Matei12:1-21 (Matei 11:29-30)
Scopul lecției:Â Să descoperim împrejurările în care au fost contestate principiile Împărăției întemeiate de Domnul Isus, cauza pentru care au fost aceste principii contestate și ce răspuns a dat Domnul Isus acestor contestații.
Conținutul lecției: După ce a răspuns întrebărilor ridicate de ucenicii trimiși de Ioan Botezătorul și a arătat că este Mesia, prin lucrările pe care le înfăptuia, Domnul Isus a trebuit să răspundă și celor ce au fost ofensați de faptul că El nu respecta legea Sabatului și ceremoniile tradiționale. Studiind pasajul Scripturii care prezintă confruntarea dintre principiile și practicile religioase susținute de farisei și principiile Împărăției lui Dumnezeu anunțate prin Predica de pe Munte și practicate de Domnul Isus și ucenicii Săi, descoperim:
1. Împrejurările în care au fost contestate principiile Împărăției Cerurilor
Urmărind relatările evanghelistului Matei, observăm că întrebările adresate de către farisei Domnului Isus au avut loc într-un timp și un cadru specific. Astfel, una dintre aceste întrebări, ce avea în atenție acțiunea ucenicilor care au călcat legea Sabatului, I-a fost adresată Domnului Isus într-o zi de Sabat, în timp ce El trecea împreună cu ucenicii Săi printr-un lan de grâu (Matei 12:1/a), iar cealaltă întrebare privitoare la lucrurile ce erau permise în ziua Sabatului I-a fost adresată Domnului Isus într-o altă zi de Sabat, pe când se afla într-o sinagogă(Matei 12:9; Luca. 6:6).
Aceste întrebări erau deosebit de importante fiindcă au fost ridicate de persoane autorizate (fariseii erau recunoscuți ca fiind o autoritate în materie de religie), făceau referire la o problemă importantă (contradicția dintre practicile religioase și libertățile permise de Domnul Isus și ucenicii Săi), au fost însoțite de dovezi concrete (ucenicii călcaseră în mod vădit legea Sabatului, iar în sinagogă era un om cu o mână uscată căruia Domnul Isus a trebuit să-I dea un răspuns) și au fost adresate public (Domnul Isus a trebuit să răspundă în prezența martorilor).
2. Cauza pentru care au fost contestate principiile Împărăției Cerurilor
Dacă întrebările ridicate de ucenicii lui Ioan Botezătorul din partea învățătorului lorreprezentau căutarea credinței sincere, întrebările ridicate de către farisei reprezentau o formă de împotrivire față de Domnul Isus. Aceștia au avut întrebări față de Domnul Isus din cel puțin două motive: unul practic (Domnul Isus și ucenicii Săi nu repectau legea Sabatului ““ Matei12:1-2) și unul ascuns (aceștia căutau motive ca să-L poată învinui și condamna la moarte pe Domnul Isus ““ Matei 12: 10/b;14).
Ucenicii Domnului Isus nu au fost acuzați însă că ar fi furat gâu, (fiindcă după rânduielile stabilite de Dumnezeu, cel flămând putea să intre în lanul aproapelui și să mănânce grâu, însă fără a folosi secerea ““ Deuteronomul 23:25), ci pentru că au făcut o lucrare în ziua de Sabat (au cules spice și le-au sfărâmat în palme, acțiune pe care fariseii o considerau o lucrare de treierat ““ Matei 12:1-2; Luca 6:1).
Această acțiune nu era condamnată de Dumnezeu prin Legea Mozaică (Tora), ci interzisă și condamnată de farisei prin legile de interpretare pe care ei le-au adăugat legii Mozaice (Talmudul). Potrivit Talmudului, în ziua Sabatului unui evreu îi era interzis să călătorească (mai mult de o anume distanță ), să aprindă focul, să-și pregătească hrana, să cumpere sau să vândă, să scoată apa, să ridice o povară (dacă depășea o anumită greutate), sau să lupte în războaie (puteau însă să lupte numai în situația în care viața le era în pericol). Potrivit legii Sabatului cuprinsă în Talmud, era interzisă însă cu desăvârșire orice fel de lucrare (Marcu 16:1; Matei 28:1; Luca 23:54-56). Datorită acestor legi, principiile și practicile religioase au ajuns să fie mai importante decât nevoile personale, grija pentru semeni, închinarea și împlinirea voii lui Dumnezeu.
3. Răspunsul oferit de Domnul Isus celor ce au contestat principiile Împărăției Cerurilor
Domnul Isus a răspuns acuzațiilor fariseilor care contestau principiile Împărăției pe care El a venit s-o întemeieze arătând că: nevoile ființei umane sunt deasupra legii Sabatului (a folosit exemplul lui David care a mâncat din pâinile pentru punerea înainte atunci când a flămânzit ““ Matei 12:3-4; 1Samuel 21:1-6), preoții calcă legea Sabatului fără a fi vinovați (aceștia pregătesc animalele pentru jertfă, aduc jertfele și conduc mulțimile în închinare, săvârșind lucrări pentru care alții ar fi condamnați ““ Matei 12:5; Numeri 28:9-10), El este adevăratul Templu (El este mai mare decât templul fizic în care slujesc preoții ““ Matei 12: 6; Ioan 2:19; Matei 26: 61; 2 Cronici 6:18; Isaia 66: 1-2; Evrei 1:4;3:3), închinarea pe care o așteaptă Dumnezeu nu este ceremonială, ci practică (1Samuel 15:22; Osea 6:6; Matei 12:7; Ioan 4:21-23), iar El are autoritate și asupra Sabatului (poate să fixeze principii noi pentru Împărăția pe care a venit să o întemeieze ““ Matei 12:8).
Atunci însă când a fost întrebat dacă este îngăduit să vindece pe cineva în ziua de Sabat, Domnul Isus a răspuns cu o contra-întrebare prin care i-a constrâns pe farisei să facă o evaluare între un animal ajuns în pericol (pe care ei îl salvau) și o ființă umană aflată în suferință (pe care ei o neglijau ““ Matei 12:11-12). Prin acest contrast Domnul Isus nu numai că i-a ajutat pe farisei să găsescă singuri răspunsul la întrebarea pe care o ridicaseră, înțelegând că ființa umană este de mai mare preț față de oricare alt animal, dari-a și pregătit pentru a accepta și un răspuns practic, prin care a dovedit că El vine în ajutorul celui aflat în suferință, oricât de mari ar fi barierele și restricțiile religioase, vindecându-l pe cel bolnav (Matei 12:13).
Pentru a întări însă răspunsul la întrebarea fariseilor și a arăta că El este Mesia, după ce S-a despărțit de farisei, Domnul Isusa vindecat mai mulți bolnavi (Matei 12:15), arătând astfel prin mărturia personală și lucrările pe care le înfăptuia, că El este Robul Domnului anunțat de profetul Isaia, prin faptul că: a fost ales de Dumnezeu (Isaia 42:1-4), a fost confirmat de Dumnezeu (Matei 12:18, 3:16-17, 17:5; Ioan 1:33-34), a dovedit caracterul lui Dumnezeu (Matei 12:19; Isaia 53:7; Evrei 4:15), a împlinit lucrările rânduite de Dumnezeu (Matei 12:20) și va face să biruie dreptatea și judecata (Matei 12: 18/b, 20-21).
Întrebări pentru discuții:
1. În ce împrejurări au fost contestate principiile Împărăției întemeiate de DomnulIsus ?
2. Ce cauze au determinat întrebările pe care fariseii le-au adresat Domnul Isus ?
3. De ce aceste întrebări au avut o importanță deosebită ?
4. Â Ce argumente a folosit Domnul Isus pentru a arăta că principiile Împărăției sunt deasupra legii sabatului apărată de farisei ?
5. Ce urmăreu fariseii prin întrebarea privitoare la vindecările din ziua sabaului ?
6. Cum a răspuns Domnul Isus acestei întrebări ?
7. Ce mărturii prezentate de Domnul Isus arată că El este Robul Domnului anunțat de profetul Isaia ?
Pastor Dan Boingeanu
