“Prietene, ce ai venit să faci, fă” (Matei 26:50)
Domnul Isus s-a uitat la Iuda în Ghetsimani și a spus: “Prietene, ce ai venit să faci, fă”. E greu să ne imaginăm ce a văzut Isus încât l-a găsit pe Iuda demn de a fi numit “prieten”. Dar Domnul Isus vede ceva bun în orice situație grea. Ar fi util să facem și noi la fel.
Cum? Și de data aceasta Domnul Isus ne oferă îndrumare. El nu l-a învinuit pe Iuda de tot ce s-a întâmplat. El a înțeles că o altă forță a fost implicată: “acesta este ceasul vostru și puterea întunericului” (Luca 22:53).
Iuda nu a acționat singur ““ nici atacatorii tăi. Pavel spune: “noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești” (Efeseni 6:12).
Cei ce ne atacă și ne trădează sunt victime ale unei lumi decăzute. Nu putem să aruncăm toată vina asupra lor. Domnul Isus a găsit suficiente motive pentru a-l numi prieten pe Iuda și El ne poate ajuta să facem și noi la fel cu cei ce ne rănesc. Chiar dacă Iuda nu a înțeles și nici nu a intenționat să înțeleagă, el a jucat un rol decisiv în conducerea lui Hristos spre destinul Său.
Din cele 103 cuvinte rostite de Hristos în clipa în care a fost arestat, 26 dintre ele se refereau la planul lui Dumnezeu. “Cum se vor împlini Scripturile, care zic că așa trebuie să se întâmple?” “¦ Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească cele scrise prin prooroci” (Matei 26:54-56).
Domnul Isus a înțeles că zbaterea lui de moment făcea parte dintr-un plan măreț. A văzut mâna lui Dumnezeu la lucru. Dacă te uiți cu băgare de seamă, vei vedea că mâna lui Dumnezeu lucrează și în necazul tău.
