Urmatoarele trei zile începând de azi vor fi zile de doliu naţional pentru Macedonia. Boris Trajkovski, preşedintele Macedoniei şi în acelaşi timp şi predicator în biserica metodistă, a decedat într-un accident de avion. Lucru care ma uimeşte este că sunt prea puţini cei carora le pare rău de acest lucru. Şi încă şi mai mult nu pot decât să văd în asta inima împietrită a acestui popor care continuă să repete că “Macedonia nu are noroc”.

De altfel, în lucrarea pe care Dumnezeu ne-a încredinţat-o vedem mâna Domnului nostru. De multe ori ne smereşte (sau cel puţin pe mine) şi îmi arată modul în care El vede lucrurile.
Chiar zilele acestea mi-a deschis ochii să văd lucrurile dintr-o altă perspectivă. Am privit în urmă şi mi-am dat seama că Dumnezeu este atât de bun astfel încât în doi ani şi jumătate, mi-au trecut prin mână mai mult de 100 de copii.

Nu am o afinitate spre cifre, dar ceea ce contează este că aceşti copii au avut cel puţin o ocazia să asculte Veste Bună a Domnului Isus. Unii din aceşti copii sunt acum în programul regulat al cantinei, alţii au crescut şi au plecat, dar lucrul care mă bucură este că nu au uitat cântecele şi versetele pe care le-am învăţat împreună. Şi aşa cum Dumnezeu a lucrat în viaţa mea ca să facă să rodească în mine Cuvântul pe care l-am auzit în copilărie, tot aşa mă rog să se întâmple şi cu vieţile acestor copii. Numai El poate să transforme vieţile şi cu unii o face în mod vizibil.

Luna aceasta am avut ocazia să le arătăm încă o dată copiilor filmul Isus în limba turcă. S-au bucurat mult, iar tatal Senadei a dorit să îi împrumutăm caseta video pentru a vedea şi el filmul. S-a bucurat foarte mult că a avut această ocazie.

Într-una din discuţiile avute cu copiii la cantină, Senada ne-a spus că a descoperit ceva ce noi de fapt ştiam: atunci când face ceva rău, ceva în interiorul ei îi spune că nu a făcut bine şi o face să îi pară rău sau, din nou, că există lucruri pe care simte că o putere mai mare o forţează să le facă. Acestea au fost de fapt momente binecuvantate în care am avut uşi deschise încă o dată să împărtăşim cu copiii frumuseţea Domnului Isus.

Personal, la rece privind lucrurile, nu sunt într-o stare sufletească prea bună. Este scris ca protivnicul nostru, diavolul, dă târcoale şi uneori îi simt săgeţile arzătoare.
Nu-mi este uşor să o spun, dar sunt copleşită de greu. Tot ceea ce fac în fiecare zi este să mă descarc pe umărul Domnului Isus. Vă încredinţez acest lucru cu unicul scop de a vă ruga să rămâneţi credincioşi în rugăciunile voastre pentru mine şi aceasta lucrare. Şi ştiu că ne vom bucura împreuna de biruinţă.
Psalmul 20:5 “Atunci ne vom bucura împreună de biruinţa ta, şi vom flutura steagul în Numele Dumnezeului nostru”
În Cristos Domnul,
E. G.