Nu dispera în ceasul de-ncercare !
Doar grâul e ales spre-a fi cernut
Tu n-ai să pieri ca pleava dusă-n zare
Când ești suflare sfântă și nu lut.
Privește norul martorilor, mare.
E drum îngust, dar bătătorit.
Răcnește leul fioros de tare
Dar amintește-ți că-i înlănțuit !
Nu vezi tu peste valul de-ncercare
Cununa biruinței strălucind ?
E scris că cel ce rabdă până moare
Acela numai fi-va mântuit.
Și Domnul a trecut prin suferință
Și a răbdat ocară și dispreț
De-aceea este Domnul biruinței
Comoara cerului cea mai de preț.
În seceta-ncercării tu ascultă
Cum clipește apa de izvor
De n-ar fi încercări, de n-ar fi luptă
N-ar fi cunună pentru învingători.
O, nu dori în ceasul de-ncercare
Chiar veac de-ți pare, să ajungi să mori !
Te așteaptă răsplătirea cea mare:
Cununa vieții, cea de-nvingător.
Tata la 13 ani ma obligat sa invat poezia si chiar in ziua de astazi imi este tare folositoare, ma ajuta sa fiu tare in furtunile vietii :))