“El zicea: “”¦lăsați pe cel ostenit să se odihnească” (Isaia 28:12)
Ruth Haley Barton este cea care a inventat expresia “oboseală periculoasă”. Simptomele ei cuprind:
1) Iritabilitate/Hipersensibilitate. Lucruri care în mod normal nu te-ar deranja, precum un motociclist care îți taie calea sau obiceiurile deranjante ale unui prieten, te aduc la capătul răbdării.
2) Neliniștea. Un vag sentiment că ceva nu e în ordine, îți place să fugi de tot, ești epuizat, dar nu poți adormi.
3) Munca excesivă si obsesivă. Verificarea emailurilor seara târziu, incapacitatea de a te deconecta complet și de a pleca în vacanță, strădania de a te bucura de timp neîntrerupt petrecut cu familia.
4) Amorțeala emoțională. Nu “simți” nimic, nici bun nici rău și îți e teamă că dacă ai simți, ai fi copleșit.
5) Comportamentul visător. Mâncatul, băutul obsesiv, uitatul în exces la televizor, și navigarea pe Internet. Îți lipsește dorința de a face mișcare, de a ține legătura cu prietenii, de a avea un hobby sau de a citi o carte bună. Faptul că te simți deconectat de chemarea ta, faci lucrarea fără să realizezi exact cine ești și ce te-a chemat Dumnezeu să faci. Ești la mila așteptărilor altora și a propriilor tale vicii ascunse, întrucât nu ai o linie verticală față de care să măsori aceste cerințe. Te neglijezi din punct de vedere fizic. Nu ai timp să mănânci corect, să te plimbi, să dormi suficient și să faci treburile zilnice, cum ar fi să speli mașina sau să strângi rufele uscate.
6) Epuizarea. Îți e teamă că ceilalți te vor secătui de ultimele tale resurse, așa că te retragi pentru a conserva ce ți-a mai rămas. Lași ca obiceiurile tale spirituale să se ducă pe “apa sâmbetei”. Lucruri care în mod normal ți-ar da energie și despre care știi că sunt bune pentru tine, cum ar fi rugăciunea, cititul, ținerea unui jurnal și auto-examinarea, par a fi poveri.
Dacă vreuna dintre acestea te caracterizează, înseamnă că trebuie să te oprești. E timpul să-ți deschizi ochii, să vorbești cu Dumnezeu și să-ți rearanjezi prioritățile.
