2 Petru 1:12-21 (Matei 24:42)
Scopul lecției: Să descoperim ce atenționări a folosit apostolul Petru ca să-i trezească și să-i mențină treji pe credincioșii din vremea lui, pentru ca aceștia să fie pregătiți pentru slujire și pentru întâlnirea cu Domnul Isus.
Contextul lecției: După ce a arătat cine sunt cei pregătiți să intre în Împărăția lui Dumnezeu (2 Petru 1:1-11) și a prezentat chipul (calea sau modul) în care cineva poate să aibă acces spre acest loc, apostolul Petru își continuă cea de-a doua epistolă cu un semnal de deșteptare. Deoarece tendința celor credincioși este să uite, să amâne și să devină leneși, apostolul Petru adresează acest semnal de deșteptare folosind cuvântul “diegeiro” (1 Petru 1:13) care înseamnă a trezi din somn, a deștepta, sau a păstra într-o stare de veghe.
Dorința apostolului Petru a fost ca înaintea venirii Domnului Isus cei credincioși să fie treji și să vegheze (2 Petru 1:13). Pentru el, această responsabilitate de a-i trezi pe credincioși n-a fost însă numai o dorință vremelnică, sau o ambiție personală, ci mai degrabă o mare datorie (“socotesc că este drept”), o misiune a vieții (“cât voi mai fi în cortul acesta”), o slujire care să continue și după moartea sa (2 Petru 1:13 și 15).
Cuvintele rostite de apostolul Petru în acest pasaj al Scripturii au o greutate deosebită nu numai pentru că au fost rostite de un apostol care a trăit și a umblat cu Domnul Isus, ci și pentru că sunt cuvintele pe care el le-a rostit înainte de moarte. Apostolul Petru, care știa că sfârșitul vieții îi este aproape (2 Petru 1:14), a folosit afirmații care pun în lumină o frumoasă definiție cu privire la ce este viața și moartea. Astfel, pentru el, viața înseamnă “corturărit“, a locui într-un cort (2 Petru 1:13), sfârșitul vieții înseamnă dezbrăcarea de cortul trupesc (2 Petru 1:14) iar moartea “o plecare“, “un exod”!
Găsim acest adevăr la începutul versetului 15, în care pentru moarte apostolul Petru folosește termenul grecesc “exodus” care înseamă ieșire, sau plecare.
Conținutul lecției:Scopul îndemnurilor folosite de apostolul Petru în acest pasaj a fost să aducă aminte celor credincioși să nu uite învățăturile pe care le-au primit (2 Petru 1:12) , să-i țină treji (2 Petru 1:13) și să le dea un imbold care să fie activ și după moartea sa (2 Petru 1:15). Păstrând în atenție aceste învățături descoperim că pentru cei ceașteaptă pe Domnul Isus, îndemnul Cuvântului lui Dumnezeu este:
1. Veghează ca să nu uiți învățăturile primite 2 Petru 1:12-15
Celor ce știau adevărul și se considerau tari în cunoașterea Scripturii(2 Petru 1:12), apostolul Petru le atrage atenția să nu uite adevărul pe care l-au primit. Pentru a-i ajuta să nu uite, el folosește repetiția (“vă aduc totdeauna aminte“, adică mereu și mereu, 2 Petru 1:12/a), îi atenționează cu privire la contextul în care trăiesc (o vreme de suferință, timp în care plecarea apostolului este iminentă, iar venirea Domnului Isus aproape, 2 Petru 1:13-14) și le scrie scrisori care să poată fi citite și după moartea sa (2 Petru 1:15).
2. Veghează ca să păstrezi nealterat Cuvântul Scripturii 2 Petru 1:16-18
Apostolul Petru și-a dat toate silințele nu numai ca să-i trezească pe credincioși și să-i ajute să nu uite învățăturile primite, ci mai ales ca să-i îndemne să păstreze aceste învățături nealterate. De aceea, el le aduce aminte că ceea ce le-a propovăduit n-au fost basme, ci un Cuvânt autentic despre venirea Domnului Isus, confirmat de experiențele trăite – “El a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste și slavă”(2 Petru 1:17/a; Matei 17:1-9; Marcu 9:2-9; Luca 9:28-36), mărturia lui Dumnezeu Tatăl, atunci când din slava minunată s-a auzit deasupra Lui un glas care zicea: “Acesta este Fiul Meu preaiubit , în care Îmi găsesc plăcerea” (2 Petru 1:17/b; Matei 17:5; Marcu 9:7) și declarația martorilor oculari – “noi înșine am auzit acest glas venind din cer, când eram cu El pe muntele cel sfânt” (2 Petru 1:18).
3. Veghează ca să înțelegi și să aplici corect mesajul Scripturii 2 Petru 1:19-21
După ce a arătat că cei credincioși au datoria să nu uite Cuvântul lui Dumnezeu și să-l păstreze curat, apostolul Petru arată că aceștia trebuie să-l și interpreteze și să-l aplice corect. Pentru aceasta el pune în lumină cu aceeași autoritate scrierile Vechiului Testament (“cuvântul proorociei” – 2 Petru 1:19; Ps. 119:105 ), arată cadrul în care trebuie interpretat(“nicio proorocie din Scriptură nu se tâlcuiește singură” – 2 Petru 1:20), modul în care a fost transmis Cuvântul Scripturii (“nici o proorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânați de Duhul Sfânt” – 2 Petru 1:21) și măsura în care trebuie împlinit (“la care bine faceți că luați aminte, ca la o luminăcare strălucește într-unloc întunecos, până se va crăpa de ziuăși va răsări luceafărul de dimineață în inimile voastre” – 2 Petru 1:19/b).
Întrebări pentru discuții:
1. Ce scop a urmărit apostolul Petru prin adevărurile menționate în acest pasaj ?
2. De ce mulți creștini din zilele noastre uită Cuvântul lui Dumnezeu ?
3. Ce metode a folosit apostolul Petru pentru a-i ține treji pe cei credincioși ?
4. Ce declarație a folosit apostolul Petru pentru a defini viața și moartea sa ?
5. Cum de a știut apostolul Petru că sfârșitul său va veni deodată?
6. Ce mărturii a folosit apostolul Petru pentru a arăta că mesajul pe care l-a propovăduit el este autentic ?
7. Care este cadrul potrivit pentru o interpretare corectă a Cuvântului lui Dumnezeu ?
Pastor Dan Boingeanu
