MINUNI ÎN ISRAEL (4) Reușitele armatei lui Israel

1
96
Flag of Israel on the tank

 

Cercetând istoria poporului Israel, descoperim multe situații în care Dumnezeu a luptat pentru ei și le-a asigurat biruința în situații imposibile, uneori chiar fără ca ei să lupte. În acest sens ne amintim de momentul în care poporul Israel ieșit din robia egipteană a ajuns în fața Mării Roșii, iar puternica armată a lui faraon, era gata să-i ajungă din urmă și să-i nimicească.

Atunci când pentru israeliți nu mai exista nici o posibilitate de salvare, Moise i-a încurajat, spunându-le :

”Nu vă temeți de nimic, stați pe loc, și veți vedea izbăvirea, pe care v-o dă Domnul în ziua aceasta; căci pe Egiptenii aceștia, pe care îi vedeți azi, nu-i veți mai vedea niciodată. Domnul se va lupta pentru voi; dar voi, stați liniștiți”. (Ex.14:13-14).

Și minunea s-a întâmplat; fiindcă Dumnezeu a despicat apele Mării Roșii, și israeliții au trecut marea ca pe uscat, iar armata Egipteană  s-a înecat în apele care au revenit la loc, ca mai înainte.

Aceleași victorii au fost repurtate cu ajutorul lui Dumnezeu de armata lui Israel, și în lupta împotriva lui Amalec (Ex.17:8-16), împotriva cetății Ierihonului ( Iosua 6:1-25), împotriva madianiților (Jud.6:1-24), împotriva sirienilor (2 Împ.6:8—23), ca să pomenesc doar câteva dintre acestea.

Unii dintre sceptici numesc aceste situații : noroc, conjectură, o manifestare a hazardului,  greșeli inadmisibile ale vrăjmașilor, care nu au prevăzut toate situațiile posibile, și nu au folosit o tactică adecvată.

Privind însă la felul cum a intervenit și a luptat Dumnezeu pentru poporul pe care și l-a ales, noi ar trebui să numim toate aceste reușite ale armatei lui Israel, minuni ale lui Dumnezeu.

Dacă aceste minuni s-au întâmplat în vremea de început a istoriei lui Israel, Dumnezeu a luptat de partea israeliților și le-a adus biruința și în multe alte situații înainte și după reînființarea statului Israel. Pentru a ne familiariza cu situațiile în care Dumnezeu a luptat de partea celor din Israel, menționez un șir de minuni care au condus la biruința armatei lui Israel, în momentul, sau după înființarea statului Israel, precum:

    1. Bătălia de la Mishmar HaEmek

Pe data de 4 aprilie 1948, cu puțin timp înainte de 14 Mai 1948,  când a fost proclamat statul Israel, a fost declanșat un atac susținut de către Forțele Arabe de Eliberare, împotriva evreilor din localitatea Mishmar HaEmek, un chibuț din nordul Israelului. În această bătălie  șansele nu erau în favoarea armatei lui Israel. Depășiți numeric în procent de zece la trei și cu obuze de artilerie plouând asupra lor din toate direcțiile, câteva sute de rezidenți ai acestui chibuț și câțiva soldați evrei, au reușit să se opună la cei aproximativ o mie de soldați ai Armatei Arabe de Eliberare.

Arabii au atacat acest  chibuț,  cu intenția de a-l folosi  ca o  locație strategică dintre Jenin și Haifa. Deși la un moment dat pentru cei din Israel, orice speranță de a câștiga lupta, sau de a rămâne în viață, părea pierdută, alternativa predării nu era acceptată.

De aceea au hotărât ca înainte de a fi cuceriți, să treacă la ofensivă și să tragă toate cartușele pe care le mai aveau. În acele momente comandanții Armatei Arabe de Eliberare, . crezând că cei din acest chibuț au primit întăriri, au sunat retragerea, chiar în momentul în care rezidenții chibuțului și soldații care luptaseră să-l apere, nu mai aveau  nici un cartuș!  În loc de o înfrângere rușinoasă și costisitoare, Dumnezeu le-a dat biruința când se așteptau cel mai puțin!

    2, Bătălia pentru Tel Aviv

În următoarea zi după proclamarea independenței statului Israel, o coaliție formată din 5 state arabe a declarat război Israelului, cu intenția de a nimici din fașă acest nou stat constituit. Aceste state arabe erau: Egipt, Arabia Saudită, Iordania, Libanul și Siria.  În acea zi un convoi militar care transporta 6.000 de soldați egipteni bine echipați și bine instruiți, cu armament rusesc performant, însoțiți de 700 de vehicule militare, au pornit prin Pustiul Sinai spre Tel Aviv. În acea vreme armata Israelului număra în jur de 23.000 de soldați, care în majoritatea lor erau supraviețuitori ai holocaustului. Dintre aceștia numai jumătate aveau o pregătire militară de doar câteva săptămâni, și numai 1/3 dintre ei  aveau arme personale.

În dotarea armatei, israelienii aveau doar patru avioane nemțești învechite și greu de pilotat, care au fost folosite în al doilea război mondial, ce le-au fost donate de către Cehoslovacia. Acești soldați cu tehnica lor precară, trebuiau să lupte pe 4 fronturi și să țină piept unei armate care număra de 10 ori mai mulți soldați, având ca armament 270 de tancuri, 150 mașini militare și 300 de avioane performante, pregătite pentru atac.

Simțind că pericolul este iminent, cele 4 avioane israeliene, au atacat convoiul armatei egiptene în Pustiul Sinai, lansând toate bombele pe care le aveau. Mai mult decât atât, un avion de luptă israelian, a fost doborât.

Numai că în urma acestui bombardament firav, ofițerii din armata egipteană s-au speriat așa de tare, încât au comandat oprirea înaintării spre Tel Aviv, și staționarea lor în pustiu, până la noi ordine. În tot acest timp armata israeliană care nu mai avea cu ce să lupte, a primit întăriri și muniție.

Dumnezeu a pus în inima vrăjmașilor groaza care i-a paralizat și i-a oprit să înainteze, deși practic nu mai aveau cu cine să lupte!

    3. Miracolul resurselor financiare

Chiar din momentul  în care a fost anunțată reînființarea statului Israel, Ben Gurion, primul ministru și ministru al apărării al noului stat Israel, a apelat la ajutor financiar, și a cerut armament și tehnică de luptă  din partea statelor Europene și al SUA.

Dar, niciunul dintre aceste state nu a răspuns afirmativ, afară de Cehoslovacia. Ba mai mult chiar, Națiunile Unite au recomandat ca Israelul să nu fie înarmat, și a impus un embargou privind comerțul cu armament pentru Israel, iar SUA a promis un ajutor financiar de numai 5 milioane de dolari, dar nu imediat.

În această situație, Golda  Meir, care între timp a fost numită prim ministru al Israelului, a zburat pe cont propriu în Statele Unite cu un avion de linie, având în buzunar doar 10 dolari!

Deși a ajuns la o întâlnire a unor lideri evrei din New York, când i s-a permis să vorbească, i s-a recomandat să nu ceară bani. Fără însă să țină seama de acestă sugestie, după ce a arătat pericolul în care se află noul stat Israel care este atacat de 5 state arabe, a spus:

”nu vă chem să luptați alături de noi, fiindcă noi ne descurcăm și singuri. Dar dacă vom pierde acest război și vor muri 700.000 de evrei, adică toți acei care se aflau atunci în teritoriul desemnat pentru  Israel, vina este și a voastră!  De aceea, ca să nu purtați această vină, vă rog să vă înscrieți fiecare cu suma pe care o puteți oferi, pentru ca să cumpărăm armament, tehnică militară și avioane de luptă.”

La început s-a auzit un oftat, urmat de o tăcere prelungită, apoi unul dintre cei prezenți s-a ridicat și a anunțat suma cu care el este gata să contribuie, fiind urmat apoi, de aproape toți cei prezenți în sală. La sfârșitul întâlnirii când s-a calculat suma promisă, s-au adunat în jur de 1 milion de dolari.

După acestă întâlnire, cei prezenți au organizat pentru Golda Meir, un tur în mai multe state din SUA, în urma cărora ea a strâns în jur de 50 de milioane de dolari, care la acea vreme reprezentau de 3 ori mai mult decât profitul realizat de Arabia Saudită din comerțul cu petrol.

Înainte ca Golda Meir să plece în SUA, ei a comandat prin credință, avioane, armament și tehnică militară, în valoare de 25 de milioane de dolari. Dumnezeu le-a răsplătit însă această credință, oferindu-le o sumă de două ori mai mare!

      4.Tehnică militară din gunoi

În același timp, un inginer evreu foarte priceput, numit Haim Slavine,  care făcea explozibil pentru armata Israeliană la el în bucătărie, a călătorit în SUA și a vizitat un depozit de fier vechi, unde a auzit că au fost transferate dispozitivele ieșite din uz, de la o fabrică de armament care producea, cartușe și obuze.

A mers la acel depozit și după ce a găsit acele dispozitive, le-a fotografiat și lea des asamblat, piesă cu piesă și le-a fotografiat pe fiecare în parte. Apoi, le-a ambalat individual, și le-a expediat în Israel ca echipament agricol.

Minunea este nu numai că acestea au ajuns în Israel fără ca să lipsească nici o piesă, ci, că el a reușit să asambleze această mașinărie ca să producă cartușe și obuze, chiar dacă în total aceasta a însemnat să pună împreună 75.000 de piese!

Pe vremea lui Moise Dumnezeu a dat înțelepciune lui Oholiab și Bețalael, ca să construiască toate vasele și uneltele folosite la cortul întâlnirii, iar acum, Dumnezeu a dat înțelepciune acestui inginer, care să construiască un dispozitiv de confecționat cartușe și obuze la scară industrială, din gunoi.

     5. Bătălia de la Safed

În 1948, pe măsură ce suveranitatea lor asupra Palestinei se apropia de sfârșit, britanicii  au predat punctele înalte  și strategice ale orașului Safed,  trupelor arabe puternic înarmate. Depășite numeric, tehnic și tactic,  forțele israeliene s-au luptat să cucerească Safedul luni de zile. La sfârșitul lunii aprilie însă, o piesă de artilerie supranumită „Davidka” a fost cumpărată de către evrei. Deși acest echipament era surprinzător de ineficient, a fost de mare ajutor armatei israeliene, fiindcă cea mai notabilă caracteristică a lui Davidka, era zgomotul extraordinar pe care îl producea.

Datorită acestui fapt, s-a răspândit rapid un zvon prin rândurile arabe, că evreii au achiziționat o bombă atomică. Înfricoșată de acest fapt, întreaga comunitate arabă a plecat din oraș chiar în acea noapte. Odată cu plecare lor, moralul s-a deteriorat și în rândul trupelor arabe, care au fost învinse, iar Haganah,( numele armatei israeliene de la acea vreme),  a reușit să securizeze orașul.

Dacă Dumnezeu a făcut să se audă zgomot de pași în vârful duzilor pe vremea lui David, care s-a ridicat și i-a bătut pe Filisteni, (1Cron 14:15), Dumnezeu a făcut în timpul războiului de independență al Israelului împotriva palestinienilor,  să se audă zgomotul produs de ”Davidka”, care i-a pus pe fugă pe arabi, și i-a demoralizat pe cei ce luptau în armata iordaniană.

     6. Salvarea Chibuțului

În timpul Războiului de Independență, douăzeci și patru de camioane și mașini blindate israeliene , au luat o întorsătură greșită pe un drum, pentru a ajuta un kibbutz asediat de armata siriană. Fără să își dea seama însă, au traversat granița și au intrat accidental în Liban.

Au înțeles însă greșeala făcută, când s-au lovit frontal de un convoi militar sirian, format din douăzeci de mașini blindate, noi, care călătoreau cu zeci de camioane de provizii, ce transportau alimente, muniție și artilerie, pentru întărirea soldaților care luptau pe frontul din nordul Israelului.

Cei din armata israeliană au tras imediat în primul camion sirian și au lovit uimitor un rezervor încărcat cu benzină, provocând astfel o explozie de proporții, care a incendiat și următorul camion plin cu grenade de mână.

Rând pe rând, fiecare camion din convoiul sirian a explodat. Fiindcă bum-urile puternice se auzeau de la kilometri depărtare,  sirienii supraviețuitori, speriați, și-au abandonat încărcătura.  Iar israelienii au avut suficienți soldați de rezervă care au condus  vehiculele blindate capturate și armele siriene înapoi în Israel.

Când au ajuns în cele din urmă la kibbutzul căutat, asediatorii arabi plecaseră deja. Aceștia au auzit zvonuri că forțele israeliene au invadat Libanul, și au fugit înapoi în Siria.

De aceea putem spune că o manevră greșită a convoiului israelian, a salvat un întreg chibuț, dar ia ajutat pe cei din armata israeliană, să se înarmeze cu muniție, cu tehnică militară nouă, și cu multe alimente atât de necesare. Scepticii ar putea spune că a fost o situație accidentală, dar când vine vorba de Israel, nu există accidente, ci, călăuzire și intervenție divină.

          7. Ploaia salvatoare

În  timpul războiului de independență, aproape 100.000 de evrei au fost asediați în Ierusalim. Deoarece armata palestiniană a înconjurat cetatea și a blocat orice cale de acces, acestora le-a fost întreruptă orice comunicare cu exteriorul vechiului oraș. În foarte scurt timp, rezervele de apă din Ierusalim s-au epuizat, iar mâncarea a fost raționalizată la minim, doar pentru subzistență.

Când totul părea pierdut, fiindcă unii dintre evreii care locuiau în Ierusalim au început să moară de inaniție, Dumnezeu a trimis o ploaie torențială care a ținut timp de trei zile. În timpul acestui potop local, nu numai că s-au umplut cu apă toate cisternele și toate rezervoarele din cetate, ci, după ploaie a început să crească peste tot ”nalbă”. Pe lângă garduri, pe spațiile părăsite, chiar și pe zidurile caselor dărâmate, a început să crească așa peste noapte, această plantă din belșug. În acest fel israeliții au primit salată proaspătă; ba mai mult decât atât: ei au tocat frunzele, florile și tulpinile acestei plante, și au făcut ciorbe și tocănițe. Iar rădăcinile le-au curățat și apoi le-au uscat folosindu-le pentru  a-și face ceai.

Dacă în pustiu Dumnezeu le-a dat mană proaspătă în fiecare zi, (afară de sâmbăta), acum El le-a purtat de grijă de hrană, oferindu-le nalbă din belșug, pentru care nici nu mai trebuiau să meargă până la piață!

   8. Luarea înapoi a Muntelui Sion

În timpul Războiului de Independență, plutonul israelian comandat de Ira Rappaport, a luptat cu armata iordaniană, pentru cucerirea Muntelui Sionului.  La un moment dat cei din plutonul israelian, s-au trezit înconjurați de sute de soldați iordanieni, când mai aveau doar douăzeci și cinci de gloanțe rămase. Presupunând că urmează un sfârșit tragic, și care era foarte aproape, soldații din pluton  au fost de acord să iasă și să fugă în timp ce au detonat o bombă, care a generat o mare explozie. În același timp, s-au pregătit ca să folosească până la ultimul cartuș.

În acele momente când cei ce au mai rămas din pluton,  erau pe cale să înfrunte inevitabilul, s-a întâmplat ceva incredibil. Soldații iordanieni au aruncat armele și au început brusc, să fugă, strigând „ABRAHAM!”.

Câțiva ani mai târziu, Ira, avea să dea peste un soldat iordanian care i-a dat un răspuns neașteptat, referitor la ceea ce se întâmplase de fapt, în acea zi miraculoasă.

Acesta soldat luptase împotriva lui Ira, pe Muntele Sion, și prin declarațiile lui, el a mărturisit că în acele momente, înaintea ultimului asalt,  armata lui a fost martoră la o viziune cerească a lui Avraam. Acesta îi apăra pe evrei, fiind prezent în mod vizibil pe cer, deasupra plutonului israelian. De aceea, ei nu au mai avut o altă alternativă, decât să-și arunce armele și să figă!.

     9. Miracol după miracol

În anul 1967, Egiptul a început să mute forțe militare numeroase și multă artilerie grea în deșertul Sinai. În același timp, a închis strâmtoarea Tiran, pentru navele  israeliene și pentru oricine aducea orice echipament militar în Israel. Acesta a fost de fapt o declarație  de război.

Iar atunci când Egiptul, Siria și Iordania, au încheiat un pact de colaborare și de sprijin reciproc și și-au plasat armatele în alertă maximă pentru război, a devenit clar că acel conflict era inevitabil.

Deși erau singuri în fața acestei coaliții militare, lderii din Israel, au declarat că au  încredere că „Dumnezeu îi păzește și El își va apăra poporul Său”, iar „poporul lui Israel, va ieși din acest nou conflict, cu un succes remarcabil”.

Și, desigur, succesul lor a fost mai mult decât remarcabil, a fost unul cu totul miraculos!  De aceea armata israeliană a atacat prima în momentul în care nimeni nu se aștepta. Au fost trimise două sute de avioane ale forțelor aeriene israeliene, care  se îndreptau către baze aeriene egiptene, care omenește nu aveau nici o șansă să nu fie doborâte.

Deși zburau foarte jos, la 20-30 m față de sol, pentru a nu fi detectat de stațiile de radar arabe, au fost totuși detectate de o stație de radar iordaniană Aceștia i-au anunțat pe egipteni că un număr neobișnuit de mare de aeronave se apropie de Marea Roșie. Ei au trimis imediat mesajul „Inab” (un cod pentru război) celor din Egipt. Numai că frecvențele de codare egiptene, au fost modificate chiar cu o zi înainte, iar Iordania nu fusese încă informată. De aceea mesajul lor a fost trimis în gol.

Totuși miracolul surprizei nu ar fi fost suficient, dacă lansatoarele de rachetă ale Egiptului ar fi fost activate. Ei aveau rachete și muniție suficientă pentru a distruge toate avioanele israeliene care îi atacau. În mod miraculos însă, nu a fost dat ordinul de a lansa niciuna dintre acele rachete asupra aeronavelor israeliene.

Mai mult decât atât, toate avioanele de luptă ale armatei egiptene erau la sol, fiindcă piloții lor au fost invitați la o petrecere.

De aceea în ziua de 5 Iunie 1967, la ora 7/45, atunci când avioanele israeliene au atacat Egiptul nu au întâmpinat nici un obstacol. Avioanele Israeliene au bombardat simultan unsprezece baze aeriene egiptene, și au doborât jumătate din forțele aeriene egiptene, distrugând două sute patru avioane, dintre care majoritatea se aflau în deșertul Sinai pregătindu-se să atace Israelul.

Mai mult decât atât; au fost bombardate și pistele pentru decolare și aterizare, fapt care a împiedicat și pe celelalte avioane care au rămas intacte, să se ridice de la sol.

Fără ca să cunoască realitatea, cei de la radio Cairo, au continuat să transmită cântece de biruință încă multe ore după ce armata lor a fost distrusă, iar euforia lor a împiedicat pe celelalte state partenere, Siria și Iordania să intervină. Astfel că armata aeriană israeliană a avut timp să lupte pe rând împotriva lor.

Astfel, prin greșeli nepermise, dar care de fapt făceau parte din intervenția lui Dumnezeu, în numai șase zile, Israelul și-a mărit teritoriul de trei ori, anexând: Peninsula Sinai, Fâșia Gaza, Platoul Golan și Cisiordania.

Pe lângă aceste teritorii, cel mai important este însă faptul că pe data de 7 iunie – Israelul a cucerit malul stâng al Iordanului și partea de est a Ierusalimului, care a fost anexată Israelului pe data de 27 iunie 1967.

Menționând toate aceste reușite ale armatei Israelului, putem spune că în războiul de șase zile, ei au experimentat minune după minune. Un comandant experimentat al unei armate din occident, a afirmat că în toată istoria războaielor purtată între statele lumii, niciodată nu s-a întâmplat așa ceva. Toate manevrele greșite să fie de partea învinșilor, iar toate deciziile înțelepte,  de partea învingătorilor! Iar armatele puternice ale celor trei state arabe, să fie învinse și făcute de rușine în numai 6 zile.

     10. Războiul de Yom Kippur

În anul 1973, în timp ce întreaga țară a Israelului era în zile de post pentru sărbătoarea de Yom Kippur (Ziua Ispășirii), o sută de mii de egipteni au invadat Israelul din sud și peste 1.400 de tancuri ale armatei siriene, au invadat Israelul din nord.

Deși se poate spune că fiecare război purtat de Israel până atunci, a fost un miracol, supraviețuirea Israelului, ca să nu mai vorbim despre câștigarea acestui război, a fost, fără îndoială, un miracol mai mare decât majoritatea celorlalte victorii de război ale lui, de până atunci.

În această sărbătoare, având o parte semnificativă a soldaților din armată, fie la casele lor, fie în sinagogi pentru rugăciune, Israelul era aproape fără apărare. Nu numai că Israelul a fost prins complet nepregătit și depășit numeric de trupele care îl atacau, acum, marea majoritate a soldaților rămași la datorie, erau cei mai slabi.

Inițial, Siria câștiga teritoriu după teritoriu și logica spunea că Israelul ar fi trebuit să piardă acest război. Numai că după pierderile din primele zile, până la sfârșitul acestui război numit de Yom Kippur,  armatele Israeliene au reușit cumva să iasă în frunte, și  să ajungă până la 20 de kilometri în Siria!

În timpul acestui război, o mică forță israeliană, deși depășită numeric, a reușit să oprească o mare parte a armatei siriene, timp de patru zile, pe Înălțimile Golan.

Sirienii erau înarmați cu sute de tancuri, dar au dat forțelor israeliene un fals sentiment de securitate, înșirând în formație de luptă, doar câteva dintre acestea.

Dacă acest atac ar fi avut succes, sirienii ar fi putut cuceri întreg Israelul. Ei aveau trei divizii de infanterie și peste o mie de tancuri.

Rămași fără muniție și cu doar trei tancuri împotriva a 150 de tancuri siriene,  un sergent din armata israeliană, a vrut să-și părăsească funcția, dar i s-a ordonat să rămână pe loc.

Fără muniție, el știa că se confruntă cu șanse imposibile. Ar fi fost nevoie de un miracol pentru a-l salva și pentru a salva Israelul;  și tocmai asta s-a și întâmplat!

Sirienii s-au retras, tocmai când forța israeliană era pe punctul de a se preda! Aceștia s-au înspăimântat fiindcă nu știau că tancurile israeliene erau fără obuze și, văzând tancuri care apăreau din diferite poziții, au crezut  că Israelul avea mai multe tancuri decât aveau de fapt, sau au primit întărituri.

Acesta s-a întâmplat deoarece,  atunci când  au rămas fără obuze și nu mai  aveau cu ce să atace, cei din grupul de soldați al armatei israeliene, au hotărât ca să miște cele trei tancuri în diferite  poziții.

Retragerea armatei siriene, potrivit mărturiei unui soldat sirian care s-a  jurat pe sănătatea lui, a avut loc datorită faptului că în acele momente o armată de îngeri a înconjurat acele puține tancuri pe care Israelul le avea și le mișca în poziții diferite.

Având în vedere numărul mare de miracole care s-au petrecut în mica țară a Israelului, mărturia acestui soldat ar putea fi  adevărul care i-a determinat pe sirieni să se retragă din luptă și să fugă  din locul care acum este  cunoscut cu numele de Valea Lacrimilor.

https://www.imdb.com/video/vi903201049/?playlistId=tt8190688&ref_=tt_pr_ov_vi

Cu toate că aș putea să continui enumerând încă multe alte situații asemănătoare, despre care se poate spune că au fost intervenții directe ale lui Dumnezeu, ce a oferit un ajutor nesperat pentru Israel, mă opresc aici, fiindcă am depășit cu mult spațiul pentru un articol publicat în sistemul virtual.

Însă, înainte de a pune punct, lasă-mă să te întreb: cum numești aceste situații: ”coincidențe” , sau ”minuni” ? Eu cred că ar trebui cu toții să le numim  ”minuni” și să le scriem cu ”M” mare. Apoi să ne încredem mai mult în Dumnezeu, care ne însoțește cu ajutorul Lui, și  lucrează prin minuni și pentru noi!

Doamne ajută-ne să le vedem!

Pastor Dan Boingeanu

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.