„Poporul a cârtit în gura mare împotriva Domnului, zicând că-i merge rău. Când a auzit Domnul, S-a mâniat” (Numeri 11:1)
Dacă ai impresia că văicăreala nu este mare lucru, citește următoarele: „Când a auzit Domnul, S-a mâniat. S-a aprins între ei focul Domnului și a mistuit o parte din marginea taberei”. Un înțelept a spus cândva: „M-am plâns că nu am pantofi până când am întâlnit un om care nu avea picioare .
Dumnezeu te-a binecuvântat în multe feluri si nu vrea să te audă plângându-te. Totuși, de ce cârteau iudeii? Pentru că „le mergea rău”.
Pentru unii dintre noi, necazul vine prin boală. Pentru alții, printr-o carieră ratată si bani insuficienți pentru plata facturilor sau printr-o situație familială care s-a întâmplat cu ani în urmă si care acum a lăsat responsabilitatea pe umerii noștri. Unii dintre noi au luat decizii greșite în tinerețe si prin urmare, planurile lor s-au năruit.
Acum ne luptăm cu probleme maritale, cu familii amestecate și cu consecințele alegerilor noastre. Noi ți trebuie să ne confruntăm cu un anumit nivel de necazuri. Toți avem ceva în viață de care Dumnezeu nu vrea să audă că ne agățăm!
Înțelege un lucru: e greu să trăiești cu necazul, dar când te plângi, te lipsești si de harul care vine odată cu el. Alegând să te plângi și să te agăți de imaginea unei vieți perfecte nu te mai poți bucura de harul care îți este pus la dispoziție si care îți va aduce biruința.
Așadar schimbă-ți modul de gândire. Pleacă-te pe genunchi și roagă-te: „Doamne, doresc ca atitudinea mea să fie diferită. Vreau și eu să experimentez bucuria pe care TU o dai acelora care părăsesc pustiul nemulțumirii și intră în țara promisă a recunoștinței”. Amin!
