei care sunt îngroziți în fața acestor pericole și apoi, roagă-te pentru pacea Israelului, pacea Ierusalimului și a întregii lumi.
Doamne ajută!
Pastor Dan Boingeanu
