Psalmul 107.9
E bine să suspinăm și, cu cât suspinele vor fi mai mari, cu atât mai bine. Dumnezeu găsește plăcere să împlinească dorințele sufletelor noastre, oricât ar fi ele de adânci și mari. Ca Dumnezeu să dea mult, noi să dorim mult. Starea noastră sufletească nu este sănătoasă atâta timp cât suntem mulțumiți de noi înșine și nu simțim alte nevoi. Aceste dorințe după un har mai mare și aceste suspine care nu se pot spune sunt greutăți care cresc, dar astfel de greutăți am vrea să le simțim totdeauna mai mult. Oh, dacă Duhul Tău ne-ar face să suspinăm și să strigăm cu tot mai multă ardoare după cele mai bune lucruri!
Foamea nepotolită nu este plăcută; dar fericiți sunt aceia care au foame și sete după neprihănire. Nu numai că foamea lor va fi potolită, dar ea va fi săturată din belșug. Ei vor primi nu numai o hrană oarecare, ci li se va da o hrană potrivită cu slava Domnului și vor primi bunuri care vin din bogățiile lui Dumnezeu.
De aceia să nu se tulbure deloc cei care suspină din cauza foamei pe care o simt, ci să-și unească glasul lor cu glasul psalmistului care de asemeni tânjește după slava lui Dumnezeu și Îl laudă pe Domnul pentru bunătățile și minunile Lui printre fiii oamenilor.
