– “Rămâneți în dragostea Mea” (loan 15:9)-
Dacă nevoia noastră după o relație cu Dumnezeu este atât de adâncă și constantă, de ce nu reușim să rămânem în ea? Un motiv este că suntem convinși că El ține minte tot răul pe care l-am făcut și se grăbește să ne judece pentru ce facem în prezent. Nu este așa. Gândește-te la calitățile unui bun prieten: el te acceptă și își face timp pentru tine; totdeauna pleci din prezența lui simțindu-te mai bine. Ceea ce apreciezi la cel mai bun prieten este exact ce-ți oferă Dumnezeu astăzi. El vrea să rămână cu tine chiar mai mult decât vrei tu să rămâi cu El. “Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, așa v-am iubit și Eu pe voi. Rămâneți în dragostea Mea”. Dacă am rămâne într-adeÂvăr în dragostea Lui, ne-am duce simțindu-ne atât de prețuiți încât ne-am întoarce la El în fiecare zi.
Cuvântul rămânere înseamnă “a fi acasă” în dragostea lui Dumnezeu; a fi convins de acceptarea ta ca membru al familiei Lui cu drepturi depline; a te simți în pace, a fi hrănit și aliÂmentat de prezența Lui a te simți protejat știind că ești în cel mai sigur loc de pe pământ în care vei putea fi vreodată. Rămânerea se referă la cea mai bună relație din viața ta. Prin faptul că rămâi, îl cauți, tânjești după El, însetezi după El, îl aștepți, îl privești, îl cunoști, îl iubești, îl asculți și I te supui. Rămânerea înseamnă mai mult din El în activitățile tale, în gândurile și în dorințele tale. Prea des în graba noastră de a face ceva pentru Dumnezeu nu reușim să ne bucurăm de compania Lui. Totuși, am fost creați să nu fim compleți cu mai puțin. De aceea David a scris: “Cum dorește un cerb izvoarele de apă, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!” (Psalmul 42:1).
