“Cine este smerit cu duhul capătă cinste” (Proverbe 29:23)
Prima minciună pe care diavolul a rostit-o în grădina Edenului a făcut apel la eul nostru: “veți fi ca Dumnezeu” (Geneza 3:5).
Viclenia Satanei a tras cortina peste sala tronului din cer și le-a oferit primilor noștri părinți o imagine a puterii și a gloriei iar ei au căzut în plasă. Și de atunci suntem în aceeași stare! Dacă ai petrecut măcar puțin timp în compania celor ce au urcat pe scara socială și a impostorilor, îți dai seama că firea omenească nu s-a schimbat prea mult. Lucrurile se învârt în jurul puterii!
Și pentru că manierele te pot duce acolo unde banii nu pot, poți face cursuri care te învață “bunele manierele în materie de putere”. Lucruri precum să nu-i dai niciodată farfuria chelnerului și să nu te apleci niciodată pentru a ridica tacâmurile căzute pe jos. De fapt, pentru a-ți asigura un loc pe scara “mișcării în sus”, o regulă de bază este să nu te apleci niciodată! Nici măcar ca să contribui la împlinirea nevoilor cuiva, ca să-ți recunoști greșelile sau ca să fii darnic față de cei ce nu-ți pot da înapoi.
Alergarea după putere te face să crezi că ești mai bun decât alții și te împiedică să-i slujești. Te face insensibil la critici, împotrivitor față de un sfat cinstit și duce la izolare și lipsă de răspundere. O vezi zilnic în lucruri mărunte, cum ar fi faptul de a nu face niciodată un compliment cuiva inferior ție ca să “nu-și uite locul”; faptul de a refuza să fii iubitor și curtenitor cu partenerul/a tău/ta ca să nu-ți pierzi cea mai puternică armă ““ controlul; faptul de a pune ambiția personală mai presus de integritatea personală; socializând doar ca să poți pedepsi sau manipula.
Astfel de jocuri de putere sunt menite să te facă să obții ce-ți dorești pe cheltuiala altora. De aceea Biblia ne avertizează: “mândria unui om îl scoboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste”.
