-“Păstrarea își are vremea ei, și lepădarea își are vremea ei” (Eclesiastul 3:6)-
Consilierii ne-au oferit un proces de vindecare prin transformarea pierderilor noastre, cunosÂcut drept “ciclul durerii”. El include cinci etape: 1) Șocul, uneori denumit negare. Prima noastră reacție este: “Nu cred că mi se întâmplă asta Nu cred”. Rămânem muți, nu credem, suntem stupefiați. 2) Mânia. Strigăm. “Nu e corect! Ce am făcut să merit asta? Cum a lăsat Dumnezeu 18 să se întâmple așa ceva. Am fost creștin toată viața mea!” 3) Negocierea. “Voi face orice dacă schimbi această stare. Salvează-I pe cel pe care îl iubesc și Te voi sluji toată viața!” 4) Depresia. “Nu mai este nimic pentru care merită să trăiesc. Aș vrea să adorm și să nu mă mai trezesc nicioÂdată!” 5) Acceptarea. “Viața trebuie să meargă mai departe. Trebuie să mă gândesc la familia mea, așa că trebuie să încerc din nou”. Intensitatea, durata și ordinea acestor etape variază de la om la om.
Se poate să re-experimentezi oricare dintre etape până când acea etapă și-a făcut treaba. Dar când ai trecut de durerea îngăduită de Dumnezeu, ești gata să “te vindeci”¦ să râzi “¦ să joci “¦ să îmbrățișezi “¦ să iubești “¦ să găsești pacea” (v. 3-8). Ești pregătit pentru noul început al lui Dumnezeu! Israelul l-a plâns pe Moise timp de treizeci de zile sfâșietoare până când “zilele acelea de plâns și de jale pentru Moise s-au sfârșit” (Deuteronom 34:8).
Plânsul nu a fost evitat sau scurtat. El a fost transformat și încheiat; apoi au fost gata pentru viitorul pe care Dumnezeu îl avea în plan pentru ei. “Robul Meu Moise a murit”, l-ați plâns așa cum se cuvine. Acum puteți merge la losua și să “intrați în țara pe care o dau copiilor lui Israel” (losua 1:2). Când durerea ta s-a încheiat îți continui creșterea!
