MINUNI ÎN ISRAEL (3) Reunificarea regatelor Iuda și Israel

0
141

 

Națiunea lui Israel s-a format prin descendenții celor doisprezece copii ai patriarhului Iacov, împrumutând numele tatălui lor, care după lupta cu Dumnezeu, a fost numit Israel, adică, cel ce luptă cu Dumnezeu. (Gen.32:24-32). Pentru a-și salva viața în timpul foametei din Canaan, aceștia au coborât în Egipt, la invitația fratelui lor Iosif, care în acea vreme era guvernatorul Egiptului, fiind al doilea după faraon.

Deși numărul celor ce au ajuns în Egipt era de aproximativ șaptezeci, la șaptezeci și cinci de  persoane (Deut.10:22; Fapte 7:14), în timpul celor aproximativ patru sute treizeci de ani, cât a durat șederea lor în ținutul Gosen din Egipt, numărul lor a ajuns la aproximativ două milioane de persoane, incluzându-i pe bărbați, femei, tineri și copii.

Cu toate că cei care au avut mai mult de douăzeci de ani, la ieșirea din Egipt, au murit în timpul celor patruzeci de ani, cât a ținut călătoria prin pustiu sub conducerea lui Iosua,  noua generație a intrat în Canaan, țara făgăduită de Dumnezeu.

După moartea lui Iosua, a urmat o perioada de 325-350 de ani, în care în țara lui Israel, au domnit judecătorii. În acestă perioadă ei au trăit un șir de experiențe care s-au repetat, însemnând: un timp în care se depărtau de Dumnezeu, urmat de o pedeapsă trimisă de către Dumnezeu pentru disciplinare și îndreptare. Această pedeapsă genera o vreme de pocăință, urmată de un timp de izbăvire, când Dumnezeu ridica un judecător pe care îl folosea pentru a-i conduce la biruință asupra vrăjmașilor. Acest ciclu a continuat până când la cerința lor, Dumnezeu le-a dăruit un împărat.

Cel dintâi împărat a fost Saul, care după datarea timpurie, a domnit între anii 1095-1055 în.Hr. (Fapte 13:21), urmat de David -1055-1015 în.Hr. (2Sam.2:1-7; 5:3-4) și de Solomon – 1015-975  în.Hr.(2 Cron.9:39)

După moartea lui Solomon (975 în.Hr.), împărăția lui Israel s-a divizat, între regatul din nord, ce cuprindea 10 seminții, numit Israel, și regatul din sud, numit Iuda, care includea numai două seminții. Pentru a înțelege cum s-a ajuns la acestă separare, trebuie să luăm în considerare: 

1. DESCRIEREA DIVIZĂRII POPORULUI ISRAEL

În timpul domniei lui Solomon, Israelul a cunoscut o vreme de pace, prosperitate și progres, ocupând practic cele mai întinse teritorii promise de către Dumnezeu. Iar renumele lor, influența politică și lucrările pe care le-au realizat, au devenit fapte de referință mondială.  Numai că după aceste momente de glorie trăite vreme de 40 de ani, națiunea lui Israel s-a divizat.

Această situație a fost cauzată de nemulțumirea poporului față de taxele impuse, răspunsul obraznic al lui Roboam, care a nesocotit rugămintea poporului, și un conflict mai vechi dintre Solomon și Ieroboam, care deși a fost numit conducătorul oamenilor de corvoadă din Israel (un fel de ministru al muncii), din cauza unei răscoale, a fost pizmuit de către Solomon și s-a refugiat în Egipt.

În acest sens este remarcabilă rugămintea poporului care i-a cerut lui Roboam:

” “Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul; acum tu ușurează această aspră robie şi jugul greu pe care l-a pus peste noi tatăl tău. Şi îți vom sluji.” (1Împ.12:4).

Numai că după trei zile, timp în care împăratul Roboam s-a sfătuit cu tinerii, a răspuns într-un mod sfidător spunând:

”Tatăl meu v-a îngreuiat jugul, dar eu vi-l voi face şi mai greu; tatăl meu v-a bătut cu bice, dar eu vă voi bate cu scorpioni.” (1 Împ.12:14)

Acest răspuns neînțelept a fost scânteia care a declanșat divizarea națiunii lui Israel. Acest moment a fost anunțat în prealabil de Dumnezeu prin prorocul Ahia care i-a spus lui Ieroboam:

Ia-ti zece bucăți! Căci aşa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: “Iată, voi rupe împărăția din mâna lui Solomon şi-ti voi da zece seminții. Dar el va avea o seminție, din pricina robului Meu David şi din pricina Ierusalimului, cetatea pe care am ales-o din toate semințiile lui Israel.

 Şi aceasta, pentru că M-au părăsit şi s-au închinat înaintea Astarteei, zeița sidonienilor, înaintea lui Chemoş, dumnezeul Moabului, şi înaintea lui Milcom, dumnezeul fiilor lui Amon, şi pentru că n-au umblat în căile Mele ca să facă ce este drept înaintea Mea şi să păzească legile şi poruncile Mele, cum a făcut David, tatăl lui Solomon.

 Nu voi lua din mâna lui toată împărăția, căci îl voi ţine domn în tot timpul vietii lui, pentru robul Meu David, pe care l-am ales şi care a păzit poruncile şi legile Mele. . Dar voi lua împărăția din mâna fiului său şi-ti voi da zece seminții din ea; (1 Împ.11:31-35).

Vom cunoaște însă cât de profundă a fost această divizare, înțelegând și:

2. DIMENSIUNEA DIVIZĂRII POPORULUI ISRAEL

Când cei din Israel au spus: ”Ce parte avem noi cu David?” și ”La corturile tale Israele! ” (1 Împ.12:16), au mers la casele lor și s-au despărțit de frații lor din Iuda, nu numai prin declarații ci, într-o măsură mult mai profundă și intenționat definitivă!

Astfel ei au recurs la o împărțire teritorială, secționând țara lui Israel în două părți, separate de granițe bine păzite și apărată de cetăți întărite. În acest fel, între frați au apărut garduri și granițe.

Numai că pe lângă separate teritorială, aceștia au recurs și la o separare administrativă. Fiecare dintre cele două regate și-au ales împărați: Roboam în Iuda, și Ieroboam în Israel, și și-au dezvoltat un sistem propriu de conducere și de administrație legală și fiscală, incluzând chiar și un sistem propriu de colectare a taxelor și a impozitelor.

Mai mult însă decât atât; cele două regate s-au separat și din punct de vedere religios. Dacă în Iuda închinarea se desfășura la templul din Ierusalim, în Israel au fost create două centre de închinare. Astfel că Ieroboam a așezat doi viței, unul la Betel și altul la Dan și a facilitat închinarea pe înălțimi, favorizând în acest fel, păgânismul. Apoi,  a rânduit sărbători diferite de cele din Iuda și a adus jertfe pe  altarele pe care le-a construit și pe înălțimi, numind  preoți care  nu mai aparțineau seminției lui Iuda. (1 Împ.12:28-33)

În acest fel, separarea nu numai că a cuprins fiecare domeniu al existenței, ci, a condus  chiar și la rivalitate și antagonism. Între Iuda și Israel au izbucnit multe războaie care puteau să conducă la nimicire totală. Acest fapt nu s-a întâmplat, numai datorită intervenției lui Dumnezeu, care i-a oprit înainte de a fi prea târziu (1 Împ.12:20-24;15:25-34)

Apoi, dimensiunea separării dintre Iuda și Israel este definită și de:

3. DURATA DIVIZĂRII POPORULUI ISRAEL

Divizarea națiunii lui Israel a avut loc după moartea lui Solomon, care a avut loc în anul 975 în.Hr. și a continuat până pe data de 14 mai 1948, când a fost proclamată reînființarea statului Israel.

Cu alte cuvinte, separarea celor două regate, a durat aproape 3.000 de ani. În această perioadă a avut loc robia asiriană, când Israelul a fost cucerit de armatele asiriene conduse de Tiglat Pileser al III-lea, (în anul 750 în Hr.) și distrus în întregime de Sargon al II-lea, care a capturat și distrus Samaria ( între anii 724-722 în.Hr.) . În acest fel israeliții au fost deportați în valuri în Siria, și nu s-au mai întors niciodată în țara lor. Acest fapt a pus în evidență mitul triburilor pierdute ale lui Israel.

Nici națiunea lui Iuda nu a avut un viitor mai strălucit. Deși a continuat să mai existe încă 135 de ani după cucerirea Israelului de către Asirieni, și cei din Iuda, au experimentat asediul, înfrângerea și deportarea în Babilon. Astfel, primul val de iudei au fost deportați în Babilon în anul 605 în.Hr. al doilea în anul 597, iar al treilea și ultimul, în anul 586, când Ierusalimul a fost cucerit și templul a fost distrus, de către armatele lui Nebucadnețar.

Deși în mod oficial, exilul celor din Iuda s-a încheiat în anul 538 în Hr., după căderea Babilonului în fața regelui persan Cirus cel Mare, când acesta a decretat întoarcerea evreilor în țara lor, ca să-și reconstruiască Templul. Deși aveau ușa deschisă pentru reîntoarcerea din exil,  cei mai mulți evrei au ales să rămână în Babilon. Iar cei care s-au întors în țară, deși și-au construit cel de al doilea templu, după mulți ani încărcați de necazuri și frământări, în anul 70d.Hr, au fost cuceriți de către armatele romane conduse de generalul Titus și împrăștiați în toate națiunile lumii!

Luând în considerare toate aceste realități, cu siguranță că este potrivită întrebarea: Ce șansă de reunificare mai poate fi atribuită celor două regate atât de divizate, vitregite și divizate atâta timp? Cu toate acestea, acestă minune s-a întâmplat, și este confirmată de:

4. DOVADA REUNIFICĂRII POPORULUI ISRAEL

În data de 14 mai 1948 la orele 17,30, într-o adunare organizată ad-hoc, cu doar o jumătate de oră înainte ca ziua să se încheie, Ben Gurion, a citit declarația de reînființare a statului Israel. Atunci când a anunțat numele noului stat constituit, dintre mai multe opțiuni, el a rostit numele Israel, confirmând în acest fel, că cele două regate care au fost divizate atâta vreme, acum s-au reunificat sub un singur nume.

Această minune este cu atât mai mare, deoarece reprezintă împlinirea planului lui Dumnezeu și a profețiilor făcute în acest sens. Pentru a prefigura reunificarea celor două regate, Dumnezeu i-a cerut lui Ezechiel, să ia două bucăți de lemn pe care să scrie pe una: pentru Iuda, și pe cealaltă: pentru Israel, și să le țină în mână în așa fel,  încât acestea să devină una. (Ezec.37:16-20)

În același timp, Dumnezeu i-a arătat și ce ar trebui să spună celor care îl vor întreba despre această prefigurare, răspunzând:

Aşa vorbește Domnul Dumnezeu: “Iată că voi lua toiagul de lemn al lui Iosif, care este în mâna lui Efraim, şi al semințiilor lui Israel care-i sunt tovarășe, le voi uni cu toiagul lui Iuda şi voi face un singur lemn, aşa că vor fi una în mâna Mea.”

Toiegele de lemn pe care vei scrie să le ții astfel în mâna ta, sub ochii lor.  Şi să le spui: “Aşa vorbește Domnul Dumnezeu: “Iată, voi lua pe copiii lui Israel din mijlocul neamurilor la care s-au dus, îi voi strânge din toate pârțile şi-i voi aduce înapoi în tara lor.  Voi face din ei un singur neam în tara, pe munții lui Israel; toți vor avea un singur împărat şi nu vor mai fi două neamuri, nici nu vor mai fi împărțiți în două împărății.” (Ezec. 37:19-22).

Profetul Ezechiel care a trăit între anii 622-572 în Hr., a anunțat din partea lui Dumnezeu reunificarea celor două regate Iuda și Israel, sub același nume, cu aproximativ 600 de ani înainte de Hr. și cu aproximativ 2500 de ani înainte ca acest eveniment să se întâmple.

Ce minune! Din ziua de 14 mai 1948, cele două regate sunt din nou împreună, având însă în comun nu numai numele de Israel , ci și teritoriu, administrație unică, organizare, cultură, limbă și religie comună!

Nu-i așa că ar trebui să strigăm cu toată puterea: ”Aleluia”! Dumnezeul nostru este Dumnezeul minunilor; care împlinește întocmai tot ceea ce a anunțat. Și acesta este doar începutul lucrărilor Lui în Israel, deoarece Sfânta Scriptură anunță și:

5. DESTINUL POPORULUI ISRAEL REUNIFICAT

Reunificarea celor două regate nu va fi numai una formală, sau doar de conjunctură, sau oficial organizatorică, ci mult mai profundă. Ura dintre israeliți și iudei, va dispărea, și se va instaura armonia. Acest fapt este anunțat de profetul Isaia, care spune:

În același timp, Domnul Își va întinde mâna a doua oară ca să răscumpere rămășița poporului Său risipit în Asiria şi în Egipt, în Patros şi în Etiopia, la Elam, la Şinear şi la Hamat, şi în ostroavele mării.

 El va înălţa un steag pentru neamuri, va strânge pe surghiuniţii lui Israel şi va aduna pe cei risipiţi ai lui Iuda de la cele patru capete ale pământului. Pizma lui Efraim va înceta, şi vrăjmaşii lui Iuda vor fi nimiciți; Efraim nu va mai fi gelos pe Iuda, şi Iuda nu va mai fi vrăjmașa lui Efraim…” (Is.11:11-13)

În acest fel, frații vor fi iarăși frați, și vor umbla împreună, împlinind  și anunțul făcut de profetul Ieremia:

În zilele acelea, casa lui Iuda va umbla cu casa lui Israel şi vor veni împreună din tara de la miazănoapte în tara pe care am dat-o în stăpânire părinților voștri.”( Ier.318). sau:

”  În zilele acelea, în vremurile acelea, zice Domnul, copiii lui Israel şi copiii lui Iuda se vor întoarce împreună; vor merge plângând şi vor căuta pe Domnul Dumnezeul lor.

Vor întreba de drumul Sionului, își vor întoarce privirile spre el şi vor zice: “Veniți să ne alipim de Domnul printr-un legământ veșnic care să nu fie uitat niciodată!” (Ier.50:4)

Potrivit acestor anunțuri profetice, înțelegem că planul lui Dumnezeu înseamnă mai mult decât a -i aduce pe iudei și pe israeliți împreună, ci de a-i forma ca un singur popor, prin care să fie înălțat numele Domnului, popor pe care Dumnezeu să-l folosească ca o mărturie pentru toate celelalte neamuri.

După ce te-ai familiarizat cu aceste adevăruri, și ai înțeles minunea reunificării celor două regate din Israel, lasă-mă să te întreb:

”cu cine ești în divergență și în disensiune? Cunoști persoane cu care  ai rupt orice legătură? Nu cumva ai înălțat garduri așa de înalte și rezistente în timp, ca nu cumva unitatea să se mai înfăptuiască?

Dacă Dumnezeu a adus împreună pe cei din Iuda și din Israel după aproape 3.000 de ani de divizare, El poate să aducă împăcarea și în cazul relațiilor tale rupte. De aceea, caută pe frații tăi care nu-ți mai sunt alături, restabilește orice relație ruptă și îndepărtează orice cauză de conflict.

Fiți una în mâna lui Dumnezeu, pregătiți pentru mărturie, slujire și luptă spirituală împreună, pentru că numai în acest fel, veți avea parte de binecuvântare și veți împlini planul lui Dumnezeu care este pregătit pentru voi.

Doamne ajută!

Pastor Dan Boingeanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.