“El face sa rasara soarele Sau peste cei rai si peste cei buni, si da ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti.” Matei 5.45
Dumnezeu “da tuturor viata, suflarea si toate lucrurile” si “nu s-a lasat fara marturie, întrucât v-a facut bine, v-a trimis ploi din cer, si timpuri roditoare, v-a dat hrana din belsug, si v-a umplut inimile de bucurie”. Ce bun este Dumnezeu! El descopera în actiunea Sa nu numai slava si puterea Sa, ci si bunatatea si dragostea Sa fata de oameni. Dar cel mai maret lucru este ca El L-a dat pe singurul Sau Fiu, pentru ca “oricine crede în El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” (Ioan 3.16).
Dragostea lui Dumnezeu se arata si mai mare, daca ne gândim cât de putina multumire primeste El pentru aceasta. Cât de mult Îl doare când la oferta Sa de dragoste, mântuirea si iertarea prin jertfa Fiului Sau, se raspunde mereu cu indiferenta! Sa ne închipuim ca am avea copii, pe care îi iubim, pentru care facem tot ce este posibil, iar raspunsul lor la aceasta ar fi indiferenta.
Acasa, copiii ar sta la masa noastra, ar pleca fara sa spuna un cuvânt de multumire si întreaga zi s-ar comporta de parca nu ne-ar cunoaste. Dar totusi, bunatatea lui Dumnezeu dainuie înca. “Sau dispretuiesti tu bogatiile bunatatii, îngaduintei si îndelungii Lui rabdari? Nu vezi tu ca bunatatea lui Dumnezeu te îndeamna la pocainta?”
