Misiune.ro » Resurse Crestine » Poezii crestine »
Cele şapte bătălii de pe golgota
( Friday, 21 October, 2005 )

de Costache Ioanid

Să cânte strunele-ncordate !
Fanfarele să sune greu!
Din piepturile-nflăcărate
a” fiilor lui Dumnezeu

să crească imnuri ne-ntrerupte,
o slavă fară de hotar a celor şapte grele lupte
ce-au frânt Infernul pe calvar !

I. Lanţurile

Era o zi scăldată-n soare.
Pe deal, prin pietre şi butuci,
între ostaşi cu coif şi zale,
treceau trei oameni sub trei cruci.

Trei osândiţi, spre trei morminte.
Dar fiecare c-un destin.
Şi sângele curgea fierbinte,
cel omenesc şi cel divin.

În urma lor venea norodul.
Şi colbul se urca în vânt.
Dar într-o vale , voevodul
ce cotropise-acest pământ,

Satan, cu ţipete stridente,
chema oştirile din larg,
din cele şase continente,
din norii ce-n furtuni se sparg!

Veneau toţi demonii grămadă.
Urlau ţi clănţăneau din dinţi.
De-ar fi putut un om să-i vadă,
pe loc şi-ar fi ieşit din minţi.

Şi-acolo, într-o vale-adâncă,
într-o spărtătură de vulcan,
se înălţă pe-un colţ de stâncă
temutul comandant Satan.

“Destul!” urlă de sus năprznic.
“Mişei!” Făpturi de rând! Fricoşi!
Un om …vă pare-atât de groaznic!
Doar nu-s o mie de Hristoşi!

Întind a beznelor aripă
şi-n numele ce-l port ordon:
Porniţi năvalnic! Şi-ntro-clipă,
din locul morţii fără zvon,

aduceţi lanţurile toate
ce-i leagă în Şeol pe sfinţi,
poveri de-nfrângeri şi păcate,
cătuşe de nesăbuiţi.

Şi-apoi în zbor, cu mine-n frunte,
deasupra crucii lui Isus,
din toate vom clădi un munte
sub care va cădea greu răpus!”

……………………………………………………………………………………

În vremea asta în tăcere ,
sub bice de ostaşi semeţi,
Isus urca din răsputere,
Sub cruce, prin ciulini răzleţi.

Îl urmăreau cei mulţi cu fremăt,
văzându-l tot mai copleşit.
Apoi … deodată … făr-un geamăt,
Isus cel sfânt …S-a prăbuşit.

Porni un vaer în mulţime.
Isus … Isus… era înfrânt…
Chiar îngerii din înălţime
priveau cu spaimă spre pământ.
Dar iată, muntele de lanţuri,
ciudatul munte nevăzut,
acum… s-a prăbuşit prin şanţuri
şi-n pulbere s-a prefăcut!…

Satan , parcă simţind că piere,
la gură ghearele şi-a dus.
Căci nu ştiuse ce putere
era în Jertfa lui Isus!…

“Vai, unde-s lanţurile , unde?”
strigă , venind de jos , un sol.
“Stăpâne, ce-ai făcut ? Răspunde!
Sunt liberi mprţii din Şeol!…

“Mărire!” Cântă-n slavă bolta!
Vrăjmaşul geme sub călcâi!

……………………………………………………………………………….

Fu prima luptă pe Golgota
şi biruinţa cea dintâi.

II. În ascuns

Între sclipiri de-oţel severe,
urca Isus , cu umeri grei,
privind mâhnit cu ce durere
Îl tânguiau bărbaţi femei.

“O, fiicelor, de ce vă strângeţi
plângând de mila celui drept?
Mai bine pentru voi să plângeţi
şi pentru pruncii de la piept.

Căci dacă azi copacul verde
e frânt sub fierul ne-ndurat,
cu cât mai hotărâtva pierde
osânda grea pe cel uscat?”
Dar vorbele pe vânt zburară.
Şi lacrimile iar s-au strâns.
Trudiţii paşi din nou urcară
între batjocură şi plâns.

Pilat, Irod, Ierusalimul,
soborul sfintei cârmuiri,
vai, nimeni nu vedea sublimul
dumnezeştii duruiri.

Cei mari erau orbiţi de-ambitii;
cei mici de Lege-mpovăraţi .
Un impostor vedeau slăviţii;
o victimă, cei întristaţi.

Isus putea să strige: “Eli,
arată-Mă din nepătruns!”
Şi-n locul “omului durerii”,
în locul Mielului străpuns,

cei din sobor şi cei din gloată,
privind acelaşi trist tablou,
ar fi văzut în el deodată
pe cel mai -nalt, mai sfânt erou!

Dar nu. Isus purta o haină
de victimă şi impostor.
Ce om ar fi păstrat în taină
atâta slavă şi-atâta dor ?

*

Era a doua bătălie.
Isus, nemuritoarea Stea,
trecea în sfânta-I măreţie
ce nimeni, nimeni nu-o vedea.

III. Dezbrăcarea

Pe culme se citi sentinţa.
Isus, desăvârşitul miel,
primea în pace suferinţa.
Şi un ostaş, venind spre El,

I-a zis: “Dezbracă-Te şi-aruncă!”
Şi-a tresărit uşor Isus.
“Dezbracă-Te!” … Ce grea poruncă!
Dar nu-i din lume. E de sus…

Ţi-au pus o mantie pe umăr.
Şi toţi învăţător Îţi zic.
Aruncă mantia-n ţărână.
Ca să fii totul , fii nimic!

Eşti luptător şi Ţi se cere
să-Ţi fie mijlocul încins.
Tu scoate-Ţi brâul în tăcere
şi, ca să-nvingi, să fii învins!

Eşit Preot. Iadu-Ţi ştie frica.
Şi ai o jertfă de-mplinit.
Dezbracă-n linişte tunica
şi fii Tu Însuţi cel jertfit.

Însă …cămaşa necusută…
lucrată dintr-un singur fir…
cu-atâtea bucurii ţesută,
cu stropi de lacrimi şi de mir,

cămaşa tainică de Mire,
cea nelucrată din bucăţi,
simbolul de neprihănire
şi semnul sfintei unităţi,

ce greu cămaşa se desprinde
şi de pe sângele-nchegat
dar şi din gândul ce-o cuprinde
şi-ntârzie înduioşat…

Isus simţi venind deodată
ecoul unui vechi tumult.
Şi auzi-n urechi o şoaptă:
“Opreşte-Te! Ai dat prea mult!”

Vrăjmaşul Îi loveşte pieptul
cu forţa magicului glas.
“Cămaşa să n-o dai! Ai dreptul!
E tot ce-n lume Ţi-a rămas!”

“Nu-i tot …” Şi-n clipa de răscruce,
pornind cu pas domol şi rar,
Isus Se aşeză pe cruce
să dea şi cel din urma dar…

………………………………………………………………………………

Pamânt! Din tot întinsul zării
priveşte-acum spre Salvator!
Căci bătălia dezbrăcării
s-a dat ca pildă tuturor.

IV. Patru cuie

Isus, culcat pe lemn în soare,
privea de jos spre cerul sfânt,
c-un gest de largă apărare
a unui vinovat pământ …

Stătea cu faţa neclintită
şi aştepta, ca pe-un liman,
întâia floare înflorită
sub lovitura de ciocan.

Stătea cu mâinile întoarse,
cu mâinile ce până ieri
ştergeau pe-atâtea feţe arse,
atâtea lacrimi şi dureri;

cu mâinile ce-odinioară
au dăruit şi văz şi grai
şi binecuvântări lăsară
pe chipuri mici, cu păr bălai.

Şi-acum spre mâinile ce-aşteaptă
răsplata trudei lor, pe drept,
doi negri pumni zvâcnind se-ndreaptă
spre marea luptă piept la piept.

Satan, în ultima secundă,
purtând cunună de catran,
încercând groaza să-şi ascundă
sub măreţia de titan.

Întinde mantia deodată
ca nor de fum dintr-un crater.
Şi-ncepe-atunci ce mai ciudată
din câte lupte-au fost sub cer.

Auzi … boc!… boc!… ciocanul sună.
Ţâşneşte cel dintâi izvor…
Dar cade strania cunună
a negrului cotropitor.

Şi bate iar… boc!… boc!… ciocanul.
Cad stropii roşii pe pământ…
Dar geme biruit duşmanul.
Şi sceptrul său în colb s-a frânt.

Boc!… Boc!… ciocanul iarăşi cade
Isus plăteşte greu tribut.
Dar moartea unghiile-şi roade
şi muşcă-n ţărână Belzebut.

Boc!… Boc!… Deşi sub vârf de coarne,
Isus a-nvins! Căci a iubit!
Vrăjmaşul a lovizt în carne
iar El în Duh l-a ţintuit!

Şi, iată, patru mari izvoare,
ce-au curs din viaţa lui Isus,
spre zarea soarelui răsare,
spre nord, spre sud, şi spre apus,

sunt patru fluvii de tărie,
de dragoste, de cer, de har!

………………………………………………………………………….

A fost a patra bătălie
şi biruinţă pe Calvar.

V.Doctorii …

Acun Isus în răni atârnă.
(Ce rod va duce-n cer cu El?)
Sunt răstigniţi pe-aceeaşi bârnă
o viperă şi-un tainic Miel.

Şi totuşi lupta iar se-ncinge.
Să-nduri tot chinul lumii-aceşti-
dar cum să poţi privi şi-nvinge
sarcasmul celor ce-i iubeşti?

“Hei, Tu, profet al învierii…”
vorbeşte-un doctor cu ochi duri,
purtând panglici şi filacterii
cu lungi versete din Scripturi,

“n-ai spus că Tu ridici un Templu?
că-i faci a treia zi şi porţi?
Ei, haide, dă-ne un exemplu,
Salvează-Ţi trupul dintre morţi!”

“Nu eşti Ben-David?” spune altul,
“eternul Fiu venit din cer?
De asta vii din tot înaltul,
să mori pierdut într-un ungher?”

“Nu eşti Mesia din vecie?”
rânjeşte unul din tâlhari.
“Nu scoli Tu morţii din sicrie?
N-ai vrea cu mine să dispari?…

“Prea mult!” Satan din nou încearcă.
“Nu vezi că suferi în zadar ?
Nu-i nimenea să mai întoarcă
pe-aceşti dulăi cu gând murdar!

Mai bine să srunci văpae
să arzi norod după norod.
Îţi curge sângele şuvoaie
şi nu se-arată nici un rod!”

Isus, spre zarea depărtată,
şopti cu gândul peste veac:
“O, iartă tuturora, Tată,
că ei nu ştiu acum ce fac!…”

Şi-atunci, cu buza tremurândă,
celalt tâlhar porni cuvânt:
“Hei, tu, tovarăş de osândă
ce-ai râs de Solul Celui Sfânt…

ce-am fost noi doi? Un iad fierbinte.
Dar El, Isus, e nepătat!
O, Doamne, să-Ţi aduci aminte
De mine când vei fi-Mpărat…”

Era întâiul rod! Mărire!
Isus acum, cu blându-i grai,
Se-ntoarce plâns de fericire:
“Tu… azi… vei fi cu Mine-n Rai…”

…………………………………………………………………..

Voi fraţi, când râsul şi minciuna
vă umplu sufletul de-amar,
să v-amintiţi întotdeauna
de doctorii de pe Calvar!

VI.“Eli!… Eli!…”

Deodată … c-un fior… mulţimea
şi-a-ntors privirile spre cer.
Un nor umbrise înălţimea ?
Un fum călătorea stingher?

Ba nu. Dar pe întreaga zare
o neagră taină se urzi,
o stranie întunecare,
un miez de noapte-n plină zi.

O umbră ceru-ntreg cuprinse
ca un potop de lilieci.
Şi-ndată soarele se stinse
şi dispăru ca pentru veci.

În întunericul de smoală
porni un vânt fremătător.
Era o noapte ireală
ca un sfârşit al tuturor.

Zadarnic gloata de pe culme
îşi aţintea privirea-n sus,
căci nu erau alţi ochi pe lume
să vadă ce vedea Isus…

Mai mulţi decât nisipul mării,
mai repezi ca un uragan,
punândun scut asupra zării
din mii de ciucuri de catran,

gigantice oştiride duhuri,
în focul luptei cel mai greu,
se-ngrămădiseră-n văzduhuri
între Isus şi Dumnezeu.

“Eşti vinovat!” striga oştirea.
“Da. Vina tuturor căzu.
Dar Tu , purtând nelegiuirea,
de toate vinovat eşti Tu!

Asupra Ta e-acum minciuna
şi ura ce-a dormit mereu.
Eşti vinovat pe totdeauna
şi despărţit de Dumnezeu!

Mândria, cugetul făţarnic,
pe toate-asupra Ta le-ai luat.
Zadarnic Te mai rogi! Zadarnic!
Eşti vinovat! Eşti vinovat!…”

“Eli! Eli!…” se-aude-n bezne.
“Eli! Lama Sabactani? …
Străpuns în mâini, străpuns în glezne
şi fără Tine cât voi fi ?

Eu nu mai sunt decât un vierme
privit cu silă şi strivit.
Dar cum să uit că-n slăvi eterne
Tu M-ai năcut şi M-ai iubit?

Ci Eu, Adam al înoirii,
Te chem şi strig împovărat:
De toată vina omenirii,
Părinte , da, sunt vinovat!”

O rază şi-a adus cuvântul
asupra umilitei frunţi.
Se zgudue acum pământul.
Se sfarmă stâncile în munţi!

S-a despicat catapeteasma
Şi locul tainic s-a deschis!
Şi-alungă demonii fantasma.
Se şterge bezna ca un vis.

Din nou se luminează bolta.
Vibrează soarele-n eter!

………………………………………………………………………..

A şasea luptă pe Gogota
a smuls zăvorul către cer!

VII. Ultimul vrăjmaş

Acum e cea din urmă luptă.
Tăcere . Într-un duh solemn,
priviţi pe cruce faţa suptă
şi sângele-nchegat pe lemn.

Puterea cărnii e sfârşită.
Dar dragostea şi mila, nu!…
Învinsă-i vipera cumplită
şi oastea-n gol i se pierdu.

Dar … ultimul vrăjmaş veghează.
Pe cal cu pieptul pe oblânc,
împrăştiind fiori de groază,
se-nalţă moartea din adânc.

Cu coasa-n mâini ca o balanţă,
Pe nevăzutele-i poteci,
Purtând o ultimă speranţă
De-a-nvinge dragostea pe veci,

se-apropie din zări… se-arată…
cu ochi adânci, cu chipul pal…
Se-opreşte-o clipă. Şi deodată
înfinge pintenii în cal.

Oţelul spintecă văzduhul.
Dar Fiul strigă-n zări : “Ava!
Ţărâna piară. Însă Duhul
se-ncredinţează-n mâna Ta!”

Se pleacă fruntea, se destinde.
Un astru lunecă-n apus…
Iar de pe cruce se desprinde,
mai sclipitor, un alt Isus!

Pe fruntea Lui acum El poartă,
în locul rănilor de spini,
ca preţ al dragostei ce iartă,
cununa veşnicei lumini!

E Domnul Domnilor! Mărire!
E Împărat peste-mpărăţi!
A-nfrânt duşmanul prin iubire!
E-ntâiul frate între fraţi!

Îl vei vedea în zori, Marie,
în trup slăvit de Duh şi Har.

…………………………………………………………….

A fost a şaptea bătălie
şi cea din urmă pe Calvar

*

* *

Să cânte strunele-ncordate!
Trompetele să sune-n plin!
Isus, Mântuitor şi frate,
e Soarele etern! Amin.






Alte articole asemanatoare:

8 comentarii: “Cele şapte bătălii de pe golgota”

1
mircea

imi place mult si ma face inca odata sa deschit mai larg ochii despre marea jertfa a Domnului Isus Cristos.
te poarta cu gandul la maretia lui Isus ca si om
la urma nu poti decat sa zici,Doamne chiar atat de mult ma iubesti,chiar asa pret am in ochii tai,chiar si pt mine?
waw,ce poezie.
sa fiti binecuvantat,si multa pace in EL.

2
dan

Foarte frumoase versuri Da Isus ne-A iubit si ne VA iubi cit mintea omului nu poate sa inteleaga. Este suficient sa gindim la El si putem simti iubirea Divina .Slava Tie Imparate Ceresc Cel ce Ai biruit moartea si pe diavol L-ai surpat daruind viata lumii Tale slava Tie. Amin.

3
ana

Imi plac tare mult poeziile dar mai ales cele de nastere si cele de moarte si invera DOMNULUI.Aceasta poezie imi place pentru ca ma ajuta sa meditez mai mult la ce a facut Dumnezeu pentru mine.

4
corina

da stiu ca dumnezeu ne iubeste mult .sa va spun sincer eu nu am asa multa credinta ,de aceea va rog pe cei care aveti mai multa cei care il cunoasteti mai bine pe dumnezeu rugativa si pentru mine .cand eram copil plangeam si ma rugam cu atata ardoare ,stateam in genunchi dupa casa bunicului meu si ma rugam plangand acum mi-am pierdut credinta de aceea va rog rugativa si pentru mine caci mi-am pierdut credinta .multumesc

5
Adi

Domnul sa-ti dea putere Corina! intra si asculta mesajul acesta http://www.pasi.ro/video/paul-washer-mesaj-socant-adresat-tinerilor.html . Fie ca Domnul Isus sa ne cerceteze…

6
agnus dei

pt. Corina: knd stii ca ai nevoie de rugaciune, roaga’te! si daca ti’ai pierdut credinta si pofta de a teruga, roaga’te! - asta tot apropo de ce zicea Paul Washer: cand simti ca nu te mai poti ruga, ROAGA’TE!!!
asta e cel mai bun sfat. si e mai util si decat rugaciunile altora. ai sa vezi cu ochii tai cum Domnul lucreaza in viata ta in mod direct, ca raspuns la propriile tale rugaciuni. deci, din nou: ROAGA’TE !!!

7
Lidia

O poezie superba si profunda, plina de viziune.
Costache Ioanid a fost un poet excelent. Dzeu i-a dat harul sa scrie versuri care intrec talentul pamintesc. Dzeu sa il odihneaca in pace pina la venirea lui.

8
Violeta

oameni buni,
va cred ca si voi traiti in asa numitul “secol al vitezei” dar retineti ce va spun: Dumnezeu, este acelasi, ieri, azi si in veci. Toti ati scris frumos si sunteti tineri cuminti dar ganditi-va ca nici porunca a III-a nu s-a schimbat! Deci chiar daca v-ar fi greu desi nu ar trebui sa va fie greu tot ar trebui sa scrieti numele lui Dumnezeu intreg. Ganditi-va la respectul ce-l au evreii cand scriu numele Lui intotdeuna cu rosu, si tot felul de atatea ritualuri care poate nu le cere Domnul dar cum stam noi inaintea Domnului cu porunca a III-a daca nu scriem nici macar intreg numele Lui in semn de respect fata de numele Lui. Intentia mea nu este sa atac, intelegeti-ma bine ci doar sa atrag putin atentia asupra acestui fapt f des intalnit: Ne grabim si prescurtam tot. Da puteti prescurta cat si ce vreti dar purtati-va diferit cu numele Lui. El nu face chat pe mess cu voi, El de regula va striga pe numele intreg si mai ales in Cartea Vietii Lui nu-i este prea greu sa va treaca numele intreg. Stiti de ce? Pt ca nu va considera lipsiti de importanta. Nu va sifonati, va rog, daca va spun ca exact asa pare xc este scris cu prescurtari. In numele Binelui si pt imbunatatirea poruncii a III-a am intervenit. Nu uitati porunca a III-a si chiar daca vi se pare ca exagerez, mai ganditi-va inainte sa-mi fixati ecusonul cu verdictul acesta.
A voastra prietena si sora, Vio

Adauga comentariu:

Adauga comentariu nou





Inainte de a fi publicat, comentariul tau va fi moderat: din cauza numarului mare de mesaje de spam sau care nu au nici o legatura cu actualul articol, orice comentariu publicat, va fi moderat de catre administrator. Acesta va aparea pe site in urmatoarele 24 de ore.

 

Apreciem Decoratiuni si Aranjamente nunti Suceava, Silozuri cereale
Copyright © 2003-2012 Misiune.ro