Urmatoarele trei zile începând de azi vor fi zile de doliu național pentru Macedonia. Boris Trajkovski, președintele Macedoniei și în același timp și predicator în biserica metodistă, a decedat într-un accident de avion. Lucru care ma uimește este că sunt prea puțini cei carora le pare rău de acest lucru. Și încă și mai mult nu pot decât să văd în asta inima împietrită a acestui popor care continuă să repete că “Macedonia nu are noroc”.
De altfel, în lucrarea pe care Dumnezeu ne-a încredințat-o vedem mâna Domnului nostru. De multe ori ne smerește (sau cel puțin pe mine) și îmi arată modul în care El vede lucrurile.
Chiar zilele acestea mi-a deschis ochii să văd lucrurile dintr-o altă perspectivă. Am privit în urmă și mi-am dat seama că Dumnezeu este atât de bun astfel încât în doi ani și jumătate, mi-au trecut prin mână mai mult de 100 de copii.
Nu am o afinitate spre cifre, dar ceea ce contează este că acești copii au avut cel puțin o ocazia să asculte Veste Bună a Domnului Isus. Unii din acești copii sunt acum în programul regulat al cantinei, alții au crescut și au plecat, dar lucrul care mă bucură este că nu au uitat cântecele și versetele pe care le-am învățat împreună. Și așa cum Dumnezeu a lucrat în viața mea ca să facă să rodească în mine Cuvântul pe care l-am auzit în copilărie, tot așa mă rog să se întâmple și cu viețile acestor copii. Numai El poate să transforme viețile și cu unii o face în mod vizibil.
Luna aceasta am avut ocazia să le arătăm încă o dată copiilor filmul Isus în limba turcă. S-au bucurat mult, iar tatal Senadei a dorit să îi împrumutăm caseta video pentru a vedea și el filmul. S-a bucurat foarte mult că a avut această ocazie.
Într-una din discuțiile avute cu copiii la cantină, Senada ne-a spus că a descoperit ceva ce noi de fapt știam: atunci când face ceva rău, ceva în interiorul ei îi spune că nu a făcut bine și o face să îi pară rău sau, din nou, că există lucruri pe care simte că o putere mai mare o forțează să le facă. Acestea au fost de fapt momente binecuvantate în care am avut uși deschise încă o dată să împărtășim cu copiii frumusețea Domnului Isus.
Personal, la rece privind lucrurile, nu sunt într-o stare sufletească prea bună. Este scris ca protivnicul nostru, diavolul, dă târcoale și uneori îi simt săgețile arzătoare.
Nu-mi este ușor să o spun, dar sunt copleșită de greu. Tot ceea ce fac în fiecare zi este să mă descarc pe umărul Domnului Isus. Vă încredințez acest lucru cu unicul scop de a vă ruga să rămâneți credincioși în rugăciunile voastre pentru mine și aceasta lucrare. Și știu că ne vom bucura împreuna de biruință.
Psalmul 20:5 “Atunci ne vom bucura împreună de biruința ta, și vom flutura steagul în Numele Dumnezeului nostru”
În Cristos Domnul,
E. G.
