28 Iulie . Siguranța mântuirii

0
14

““ Rom.6:6-22;8:33-39 (Rom.6:8)

A.  Criteriile unei siguranțe sănătoase

Dacă este adevărat că cei necredin¬cioși pot manifesta semne exterioare de convertire, care sunt dovezile unei adevărate convertiri? Ce poate da o asigurare reală unui credincios? Putem enumera trei categorii de întrebări pe care ni le putem pune:

I. În prezent, mă încred eu în Hristos pentru mântuire? Pavel le spune colosenilor că dacă rămân și mai departe întemeiați și neclintiți în credință, fără să se abată de la nădejdea Evangheliei, vor fi mântuiți în ziua de pe urmă (Col. 1:23).

De aceea, omul trebuie să-și pună întrebarea: “Mă încred eu astăzi în Hristos ca să mi se ierte păcatele și să fiu dus în cer? Cred din toată inima că am primit iertarea? Dacă ar fi să mor în această seară și să stau înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu și dacă aș fi întrebat de ce să mi se permită intrarea în cer, aș începe să mă gândesc la faptele mele bune și să mă bizui pe ele, sau aș zice fără ezitare că mă bazez pe meritele lui Hristos și pe faptul că El este singurul Mântuitor?”

Importanța acordată credinței prezente în Hristos stă în contrast cu practicile “mărturiilor” unor biserici în care oamenii repetă detalii ale unei experiențe de convertire care ar fi putut avea loc cu douăzeci sau treizeci de ani în urmă. Dacă mărturia credinței mântuitoare este adevărată, ar trebui să fie mărturia unei credințe care este activă si astăzi.

II. Există dovada lucrării de regenerare a Duhului Sfânt în viața mea? Cu toate că n-ar trebui să ne punem încrederea în anumite lucrări miraculoase (Mat. 7:22) sau în ani de lucru într-o biserică locală, există anumite dovezi ale lucrării reale a Duhului Sfanț în inima noastră:

(1) mărturia Duhului Sfânt în inimile noastre că suntem copii ai lui Dumnezeu (Rom. 8:15-16; 1 loan 4:13);

(2) trăsăturile de caracter pe care Pavel le numește “roada Duhului” (Gal. 5:22; Mat. 7:16-20);

(3) influența pozitivă asupra altora și asupra bisericii;

(4) acceptarea învățăturii sănătoase a bisericii (1 Ioan 2:23-24);

(5) păstrarea relației cu Isus Hristos -o încredere permanentă în El și o părtășie regulată cu El în rugăciune și închinare(Ioan 15:4, 7);

(6) ascultarea de poruncile lui Dumnezeu. (1 Ioan 2:4-6).

III. Văd eu o continuitate în creșterea mea spirituală?
Petru spune că există anumite trăsături de caracter care, dacă le aprofundăm cu consecvență, vor garanta că nu vom aluneca niciodată (2 Petru 1:10; 2 Petru 1:5-10). Modalitatea de a ne confirma chemarea și alegerea este continuarea creșterii în “aceste lucruri”. Astfel, cu toate că cei veniți de curând la credință sunt absolut siguri de mântuirea lor, siguranța aceasta se poate adânci de-a lungul anilor în care cresc spre o maturitate creștină.

B. Relevanța practică a acestei doctrine

Intenția întrebărilor de mai sus este să dea o siguranță tot mai puternică adevăraților credincioși. Pe de altă parte, doctrina despre siguranța mântuirii, dacă este corect înțeleasă, ar trebui să producă o îngrijorare reală și chiar teamă, în inima tuturor acelora care “alunecă” sau se îndepărtează de Hristos, astfel încât se întoarcă la Hristos cu pocăință cerându-I să le ierte păcatele.

Atât arminienii (care cred că unii credincioși își pot pierde mântuirea) cât și calviniștii (care cred în perseverența sfinților) îl vor sfătui pe cel ce alunecă de la credință în același fel. Conform arminianului, persoana aceea a fost creștină o vreme, dar nu mai este. Conform calvinistului, acel om n-a fost niciodată creștin. Dar în ambele cazuri, sfatul biblic oferit este același: “Tu nu pari a fi un creștin în prezent – trebuie să te pocăiești de păcatele tale și să te încrezi în Hristos pentru a fi mântuit!” Cu toate că arminianul și calvinistul se deosebesc în interpretarea dată trecutului, ei sunt în acord cu privire la cele ce trebuie făcute în prezent.

Doctrina despre siguranța mântuirii poate fi însă derutantă în unele biserici, unde a fost oferită o versiune simplificată a mântuirii, care le spune oamenilor că toți cei care și-au mărturisit o dată credința și au fost botezați au “siguranța eternă”. Rezultatul este că unii care nu sunt convertiți cu adevărat “pot ridica mâna” la sfârșitul unei predici de evanghelizare, apoi sunt botezați și la scurt timp părăsesc părtășia cu biserica și trăiesc în păcat. În felul acesta, oamenilor li se oferă o siguranță falsă.

Întrebări exegetice

1. Care este garanția dată de Dumnezeu celor ce se identifică cu Hristos în moartea și învierea Lui? (Rom. 6:6-10)

2. Ce ar trebui să facă cei credincioși pentru a fi siguri de promisiunea lui Dumnezeu cu privire la mântuire? (Rom. 6:11-14)

3. Ce rol joacă ascultarea de Dumnezeu în ce privește siguranța mântuirii? (Rom.6:15-18)

4. Ce rol joacă disciplina spirituală în rămânerea noastră în Harul lui Dumnezeu? (Rom. 6:19-22)

5. Ce rol joacă Dumnezeu în privința asigurării mântuirii noastre? (Rom. 8:33-39)

Întrebări aplicative

1)De ce este importantă siguranța mântuirii pentru un credincios și ce indicii găsim în textele lecției că un creștin trebuie să fie sigur de mântuirea sa?
2)Care sunt riscurile unei siguranțe false și în ce fel descurajează textul o astfel de siguranță?
3)Ce înseamnă tensiunea dintre “deja” și “nu încă” în mântuire și în ce fel ne ajută ea să înțelegem siguranța mântuirii?

28 Iulie . Siguranța mântuirii
Da o nota acestui articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here