Iacov 2:14-26 (Proverbe 10:4-5)
Scopul lecției: Să înțelegem ce înseamnă o credință activă și să descoperim manifestările prin care aceasta este pusă în evidență.
Contextul lecției: Credința este o virtute spirituală esențială vieții creștine întrucât cei credincioși sunt născuți din nou prin credință (Ioan 1:12; Ef.2:8-9), trăiesc prin credință (Rom. 1:17; 2 Cor. 5:7; Gal. 2:20), sunt binecuvântați prin credință (Rom. 3:28; 10:10;1 Petru 5:9), lucrează prin credință (Rom. 12:6; Gal. 5:6) și așteaptă pe Domnul prin credință (1 Petru 1:5-9). De fapt, orice lucrare împlinită fără credință nu are valoare (Evrei 11:6), iar tot ceea ce nu vine din încredințare este păcat (Rom. 14:23).
În contrast cu apostolul Pavel care, răspunzând legalismului Iudaic prin epistola către Romani, ne-a prezentat binecuvântările credinței, Iacov combate indolența, nepasarea și lenevia spirituală, prezentând, prin epistola sa, manifestările credinței. Pentru că adevărata credință nu se rezumă numai la ceea ce spui, simți, gândești sau crezi, ci se exprimă prin ceea ce faci, putem spune că credința adevăratănu înseamnă numai a crede fără a avea evidențe, ci și a împlini tot ceea ce știi indiferent de consecințe! (Matei 7:21; Ioan 13:17; Iacov 2:17-18).
Conținutul lecției:Prin pasajul lecției biblice de astăzi Iacov ne prezintă trei tipuri de credință: o credință intelectuală (Iacov 2:14-17), o credință emoțională (Iacov 2:18-19) și o credință activă (Iacov 2:20-26). Studiind aceste adevăruri descoperim că cei credincioși lucrează cu hărnicie pentru Dumnezeu și dovedesc o credință activă deoarece:
1. Credința intelectuală este moartă Iacov 2:14-17
Oamenii ce au o credință a minții înlocuiesc faptele cu cuvintele (Iacov 2:14). Deși au un vocabular frumos, pe care îl folosesc în rugăciune sau pentru a explica anumite doctrine și pot cita cu ușurință versete din Scriptură, sau pot purta cu abilitate discuții pe orice temă spirituală, ceea ce fac nu se potrivește cu ceea ce spun!
Cu toate că vorbesc despre mântuire, n-au experimentat-o niciodată, iar ceea ce știu nu împlinesc în viața personală și nici în slujirea altora (Iacov 2:16-17). De aceea, atunci când trebuie să-i slujescă pe alții, aceștiase limiteaza la intenții și oferă doar salutări ( Iacov 2:16-17).
Pentru a ne arăta cât de ineficientă este această credință intelectuală, Iacov folosește câteva afirmații radicale, spunându-ne că aceasta nu poate mântui (Iacov 2:14/b), este zadarnică (Iacov 2:20) și este moartă (Iacov 2:17:26).
2. Credința emoțională este la nivel demonic Iacov 2:18-19
Acest tip de credință cuprinde atât intelectul (mintea) cât și emoțiile (sentimentele). Dacă credința intelectuală este concentrată asupra doctrinelor și a cunoașterii, credința emoțională este concentrată asupra experiențelor și a simțirii.
Atunci când prezintă credința emoțională, Iacov folosește o declarație șocantă, spunând că :..“și dracii cred….și se înfioară!” (Iacov 2:19). Iacov a făcut această remarcă fiindcă Sfânta Scriptură ne arată că demonii cred în existența lui Dumnezeu (Marcu 1:24), în divinitatea Domnului Isus (Marcu 3:11-12; Luca 4:41), în existența unui loc de chin (Luca 8.31) și în judecata ce urmează a fi înfăptuită de Domnul Isus (Matei 8:28-29).
Acest tip de credință nu estenumai o acceptare intelectuală a realității, ci implică și o reacție față de aceste adevăruri :“dracii cred și se înfioară!” (Iacov 2:19).
Cu toate că acest tip de credință este superioară credinței intelectuale fiindcă cuprinde atât intelectul cât și sentimentele, această credință nu aduce mântuirea, fiindcă nu atinge și voința, ce poate conduce la o atitudine de recunoaștere, acceptare și împlinire a Cuvântului lui Dumnezeu (Rom. 10:6-21).
3. Credința vie este activă Iacov 2:21-25
Credința vie este o credință activă, fiindcă se bazează pe Cuvântul lui Dumnezeu (Rom. 10:17), cuprinde întreaga ființă umană (intelect, sentiment și voință) și se exprimă prin fapte. Dacă credința intelectuală cunoaște adevărul, credința emoțională se bucură de adevăr, iar credința vie acționează (trăiește) potrivit cu adevărul. Pentru a descrie această credință activă, Iacov folosește exemplul lui Avraam (Iacov 2:20-24) și al lui Rahav (Iacov 2:25-26), care și-au demonstrat credința prin fapte.
De aceea, această credință este singura care aduce viață (Iacov 2:24) conduce la neprihănire (Iacov 2:24) și se exprimă prin fapte (Iacov 2:18).
Întrebări pentru discuție:
1. Care sunt tipurile de credință menționate de Iacov în acest pasaj ?
2. Care dintre aceste tipuri de credință este întâlnit cel mai frecvent astăzi?
3. Prin ce se caracterizează credința intelectuală ?
4. Ce declarații folosite de Iacov ne arătă ineficiența credinței intelectuale?
5. Prin ce se caracterizează credința emoțională ?
6. Ce exemple a folosit Iacov pentru a demonstra credința activă ?
7. De ce este superioară credința activă celorlalte tipuri de credință ?
Pastor Dan Boingeanu
