Misiune.ro » Resurse Crestine » Predici »
28 Iulie . Siguranţa mântuirii
( Saturday, 4 May, 2013 )

– Rom.6:6-22;8:33-39 (Rom.6:8)

A.  Criteriile unei siguranţe sănătoase

Dacă este adevărat că cei necredin¬cioşi pot manifesta semne exterioare de convertire, care sunt dovezile unei adevărate convertiri? Ce poate da o asigurare reală unui credincios? Putem enumera trei categorii de întrebări pe care ni le putem pune:

I. În prezent, mă încred eu în Hristos pentru mântuire? Pavel le spune colosenilor că dacă rămân şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, fără să se abată de la nădejdea Evangheliei, vor fi mântuiţi în ziua de pe urmă (Col. 1:23).

De aceea, omul trebuie să-şi pună întrebarea: „Mă încred eu astăzi în Hristos ca să mi se ierte păcatele şi să fiu dus în cer? Cred din toată inima că am primit iertarea? Dacă ar fi să mor în această seară şi să stau înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu şi dacă aş fi întrebat de ce să mi se permită intrarea în cer, aş începe să mă gândesc la faptele mele bune şi să mă bizui pe ele, sau aş zice fără ezitare că mă bazez pe meritele lui Hristos şi pe faptul că El este singurul Mântuitor?”

Importanţa acordată credinţei prezente în Hristos stă în contrast cu practicile „mărturiilor” unor biserici în care oamenii repetă detalii ale unei experienţe de convertire care ar fi putut avea loc cu douăzeci sau treizeci de ani în urmă. Dacă mărturia credinţei mântuitoare este adevărată, ar trebui să fie mărturia unei credinţe care este activă si astăzi.

II. Există dovada lucrării de regenerare a Duhului Sfânt în viaţa mea? Cu toate că n-ar trebui să ne punem încrederea în anumite lucrări miraculoase (Mat. 7:22) sau în ani de lucru într-o biserică locală, există anumite dovezi ale lucrării reale a Duhului Sfanţ în inima noastră:

(1) mărturia Duhului Sfânt în inimile noastre că suntem copii ai lui Dumnezeu (Rom. 8:15-16; 1 loan 4:13);

(2) trăsăturile de caracter pe care Pavel le numeşte „roada Duhului” (Gal. 5:22; Mat. 7:16-20);

(3) influenţa pozitivă asupra altora şi asupra bisericii;

(4) acceptarea învăţăturii sănătoase a bisericii (1 Ioan 2:23-24);

(5) păstrarea relaţiei cu Isus Hristos -o încredere permanentă în El şi o părtăşie regulată cu El în rugăciune şi închinare(Ioan 15:4, 7);

(6) ascultarea de poruncile lui Dumnezeu. (1 Ioan 2:4-6).

III. Văd eu o continuitate în creşterea mea spirituală?
Petru spune că există anumite trăsături de caracter care, dacă le aprofundăm cu consecvenţă, vor garanta că nu vom aluneca niciodată       (2 Petru 1:10; 2 Petru 1:5-10). Modalitatea de a ne confirma chemarea şi alegerea este continuarea creşterii în „aceste lucruri”. Astfel, cu toate că cei veniţi de curând la credinţă sunt absolut siguri de mântuirea lor, siguranţa aceasta se poate adânci de-a lungul anilor în care cresc spre o maturitate creştină.

B.      Relevanţa practică a acestei doctrine

Intenţia întrebărilor de mai sus este să dea o siguranţă tot mai puternică adevăraţilor credincioşi. Pe de altă parte, doctrina despre siguranţa mântuirii, dacă este corect înţeleasă, ar trebui să producă o îngrijorare reală şi chiar teamă, în inima tuturor acelora care „alunecă” sau se îndepărtează de Hristos, astfel încât se întoarcă la Hristos cu pocăinţă cerându-I să le ierte păcatele.

Atât arminienii (care cred că unii credincioşi îşi pot pierde mântuirea) cât şi calviniştii (care cred în perseverenţa sfinţilor) îl vor sfătui pe cel ce alunecă de la credinţă în acelaşi fel. Conform arminianului, persoana aceea a fost creştină o vreme, dar nu mai este. Conform calvinistului, acel om n-a fost niciodată creştin. Dar în ambele cazuri, sfatul biblic oferit este acelaşi: „Tu nu pari a fi un creştin în prezent - trebuie să te pocăieşti de păcatele tale şi să te încrezi în Hristos pentru a fi mântuit!” Cu toate că arminianul şi calvinistul se deosebesc în interpretarea dată trecutului, ei sunt în acord cu privire la cele ce trebuie făcute în prezent.

Doctrina despre siguranţa mântuirii poate fi însă derutantă în unele biserici, unde a fost oferită o versiune simplificată a mântuirii, care le spune oamenilor că toţi cei care şi-au mărturisit o dată credinţa şi au fost botezaţi au „siguranţa eternă”. Rezultatul este că unii care nu sunt convertiţi cu adevărat „pot ridica mâna” la sfârşitul unei predici de evanghelizare, apoi sunt botezaţi şi la scurt timp părăsesc părtăşia cu biserica şi trăiesc în păcat. În felul acesta, oamenilor li se oferă o siguranţă falsă.

Întrebări exegetice

1. Care este garanţia dată de Dumnezeu celor ce se identifică cu Hristos în moartea şi învierea Lui? (Rom. 6:6-10)

2. Ce ar trebui să facă cei credincioşi pentru a fi siguri de promisiunea lui Dumnezeu cu privire la mântuire? (Rom. 6:11-14)

3. Ce rol joacă ascultarea de Dumnezeu în ce priveşte siguranţa mântuirii? (Rom.6:15-18)

4. Ce rol joacă disciplina spirituală în rămânerea noastră în Harul lui Dumnezeu? (Rom. 6:19-22)

5. Ce rol joacă Dumnezeu în privinţa asigurării mântuirii noastre? (Rom. 8:33-39)

Întrebări aplicative

1)  De ce este importantă siguranţa mântuirii pentru un credincios şi ce indicii găsim în textele lecţiei că un creştin trebuie să fie sigur de mântuirea sa?
2)  Care sunt riscurile unei siguranţe false şi în ce fel descurajează textul o astfel de siguranţă?
3)  Ce înseamnă tensiunea dintre „deja” şi „nu încă” în mântuire şi în ce fel ne ajută ea să înţelegem siguranţa mântuirii?






Alte articole asemanatoare:

Adauga comentariu:

Adauga comentariu nou





Inainte de a fi publicat, comentariul tau va fi moderat: din cauza numarului mare de mesaje de spam sau care nu au nici o legatura cu actualul articol, orice comentariu publicat, va fi moderat de catre administrator. Acesta va aparea pe site in urmatoarele 24 de ore.

 

Apreciem Decoratiuni si Aranjamente nunti Suceava, Silozuri cereale
Copyright © 2003-2012 Misiune.ro